cu ce ramane elevul dupa ora de religie ?

[Iorest]

Intr-o vizita a unor tineri elevi la parintele Calistrat am vazut ca acestia nu cunosteau notiuni de baza spre exemplu ce este Biserica, ce este prescura.
Sigur se poate ca tinerii sa se simta timorati si sa nu doreasca sa raspunda sau sa nu inteleaga la ce trasaturi se refera parintele.
Deasemenea, e clar ca nu ajunge doar repetitia cuvant cu cuvant pentru a insusi anumite cunostinte.
Filmarea
https://www.youtube.com/watch?v=5QyZ2MLG1OA

Intrebarea e cu ce raman tinerii dupa ora de religie si cu ce va propuneti voi sa ramana in mod realist ?
Daca nivelul este cel din filmare e foarte slab sincer chiar si pe la 12-14 ani cam cat mi se pare ca au.

[Yasmina]

Parintele Calistrat, simpatic ca intotdeauna ,ferice de cei care ii stau prin preajma :)

Care mai este situatia religiei in scolile din Romania? Cand se incepe studiul,in ce clasa?
Cate ore/saptamana se studiaza?

Este normal,sunt incepatori in ale religiei,nu elevi avansati cu cate 4-6 ani de materie in spate.
Totusi, elevii care frecventeaza biserica destul de des stiu din practica ce este o prescura si alte notiuni elementare.
Daca practica religia numai ca teorie ,in clasa ...este ca si cum ar invata teoretic despre pictura,neincluzand actul picturii propriu-zise.

[Iorest]

În prealabil postat de Yasmina

Care mai este situatia religiei in scolile din Romania? Cand se incepe studiul,in ce clasa?

Ora de religie a fost scoasa din trunchiul comun al curiculei scolare urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale, nu se mai pun calificative, iar pentru a o parcurge parintele copilului trebuie sa depuna cerere pana la 18 ani, altminteri un copil cu parinti atei fiind blocat intr-o stare de fapt negativa, iar in clasele cu putini elevi care opteaza pentru religie directorii nu angajeaza cadre si ora nu se face.

Cate ore/saptamana se studiaza?

Se studiaza o ora pe sapatamana.

Este normal,sunt incepatori in ale religiei,nu elevi avansati cu cate 4-6 ani de materie in spate.

Pe la 12-14 ani sunt in clasa a 6-a, a 7-a, ori sa nu stie definitia Bisericii si ce e prescura mi se pare cam putin dupa 6-7 ani de scoala, chiar si cu o ora de saptamana.

Totusi, elevii care frecventeaza biserica destul de des stiu din practica ce este o prescura si alte notiuni elementare.
Daca practica religia numai ca teorie ,in clasa ...este ca si cum ar invata teoretic despre pictura,neincluzand actul picturii propriu-zise.

Profesorul de religie nu are posibilitatea de a duce un copil la slujba daca parintii se opun,cel putin asa statea treaba cand era obligatorie ora de religie.

Cred ca un pictor ar vedea ca scrie NI/KA pe o prescura si ar afla simbolistica, iar copiii chiar si cei care frecventeaza slujbele ar avea sansa sa observe in detaliu o prescura numai daca i-ar trimite o ruda cu ele la altar.

Principial nu este vina copiilor pentru putinele cunostinte, le gasesc circumstante atenuante si daca au fost emotionati deoarece scoala romaneasca nu incurajeaza tinerii sa-si sustina ideile si atunci ei prefera sa taca.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Parintele Calistrat, simpatic ca intotdeauna ,ferice de cei care ii stau prin preajma :)

Care mai este situatia religiei in scolile din Romania? Cand se incepe studiul,in ce clasa?
Cate ore/saptamana se studiaza?

Este normal,sunt incepatori in ale religiei,nu elevi avansati cu cate 4-6 ani de materie in spate.
Totusi, elevii care frecventeaza biserica destul de des stiu din practica ce este o prescura si alte notiuni elementare.
Daca practica religia numai ca teorie ,in clasa ...este ca si cum ar invata teoretic despre pictura,neincluzand actul picturii propriu-zise.

Să dai sens vieţii tale, să te descoperi pe tine, să descoperi oamenii din jurul tău, să priveşti cu ochii minţii şi să dai culoare universului tău... Să mergi dincolo de cuvinte, să le descoperi taina... Să le acorzi libertatea să şi le dezvăluie singuri pe toate acestea. De asta au nevoie tinerii şi o cer. Ora de religie este singura în care nu ţi se impun anumite bariere, spre care tu nu ai voie să priveşti sau să le depăşeşti. Este ora de libertate, aici având şansa să descoperi şi să te descoperi pe sine, să fii descoperit de ceilalţi, în ideea unui parcurs cât mai lin în viaţă.

[sophia]

Iar nu pot sa citez. Nu inteleg ce se intampla.

Cristi, tu te referi aici la ora de religie? Nu-mi vine sa cred ce scrii tu.
Eu tocmai ca o vad mai severa si mai cu bariere, la fel ca si credinta in general si la biserica.
Poate poti sa explici putin ce-ai vrut sa spui.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Iar nu pot sa citez. Nu inteleg ce se intampla.

Cristi, tu te referi aici la ora de religie? Nu-mi vine sa cred ce scrii tu.
Eu tocmai ca o vad mai severa si mai cu bariere, la fel ca si credinta in general si la biserica.
Poate poti sa explici putin ce-ai vrut sa spui.

Groaznic , dar atât de adevărat, tot timpul vezi numai lucrurile in gri si negru , bariere si obstacole peste tot :)


s

[sophia]

Te-am rugat sa explici putin la ce te referi in postarea ta. Poate am inteles eu ceva gresit.
Ai preferat sa ma critici. Dar da, este adevarat. Pentru mine este severa credinta.
Sunt niste reguli aspre si cand mai vezi si formularea canoanelor...
M-am invatat asa, le respect. Respect preotii.
Dar nu vad asa o veselie.
Ca in sufletul meu simt totusi si ceva pozitiv, este altceva. Vad si partea pozitiva.
Pai ce fac copiii la scoala cu profesorii...La biserica ii vad totusi mai respectuosi cu preotii. Este o diferenta.
Tu chiar vezi la fel la lucrurile?
Acum depinde si de om, de preot.

Cum spui tu ca ora de religie nu-ti impune bariere cand sunt atatea reguli aspre in credinta si este si asceza?
Eu nu stiu ce se invata totusi la ora de religie si cum, ca n-am facut asa ceva.
Am invatat credinta cum am putut, singura, de la unul si altul.

Uite iti pun aici o listuta cu lucruri care nu inseamna libertate si sa fii tu insuti:
- smerenie, cap plecat, sa vezi in toate numai pacatul
- imbracaminte speciala (basmaua)
- postul, asceza
- femeia are oprelisti
- femeia sta separat de barbat in biserica (chiar cei casatoriti)
Ma opresc aici.

Este un drum pe care daca il alegi, trebuie sa fii altfel. Sunt niste renuntari. Nu este o distractie.
Acum poate ca unii vad altfel lucrurile, mai ales calugarii/maicile.

Da, exista, sau asa ar trebui sa fie si o latura mai calda in credinta, si unde asa cum spui tu sa te poti pune in valoare, eventual sa fii tu insuti.
Este implicarea in social, iubirea aproapelui, samarineanul. Dar nu prea este...
Si mai este arta bisericeasca (pictura, muzica, scris). Dar si acolo nu este asa libertate ca in arta laica.

Si depinde si despre care tineri vorbim.
Eu ii vad altfel in viata de zi cu zi (pe majoritatea). Si nu mi-i imaginez in regulile astea severe.
Dar...sunt si unii, putini dupa parerea mea, care sunt altfel si pe care ii vad si in biserica, in credinta.

P.S. Imi place ce scrie Ioan67 aici.

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Intrebarea e cu ce raman tinerii dupa ora de religie si cu ce va propuneti voi sa ramana in mod realist ?

Greu de dat un raspuns universal... Copiii sunt diferiti, unii invata mai mult altii mai putin chiar daca au un profesor bun. Realismul invocat trece prin multe variabile. Una din ele este familia din care vine copilul si participarea lui constanta la slujbe (macar la Sfanta Liturghie)....

*
As vrea sa spun cum e la noi in parohie.
Vin frecvent in biserica 20-25 copii. Dintre acestia, doar 10-15 participa la cateheza de duminica, ceilalti fiind micuti (de gradinita sau bebelusi). Unora dintre copii le place sa ramana in biserica daca are loc o Cununie sau un Botez. Cu acest prilej ei pot invata prin descoperire/ participare unele amanunte ale Tainelor Cununiei, Botezului, Mirungerii. Se pot impartasi de atmosfera speciala a slujbei, de har...:)

Cateheza se desfasoara sub forma unei agape. In timp ce iau o mica gustare si se bucura de un pahar cu suc de fructe, copiii dezbat anumite teme asistati de parintele diacon.
Stau cu totii la masa, ca membrii unei familii, parintele ocupind scaunul din capul mesei. Noi, parintii, putem asista sau chiar participa la discutii din locurile noastre aflate in lateral. Uneori suntem invitati la masa dar de obicei masa principala e a copiilor. E lumea lor...:)

La inceput parintele intreaba ce mai e nou pe la scoala. Micutii spun diverse... Un baiat a spus odata, de pilda, ca in saptamana respectiva surorii lui mai mici i-a cazut primul dintisor de lapte...:)
Parintele ii intreaba ce au mai invatat la ora de Religie, ce intrebari au, ce cantec sau poezie au descoperit sau au creat etc. Alteori ii invita sa impartaseasca impresii legate de Liturghia la care tocmai au participat, sa ridice probleme noi, sa intrebe... Apoi parintele lanseaza tema, legata de obicei de Liturghia si predica din ziua respectiva.
Lucru imbucurator, parintele diacon vorbeste putin, lasindu-i si incurajindu-i pe copii sa se exprime, sa monologheze si sa dialogheze. E o atmosfera foarte placuta in timpul dezbaterilor acestora; copiii sunt veseli, linistiti si, uneori, foarte gravi, seriosi...:)

*
Din experienta noastra acasa, am observat ca micutilor le place sa le citim din Biblie sau din carti scrise special pentru ei, cu tematica biblica sau din vietile sfintilor.
Le-am citit de multe ori seara la culcare cate un pasaj din Biblie, ca pe o poveste. Ei chiar asa si iau Scriptura, ca pe o carte de povesti... Si ce nu este, pentru un copil, poveste?
Daca se citeste sistematic si adaptat la particularitatile copilului, Biblia poate fi o carte foarte agreabila si usor de inteles, cel putin la un anumit nivel.
Copiii nostri cunosc bine alcatuirea Scripturii, printre altele ei stiu pe de rost (faceam mici concursuri pe tema asta) cartile in ordinea lor. Eu insa ma incurc si acum, memoria mea e mult mai slaba... De asemenea, ei cunosc bine personajele principale si pot rezuma corect si cu accent pe esential o multime de carti. Baiatului ii place in special sa vorbeasca despre Regi si despre Iona. E mare talcuitor....:) Iar in Faptele Apostolilor e expert...:) Si cred ca a memorat aproape cuvant cu cuvant mare parte din "povestile" acestea. Pentru ca ii plac. Dealtfel, adeseori ma corecteaza cand comit unele inexactitati sau cand interpretez prea liber.
Le place mult si "Pelerinul rus", atat cartea originala cat si varianta prescurtata aparuta recent - o varianta cu desene frumoase, rezumata pentru copii, gen benzi desenate.
Ei au unele notiuni precise de Liturgica. Le-au dobandit in timpul slujbelor dar le-am citit si noi din carti speciale (pentru seminar sau facultate). Au fost curiosi, au intrebat, le-am citit si s-au lamurit in buna parte.
Din fericire ei stiu cam toate cantarile de la Liturghie. Le-au invatat din mers, impreuna cu ceilalti credinciosi pe timpul slujbei. De asemenea am folosit o carte speciala de muzica unde sunt notate toate cantarile, atat in notatia liniara cat si in psaltica.
La scoala la Religie adeseori copilul se plictiseste... Pe de o parte pentru ca se discuta la un nivel prea general/vag dar mai ales pentru ca multi elevi nu sunt interesati de ora... Fac galagie, discuta diverse, iau lucrurile in ras/in gluma... Pe de alta parte lipseste atmosfera de rugaciune... Pacat.

Cred ca adevarata invatatura de credinta se face in biserica si acasa. Scoala ramane deocamdata ... aproape corigenta la Religie.

[ioan67]

Cu cativa ani in urma am participat la ora de Religie cand fiul meu cel mare, acum adolescent, avea unele probleme cu scoala... Nu avea tocmai la Religie dar, pentru ca tot eram acolo si pentru ca imi placuse ce discutasem la cancelarie cu profa de Religie, am rugat-o sa imi permita sa asist la ora.
Ce s-a intamplat?
Copiii erau atenti, se vedea limpede ca isi dau silinta sa participe la ora. Doamna era riguroasa, in mod evident stapanea materia, urmarea cu abilitate obiectivele didactice ale lectiei, folosea metode variate si potrivite continutului si copiilor dar... ora a fost slaba. Dupa mine.
De ce?
Cred eu, din doua motive principale:
1) Copiii nu erau, in mod vadit, atrasi de lectie. Se vedea clar (si apoi mi-a confirmat fiul meu) ca in afara de 2-3 copii ceilalti erau din familii care nu prea aveau treaba cu Biserica. Erau politicosi, respectuosi dar nu le placea, nu ii interesa.
2) Doamna era corecta, abila dar ...rece. Prea concentrata pe comunicarea exacta a cunostintelor si mai putin pe starea emotionala a elevului, pe receptivitatea lui, pe comunicarea dintre copii, pe relatie... Sa ma ierte Dumnezeu dar nu mi-as fi dorit o astfel de profa tocmai la Religie. Aceasta disciplina, mai ales, ar trebui predata de oameni care sa aiba capacitatea de a transmite iubirea pentru Hristos si Biserica. Banuiesc ca doamna iubea pe Hristos insa... nu transmitea asta. Religia nu e stiinta exacta, ea se preteaza la cantece, la poveste, la toata gama starilor nobile de spirit ale copiilor. De aici mi-am reintarit convingerea ca scoala nu poate transmite continuturi daca nu transmite si incurajeaza, mai intai, stari de spirit virtuoase, pline de incantare si iubire.... O atitudine de iubire si pasiune pentru disciplina respectiva si pentru universul ei uman merge imediat la inima elevului. Dragostea e contagioasa...

In concluzie, cred ca actorul didactic (profesorul) e personajul cheie si la disciplina Religie, ca la orice alta materie. Cu toate acestea, daca in familie copilul nu traieste in duhul vietii crestine sau traieste intr-o atmosfera indiferenta, formala, e greu de crezut ca va fi foarte receptiv si participativ la scoala, la ora de Religie.
Dumnezeu lucreaza (si) prin oameni. Familia si profesorul pot fi tocmai oamenii potriviti prin care sa lucreze Bunul Dumnezeu. Cred ca orice copil isi deschide inima fata de Evanghelie daca are adultii (parinti si profesori) potriviti pentru asta.

P.S. Partea buna a unor astfel de profesori este ca, totusi, ei nu spun prostioare in genul celor afirmate de P. Calistrat: "Biserica e totalitatea crestinilor botezati..." Astfel de profesori spun simplu si adevarat, pe intelesul copilului: "Biserica e comunitatea crestinilor" sau "comunitatea oamenilor botezati".
Dar la noi conteaza atat de mult sa fii "cumsecade", "de gasca" (probabil din pricina frustrarilor imense ale acestui neam - suntem avizi de atentie si afectiune), incat poti sa afirmi aproape orice numai sa ai limba "dulce", mieroasa, cu "iubire"....
Si as mai adauga ceva: as prefera ca adultii sa nu-i mai tina pe copii pe jos, cu capul plecat, in pozitia de patruped plin de cainta. Definitiile nu se construiesc la elev in atmosfera si postura penitentului la spovedanie. Dragostea se poate deprinde si sezind frumos pe scaun sau stind in picioare. De asemenea, m-as bucura daca tonul folosit de pedagog nu ar fi unul de "sus", care "stie tot", ci unul al egalului, plin de respect si consideratie pentru micut.
Si inca, as prefera ca adultul, fie el si preot, sa nu-l loveasca peste cap pe copil in timpul lectiei. Chiar daca o face cu dragoste...
In fine...

În prealabil postat de ioan67

Erau politicosi, respectuosi dar nu le placea, nu ii interesa.

Vezi ce inseamna sa asiste un parinte la ora? Copiii sunt respectuosi.