|
#61
|
||||
|
||||
Citat:
"Mai intai, apucand amictul de extremitatile lui si de snururile lui, il saruta pe mijloc, acolo unde se afla o cruce si il aseaza pe cap; deindata il coboara pe gat, acopera cu el gulerul hainelor sale, petrece snuririle pe sub brate, apoi pe dupa spate, le readuce in fata pieptului si le innoada facand funda. Apoi, se invesmanteaza cu alba, in care trece mai intai capul sau [alba este camasa necusuta, n.m], apoi isi pune bratul drept in manseta dreapta, apoi bratul stang in manseta stanga[nu cumva invers! id]. Isi aranjeaza alba in jurul corpului si, ridicand-o prin fata si de fiecare parte, se incinge cu cingatoarea pe care servantul i-o prezinta stand in spatele lui. Servantul aranjeaza ca alba sa cada in intregime in jurul cingatorii, astfel incat sa aiba infatisare decenta si sa acopere toate celelalte vesminte. El aranjeaza poalele albei astfel incat toate partile sa fie in mod egal deasupra pamantului si anume la cota de aproximativ un deget. Apoi, preotul ia manipla, saruta crucea de pe mijlocul ei si o aseaza pe bratul lui stang. Mai apoi, preotul ia stola cu ambele maini, o saruta in acelasi mod, aseaza mijlocul ei pe gatul sau si o petrece in fata pieptului in forma de cruce, facand sa treaca in dreapta partea care ii coboara de pe umarul stang si in stanga partea care ii coboara de pe umarul drept." Invesmantarea continua, dar noi sa ne oprim la acest citat. Evident, episcopii (si staretii care au primit binecuvantarea sa slujeasca Liturghii arhieresti, ca si arhiepiscopii, patriarhii, papii au atat vesminetele lor proprii, cat si indicatiile ceremoniale necesare. La fel, preotii anumitor ordine.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#62
|
||||
|
||||
Un arhiepiscop din Mexic a poruncit ca la sfarsitul tuturor Misselor parohiale tinute in forma noua se se citeasca Prologul din Evanghelia dupa Ioan, care contine esenta credintei ("La inceput a fost Cuvantul, etc"). Aceasta practica exista de multe secole in ritul roman, dar fusese abandonata in forma Novus Ordo.
Ambele Missaluri prevad trei lecturi biblice. Deosebirea e ca in forma tridentina cele trei lecturi sunt: Apostolul, Evanghelia zilei si Prologul Evangheliei dupa Ioan, pe cand in forma Novus Ordo cele trei lecturi sunt: din Vechiul Testament, Apostolul si Evanghelia zilei. Iata ca acest arhiepiscop raspunde unei mai vechi dorinte exprimate de Papa Benedict ca cele doua forme sa se imbogateasca reciproc. Sursa: http://rorate-caeli.blogspot.com/201...st-gospel.html
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#63
|
||||
|
||||
Din Imnul prevazut de Breviar (=Orologhion-ul apusean) pentru vesperele (=vecernia) de azi, a treia Duminica dupa Pasti:
Ad regias Agni dapes, Stolis amicti candidis, Post transitum Maris Rubri, Christo canamus Príncipi: La banchetul regal al Mielului Invesmantati in hainele noastre albe Dupa trecerea Marii Rosii Sa cantam Principelui nostru: Divina cuius caritas Sacrum propinat sanguinem, Almique membra corporis Amor sacerdos immolat. Iubirea lui dumnezeiasca Ne indeamna sa bem sangele sfant, Dragostea e preotul care Imoleaza corpul hranitor. Sparsum cruorem postibus Vastator horret Angelus: Fugitque divísum mare; Merguntur hostes fluctibus. Sangele de care portile noastre sunt marcate Umple de spaima Ingerul Exterminator Marea, despartita in doua, fuge in fata noastra Dusmanii sunt inecati in revarsare. Iam Pascha nostrum Christus est, Paschalis idem victima, Et pura puris mentibus Sinceritatis azyma. Pastile noastre sunt, acum, Cristos Victima noastra pascala El este, pentru inimile pure Azima pura a sinceritatii. O vera caeli victima, Subiecta cui sunt tartara, Soluta mortis víncula, Recepta vitae praemia. O, victima adevarata, venita din Cer, Careia infernul i se supune Legaturile mortii sunt rupte Darurile vietii redobandite!
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#64
|
||||
|
||||
Solemnitatea Preasfintei Inimi
Este raspandita perceptia gresita potivit careia "traditional" inseamna "vechi". Eroare. Vechimea unei practici nu este nici necesara, nici suficienta pentru ca sa fie traditionala. Uitam mereu esenta conceptului de traditie: ceva transmis si imbogatit, ceva viu. Exista si o componenta definitorie de non-contradictie cu ceea ce a fost mai inainte, dar asta e cu totul altceva decat vechimea. Mai usor, poate, ne vine sa intelegem ce NU este traditia. Traditia nu e ceva mort si reanimat, nici nu e ceva muzeificat, osificat.
Numai astfel intelegem de ce practici foarte noi (raportat la "timpul Bisericii"), precum Adoratia Euharistica, sunt, in fond, foarte traditionale si imbratisate cu entuziasm de catolicii traditionalisti. Si numai astfel intelegem de ce, dimpotriva, practici despre care Biblia scrie negru pe alb, precum obiceiul comunitatii neo-catechumenale de a savarsi Liturghia cum vede scris acolo, cu credinciosii stand la cina in jurul unei mese si preotul rupand o turta sunt cat se poate de pseudo-traditionale. Pentru o mai fina intelegere a deosebirii dintre traditia autentica, chiar cand e vorba de practici noi si pseudo-traditia, chiar cand e vorba de practici vechi si atestate de surse indiscutabile, recomand a se citi "Domnia cantitatii si spiritul vremurilor" de Rene Guenon, tradusa in romana in multe editii. In vinerea care urmeaza celei de a 2-a Duminici dupa Rusalii este asezata in Calendarul Romano-Catolic solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus. Inca din Antichitate misticii au contemplat rana de la piept a Domnului Nostru. A existat perceptia ca Biserica s-a nascut, in forma mistica, din coasta deschisa a Domnului nostru pe Cruce. Tasnirea a doua jeturi, unul de apa, celalalt de sange, a fost inca din traditia Bisericii Primitive considerata ca fiind simbol al Botezului si Euharistiei. Si totusi, devotiunea la Preasfanta Inima (Sacré Cœur) este relativ noua. Abia la 20 octombrie 1672 un preot normand, pe nume Jean Eudes, oficiaza, pentru prima data, o Missa in onoarea Preafintei Inimi. Trei ani mai tarziu, in 1675, o calugarita contemplativa, pe nume Marguerite-Marie Alacoque primeste viziuni de la Domnul la Paray le Monial (nu departe de Lyon), in care i se reveleaza (si ni se revelaza) importanta acestui cult. Aceasta vizionara a fost beatifiata abia in 1864 si canonizata in 1920. Dar, ca de obicei, Roma nu a facut decat sa confirme si sa intareasca un cult popular. Despre continutul viziunilor Sf Marguerite-Marie Alacoque, care au fost hotaratoare in raspandirea cultului Preasfintei Inimi tot asa cum viziunile Sf Dominic fusesera, cu secole mai inainte, hotaratoare in raspandirea devotiunii Rozariului, cu alta ocazie si pe un topic adecvat.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
|