Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 04.01.2013, 16:52:55
honeyeyes honeyeyes is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 15.12.2009
Mesaje: 1
Implicit adoptie

As vrea si eu sa pun o intrebare, pentru ca am auzit multe pareri si as avea nevoie de un sfat. De mai bine de 2 ani incercam sa avem un copil si pana acum Dumnezeu nu ne-a binecuvantat cu acest dar. Nu am renuntat sa luptam, dar am hotarat sa depunem actele si pentru adoptie. Multi spun ca nu este bine pentru ca nu poti sa stii niciodata ce fel de copil primesti, ce fel de gene are, din ce familie destamata provine si de ce va fi capabil cand este mare. Eu consider ca indiferent cum este, conteaza in primul rand educatia ce i-o vom da.
Voi ce perere aveti?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 04.01.2013, 17:04:47
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Citat:
În prealabil postat de honeyeyes Vezi mesajul
As vrea si eu sa pun o intrebare, pentru ca am auzit multe pareri si as avea nevoie de un sfat. De mai bine de 2 ani incercam sa avem un copil si pana acum Dumnezeu nu ne-a binecuvantat cu acest dar. Nu am renuntat sa luptam, dar am hotarat sa depunem actele si pentru adoptie. Multi spun ca nu este bine pentru ca nu poti sa stii niciodata ce fel de copil primesti, ce fel de gene are, din ce familie destamata provine si de ce va fi capabil cand este mare. Eu consider ca indiferent cum este, conteaza in primul rand educatia ce i-o vom da.
Voi ce perere aveti?
contează educația.
dar si genele au un cuvânt greu de spus.
știu asta din experiență.
dar asta nu trebuie sa te dea înapoi.
și copii biologici pot crea probleme. mass-media ne da în fiecare zi exemple.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 04.01.2013, 18:08:34
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Educatia are rolul ei dar sunt multe cazuri,din diverse motive,in care desi au fost educati corespunzator copii au esuat din alte motive.Bagajul genetic cu care vine este si el important dar poate fi,fara a exista o reteta perfecta sau o certitudine fara indoiala,modelat prin alte metode dar cred ca adoptia este un act de admirabil curaj in ziua de azi si in primul rand va conta dragostea cu care va fi inconjurat si exemplul personal al parintilor,mai ales in privinta credintei.Desi va fi supus multor factori externi si riscului de a fi influentat in diverse directii,mostenirea caminului parintesc cred ca va conta in momentele de cumpana desi,cum am spus,nimeni nu poate spune cu certitudine cum va fi sau cum va proceda.Cred insa cu tarie ca punerea nadejdii in Dumnezeu,dragostea si o educatie echilibrata il vor ajuta sa-si creeze un sistem de valori poate strain de lumea care il inconjoara dar benefic pt viata si sufletul sau.Va avea lupte de dus,cu altii sau cu el insusi iar parintii mereu vor sta cu inima si viata langa el si,dupa cum spunea cineva,cu Dumnezeu inainte :)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 04.01.2013, 18:12:58
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Sa adopti un copil, sa-i dai sansa sa creasca intr-o familie normala, pentru mine inseamna salvarea unui suflet. Am citit la un Parinte ca un tata isi facea griji pentru fiul sau biologic, sa nu mosteneasca anumite patimi urate de la el. Parintele i-a recomandat sa-l impartaseasca des, spunand ca in felul acesta raul mostenit pierde din putere.

Sunt si multi copii adoptati care nu au facut probleme, care le sunt recunoscatori parintilor adoptivi pentru ca i-au crescut si chiar au fost un ajutor la batranete, asa cum sunt copii biologici care nu au dat dovada de aceste sentimente.

In parcul in care ies cu cei mici, am cunoscut doua mamici care au adoptat copii si daca nu aflam din alta sursa (o alta mamica) nu mi-as fi dat seama niciodata (sunt atat de frumosi si parintii ii iubesc enorm).

Am tot respectul si admiratia pentru familiile care adopta un copil, cred ca si binecuvantarea lui Dumnezeu este mare asupra acestor suflete nobile.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 04.01.2013, 19:01:05
maria-15
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

cred ca orice femeie casatorita viseaza sa devina mama.chiar si cele care la inceput isi doresc sa se ocupe de cariera,cu trecerea timpului simt nevoia ca cineva sa le strige "mama"(bine,sunt si exceptii,de ex.la cuplurile care traiesc in feciorie si dupa casatorie).


ati vorbit cu duhovnicul despre aceasta?adica el nu poate sa ia decizia in locul dvs.,dar poate va da un sfat,o binecuvantare.
parca Parintele Arsenie Boca spunea ca un parinte adoptiv nu stie ce "bagaj genetic" are copilul adoptat,unul poate a mostenit de la parinti o fire mai rautacioasa,se manie mai repede,e mai suparacios,altul dimpotriva e bland,cuminte,ascultator.dar de luptat cu patimile toti oamenii se lupta,unul poate cu patima betiei,altul cu iubirea de argint,altul cu desfranarea.astfel ca,indiferent daca veti ramane insarcinata si veti naste chiar dvs.un copil sau veti adopta unul,veti fi nevoita sa luptati pt. a-l invata pe acesta sa se tina departe de pacate,iar cand va creste mare sa lupte el singur.bineinteles ca veti duce o lupta cu atat mai grea,cu cat firea copilului(adoptat sau nu,pt. ca se mai intampla ca si din cel mai buni parinti sa iasa copii rai) e mai complicata,dar daca veti reusi sa va indepliniti rolul de parinte,si cununa va fi pe masura.

Fericiti sunt copiii care s-au născut sfinți “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu “întru sudoarea feții” lor.

Fericiți sunt părinții care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească. (Paisie Aghioritul)


am vazut la TV un reportaj (VREAU SI EU PARINTII MEI) despre copii adoptati.m-a impresionat cazul unui bebelus care era bolnav,nu-si putea sustine nici capsorul.acesta a fost luat in plasament.asistentul social l-a ingrijit asa de bine,i-a oferit iubire in primul rand,incat copilul e acum perfect sanatos.chiar eu cunosc cazul unei femei care a adoptat un copil si la inceput acesta parea "inapoiat",insa tot in urma ingrijirii si dragostei care i s-a oferit(si care i-a lipsit la orfelinat) acum e un copil(pardon,adolescent,are deja 14 ani) perfect normal si sanatos.singura problema serioasa pe care parintii adoptivi au avut-o cu el a fost la unul dintre ochi,chiar a fost operat de cateva ori,acum poarta ochelari.copiii din orfelinat sunt lipsiti de iubirea parinteasca si poate tocmai de aceea uneori Dumnezeu ingaduie aceasta neputinta a unor cupluri de a nu avea copii,pt. a-i ajuta astfel pe cei orfani.si din cate stiam eu,atunci cand adoptezi un copil ai dreptul sa privesti mai multi cum se joaca,astfel iti poti da oarecum seama de personalitatea lor(dar acest lucru nu e valabil daca doriti sa adoptati un bebelus) si te decizi pe care vrei sa-l adoptezi.

e foarte bine ca nu v-ati pierdut nici nadejdea ca Dumnezeu poate va binevoi sa ramaneti insarcinata.
sa va ajute Dumnezeu sa deveniti mamica,dar ganditi-va ca toate se intampla cu voia Lui.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 04.01.2013, 21:43:37
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de honeyeyes Vezi mesajul
As vrea si eu sa pun o intrebare, pentru ca am auzit multe pareri si as avea nevoie de un sfat. De mai bine de 2 ani incercam sa avem un copil si pana acum Dumnezeu nu ne-a binecuvantat cu acest dar. Nu am renuntat sa luptam, dar am hotarat sa depunem actele si pentru adoptie. Multi spun ca nu este bine pentru ca nu poti sa stii niciodata ce fel de copil primesti, ce fel de gene are, din ce familie destamata provine si de ce va fi capabil cand este mare. Eu consider ca indiferent cum este, conteaza in primul rand educatia ce i-o vom da.
Voi ce perere aveti?
Riscuri exista si daca ii dai tu nastere.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 05.01.2013, 10:27:18
kikyo_ea's Avatar
kikyo_ea kikyo_ea is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.08.2010
Locație: Giurgiu
Religia: Ortodox
Mesaje: 312
Implicit

Eu zic sa mai asteptati. Sa va rugati mai mult sa postiti sa vorbiti cu duhovnicul dvs si apoi sa luati o decizie.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 05.01.2013, 14:22:20
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de kikyo_ea Vezi mesajul
Eu zic sa mai asteptati. Sa va rugati mai mult sa postiti sa vorbiti cu duhovnicul dvs si apoi sa luati o decizie.
Sa astepte de ce?

Nu mai stiu unde am auzit de un caz in care tot asa, o familie care nu putea avea copii a decis sa infieze unul, si dupa ce l-au infiat, probabil ca milostivire de la Dumnezeu pentru mila de care ei insisi au dat dovada, au avut si ei un copil.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 05.01.2013, 16:46:25
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

Citat:
În prealabil postat de honeyeyes Vezi mesajul
As vrea si eu sa pun o intrebare, pentru ca am auzit multe pareri si as avea nevoie de un sfat. De mai bine de 2 ani incercam sa avem un copil si pana acum Dumnezeu nu ne-a binecuvantat cu acest dar. Nu am renuntat sa luptam, dar am hotarat sa depunem actele si pentru adoptie. Multi spun ca nu este bine pentru ca nu poti sa stii niciodata ce fel de copil primesti, ce fel de gene are, din ce familie destamata provine si de ce va fi capabil cand este mare. Eu consider ca indiferent cum este, conteaza in primul rand educatia ce i-o vom da.
Voi ce perere aveti?
Aceleasi temeri le-am avut si eu. Si eu spun ca genele conteaza mult.
Pe urma, daca nu iei un bebelus, copilul vine deja cu niste traume legate de fosta familie, sau de camin etc., si poate veni si cu boli psihice datorate conditiilor din orfelinate.
Pe mine ma mai sperie un lucru foarte mult (poate ca hotarator): ca la o varsta critica (pubertate si adolescenta) copilul te "abandoneaza": "nu esti parintele meu, n-ai nici un drept sa ma obligi sa fac aia sau aia."
Si te condamna mereu ca esti rau.
Si pe urma mai si pleaca in cautarea parintilor naturali.
Am citit multa literatura ca sa ma informez- fie experiente ale unor copii adoptati, sau parinti adoptivi, fie literatura de specialitate.
Am vazut si la televizor cazuri.
Unii copii adoptati spun la varsta adulta ca nu si-au dort asta, au sau creaza probleme fie ei insisi, fie celor care i-au adoptat, se revolta.
Unii (majoritatea) se duc sa-si caute parintii naturali si apar alte probleme si drame in care sufera toti cei implicati.
Rareori sunt cazuri reusite si fericite.
Si mai este o problema cand si cum ii spui ca este adoptat si de ce l-au lasat parintii lui naturali.

Adoptia este un lucru foarte delicat.
Nu mi se pare corect sa compari copilul propriu si relatia cu el, cu un copil strain adoptat.
Copilul tau natural este asa cum ti-l faci si ti-l cresti, mai si stii cu cine seamana.
Copilul adoptat vine cu un bagaj al sau (cu cat este mai mic copilul, cu atat mai mic bagajul) si este intotdeauna mai delicat.
E mai sensibil, mai traumatizat, trebuie sa-i acorzi mult mai multa atentie si afectiune (e un semn de intrebare daca o ai) si grija.
Pana se adapteaza, pana te obisnuiesti si tu cu el.
Si nu stiu, eu nu am aceasta experienta. Unii care au experienta (probabil ca au trait ambele relatii) spun ca poti iubi un caopil strain la fel ca si pe copilul tau natural. Eu n-as putea sa afirm asta. Sau mi-ar trebui ceva vreme ca sa ajung sa spun asta.

A nu se intelege gresit: iubesc toti copii, dar nu pot pune (de la inceput) semnul egal intre ei.
Doar o exceptie - daca adopt un bebelus.
Sunt oameni care nu au probleme cu adoptia, iar altii nu pot concepe acest lucru.

Ca proces in sine, adoptia este f.complicata. Cand vad unele persoane care adopta (in strainatate) asa usor si chiar multi copii, ma intreb cum pot.
Este o intreaga birocratie, trebuie sa indeplinesti anumite conditii (varsta, domiciliu, serviciu, sau macar unul din parinti sa stea o vreme acasa cu el, bani si toate simultan), plus ca acum se cere acordul parintilor naturali (cauta-i si convinge-i), care se mai si razgandesc, mai nou si alte rude trebuie sa vina sa spuna daca nu vor sa adopte ei copilul. Si uite asa, se pierde timp, rabdare si bani.
Si copilul ajunge sa fie dat spre adoptie la varste mai mari.
Pe urma modul de cuplare, daca pot sa-l numesc asa. Nici nu ai timp si nici nu poti sa alegi tu copilul. Iti arata o poza. Il vrei bine, nu, la revedere.
(Cel putin la international asa se face).
Se spune ca aleg ei parintii pentru copil. Cum stiu sa faca aceasta alegere, nu stiu. Si daca parintii nu se simt potriviti? Pe ei nu-i intreaba nimeni.

Deci trebuie bine gandit pasul si ar fi buna o consultanta din mai multe puncte de vedere.

Cazul ca ramai insarcinata dupa ce adopti un copil este foarte rar si inatmplator dupa parerea mea.

Si treaba cu asteptatul, depinde.
Stiu, unii pe aici se gandesc la cazurile biblice cu femei care au nascut si la 90 ani. Dar acelea sunt speciale.
Azi este se face peste tot un circ intreg daca mama are peste 50 sau 60 ani.
Pe Adriana Iliescu o condamna multi.

Daca sunteti tineri puteti sa mai asteptati, sa mergeti la medic. Poate ca se rezolva doar cu medicamente (hormoni). Trebuie controlat putin (si amandoi partenerii).
Pe urma trece timpul si varsta conteaza. N-am reusit sa aflu daca exista limite de varsta la adoptie, in tara.


Mult succes! Daca voi sunteti siguri si pregatiti pentru acest drum si aveti conditiile necesare, atunci faceti-l. Mergeti insa si vedeti copii orfani (in camine sau spitale) si verificati-va in acest fel daca puteti sufleteste.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #10  
Vechi 05.01.2013, 18:44:09
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

- Lipsa copiilor în familie este o încercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soți?

- Față de acest lucru ar trebui să ne raportăm întotdeauna cu recunoștință, ca fiind voia lui Dumnezeu. Dar trebuie de amintit aici faptul că, de foarte multe ori, cauza infertilității, în dorința evidentă de a avea copii, se poate ascunde chiar în personalitatea omului însuși. Și acest lucru trebuie spus, căci sunt lucruri ce pot fi reparate. Iată unul din cazurile pe care le cunosc ca preot. Într-o familie bună, în care soții se iubeau foarte mult, toate sarcinile se încheiau cu avorturi spontane. Era o familie foarte bună, cu venituri bune. Au mers la o clinică elvețiană, la cei mai buni medici, la psihologi – totul a fost inutil. După cum s-a văzut, motivul nu a fost medical, ci psihologic și spiritual. Ideea este că, după cum știți, stările spirituale și psihice se reflectă în manifestările fizice, somatice. Dacă o persoană este nervoasă, o doare inima sau îi crește tensiunea arterială. Și aici, la fel. Dacă o femeie nu-și iubește soțul, ascunzând acest lucru chiar de ea însăși, nu vrea copii și, inconștient, îi este frică de copii sau, în general, simte o frică, toată natura ei feminină se comprimă, ca vasele la tensiunea nervoasă. Și, dacă din punct de vedere medical femeia este bine, totuși, ea nu poate concepe. Organismul poate „ascultă” de comanda ei din subconștient. În cazul de care vorbesc, a fost teama de a fi inconsecventă în fața soțului ei. Îi era teamă că nu va putea suporta, nu va educa bine copilul, ar putea face greșeli… Această teamă a generat perturbări grave fiziologice în corpul ei și ea pierdea sarcinile tot timpul. Dar în alte cazuri pot exista alte motive. Cuplul nu vrea să recunoască că are astfel de probleme. Se întâmplă des acest lucru. Soții joacă rolul unei familii decente, pioase, nedorind să recunoască faptul că au probleme grave personale și spirituale. Pot fi și alte cauze: boală, ereditate, traume, munci grele, mediu. Motive sunt multe. La baza tuturor este păcatul omului, dar nu întotdeauna un păcat personal sau de familie, de multe ori, este păcatul nostru, al tuturor, al omenirii.

[...]

- Poate că oamenii vor doar să epuizeze toate posibilitățile?

- Nu trebuie să-ți dorești copii cu orice preț. Dacă soții doresc copii cu orice chip, acest lucru e o chestiune patologică, din punctul de vedere al unui psiholog. Această abatere a unei persoane, a unui individ, e deja și păcat, și patimă. Tocmai pentru faptul că copiii nu sunt deloc sensul căsătoriei și sensul vieții umane. Sensul vieții umane este omul însuși, sufletul său nemuritor. Din păcate, de prea multe ori, soții vor „copii” ca să reducă breșa din relațiile lor conjugale. Doresc ca prin nașterea de copii să-și rezolve o problemă a căsniciei lor. Dar acest lucru nu trebuie făcut niciodată. În cazul în care soții nu se iubesc unul pe altul, nu au pace, nu pot fi prieteni, nu sunt în măsură să-și regleze relațiile, nașterea de copii nu le adaugă nimic, dimpotrivă le poate complica relația, înstrăinându-i unii de alții. Cand se naște un copil, soția se îndreaptă complet spre el. Soțul începe să fie gelos. Există încă un motiv pentru un alt conflict. Copiii, în general, nu sunt o cale de a rezolva problemele de familie. Foarte adesea, femeile sunt în stare să meargă până la a naște copii în afara căsătoriei și până la fertilizarea in vitro, pentru că vor să se împlinească, să se realizeze ca mame. Este o minciună și o înșelăciune, deoarece ele încearcă, prin naștere, să-și rezolve golul și eșecul lor interior. Acest lucru nu se poate face. În general, copilul nu este o jucărie, căci el nu se naște pentru noi. Copiii nu sunt un lucru oarecare, care „se fac”, se procură, ca o mașină, ca o vilă. Copiii nu „se fac” pur și simplu, pe ei poți doar să-i primești, să-i întâlnești. Nașterea propriului tău copil este o întâlnire cu o nouă personalitate, și nu re-producerea ta proprie. Când eu mă uit la fiica mea sau la fiul meu nou-născut, mă întâlnesc cu un om nou. Seamănă cu mine, vorbește ca mine, face aceleași prostii și păcate. Dar este altul. Când copiii cresc și pleacă din casa părintească, soții se întâlnesc adesea parcă pentru prima dată, după 20-30 de ani. Și începe un nou conflict. Se pare că ei au pierdut dragostea unul față de altul, se ceartă, au acumulat o mulțime de nemulțumiri și probleme unul față de celălalt. Dar acesta este cel mai minunat timp al căsniciei! Căsătoria la maturitate ar trebui să includă sensibilitate, grijă, îndatoriri, prietenie, dar și asceză, și intimitate spirituală. Este perioada de aur pentru soți. Mai mult, tot atunci pot apărea și nepoții. Iar nepoții sunt total altceva decât copiii. Nepoții sunt o bucurie fără responsabilitate și fără teamă.

- După multe încercări de a avea propriii copii, multe cupluri adesea decid să adopte. Poate fi o cale de ieșire din situație?

- Adopția nu rezolvă problema principală. Dacă soții vor să adopte un copil doar ca să aibă copii cu orice preț – este o patimă. Sarcina noastră pastorală constă în a-i opri pe astfel de soți, să le spunem că nu există decât un singur motiv de a adopta copii – excesul de iubire. Spiritual, problema pastorală constă în a lămuri de ce soții doresc să adopte copii. Se spune adesea, iată, copiii din casele de copii suferă, au nevoie de ajutor. Ori de câte ori asemenea părinți spun ca vor sa salveze copiii de la orfelinat, fără rude și înfometați, ca psiholog și ca preot, mă îngrijorez, pentru că în spatele acestor cuvinte frumoase, de cele mai multe ori, stau patimi umane, printre care principala ar fi nemulțumirea față de viața lui personală. Copiii au nevoie de ajutor, dar nu astfel. Deoarece adopția poate fi și o chestiune controversată. Înțelegeți, fiecare persoană are părinții biologici. Ei sunt și părinți ontologici. Existența lor se bazează pe faptul că toți avem o mamă și un tată. Și fiecare om are nevoie de o mamă și un tată, la fel cum are nevoie de credința în Dumnezeu, de cerul de deasupra capului, de spațiul unde locuiește.

Eu slujesc într-o școală-internat, unde sunt o mulțime de așa-numiți copii abandonați. Mărturisesc tuturor experiența mea îndelungată că toți copiii, mai mult sau mai puțin conștienți de sine sunt în căutarea părinților lor adevărați. Obișnuiam să gândesc: de ce le trebuie lor asta? Nu mai au nevoie să se întâlnească cu părinții lor adevărați, căci nu-i vor ierta, îi vor învinui și așa mai departe. Dar nu. Acești copii au nevoie de ei. Fiecare persoană trebuie să știe că el are o mamă și un tată. Poate doar pentru a coresponda cu ei sau doar să le cunoască numele. O fată și-a căutat o lungă perioadă de timp mama și spunea: n-o voi ierta niciodată pentru că m-a părăsit. Câtă încăpățânare, Doamne! A găsit-o, s-a întâlnit cu ea și s-a întors înapoi la internat. Acum e liniștită. Nu vrea să stea cu mama, dar a văzut-o pe aceasta și a iertat-o. Știe că are o mama, care e la fel ca oricine altcineva. Când cuplurile adoptă copii străini, ei doresc adesea să le înlocuiască părinții lor naturali. Dar acest lucru nu trebuie făcut. Când copiii cresc, luându-i pe părinții lor adoptivi drept adevărați, li se dezvoltă anumite probleme personale secrete. Ei nu știu și nu pot cunoaște originile acestor probleme, care le pot determina întreaga lor viață din viitor.

Iar când oamenii adoptă copii doar ca să le ofere posibilități mai bune decât într-un orfelinat sau o instituție, mai degrabă decât să le înlocuiască părinții, aceasta este o situație sănătoasă. Cred că mergem spre aceea ca statul și societatea să ia o atitudine serioasă față de adopție sub formă de școli specializate. Dar școala nu ar trebui să învețe să dădăcească, ea trebuie să fie și o școală psihologică. Mai întâi de toate, trebuie să găsim fundamentul spiritual – de ce oamenii o fac, ce fel de oameni sunt, dacă înțeleg ei ce înseamnă familie, căsătorie, relația copil-părinte. Trebuie să-i oprim pe oamenii care aleg să adopte copii, că „au avut copii”. Dar sunt și alte situații, când adopția s-a dovedit o pură întâmplare. Au murit rudele, cineva i-a adus și atunci, desigur, trebuie să-i iei. Dar asta este cu totul altceva – este pronie cerească.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre adoptie Simply_me Generalitati 8 05.07.2012 15:33:53
Copil dat spre adoptie armanda Generalitati 5 29.02.2012 10:36:04
cununie si adoptie nicoletaL Nunta 4 31.08.2011 16:47:39