De ce crezi in Dumnezeu ?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Universul nu se poate explica fara Dumnezeu, viata si moartea nu au sens fara Divinitate.

Ca sa te parafrazez, as zice, ca suferinta fara existenta lui Dumnezeu nu are sens.

[alxdany]

De ce crezi in Dumnezeu ?
o intrebare cam ciudata, la fel cum ar fi viata sa nu credem in Dumnezeu, o viata fara sens.
uita-te in jurul tau si ai sa vezi k tot ce ne inconjoara, compacii flori, munti ape sunt toate de la Dumnezeu.
credem ca exista aer, da nu il vedem, credem ca exista alte planete da nu le vedem de aici, credem in toate prostiile lumesti, dar credinta fata de Dumnezeu nu prea exista.
asa cum credem in toate astea ar trebui sa credem si in Dumnezeu, sa multumim pt fiecare zi si pt tot.
cam atat.
Doamne Ajuta!

[Dex53]

oamenii se inchina la fiinte imaginare gen Yehova, Allah, Zeus, Horus etc. din varii motive:

de frica: existenta unei vieti dupa moarte este adanc inradacinata in mentalul colectiv (este mai lejer sa accepti o minciuna frumoasa care nu poate fi demonstrata decat o posibilitate cruda, ca nu ar exista nimic dupa moarte). Frica de iad ii convinge multi sa se indrepte catre slujirea unei fiinte imaginare si respectarea unor coduri morale primitive din epoca bronzului.

traume personale: cu totii trecem prin momente grele in viata. este mai usor pentru unii sa treaca peste aceste momente stiind ca o forta dintr-un plan superior vegheza peste noi si ne ajuta daca ne rugam. este un efect psihologic placut, desi rugaciunea este inutila in plan practic.

nevoia de cunoastere: aproape fiecare om si-a pus intrebari existentiale sau legate de mediul inconjurator. pentru cei ce nu inteleg stiinta, este mai usor sa inlocuiasca teorii confirmate precum evolutia cu un hocus-pocus. este uneori si mai frumos, un adevarat basm pentru adulti.

ce nu inteleg unii este ca stiinta mereu evolueza, ea nu sustine ca are toate raspunsurile. stiinta nu este perfecta, ea doar tinde spre perfectiune.
religia nu vine cu o teorie proprie, ea doar se leaga de golurile pe care stiinta inca nu le-a umplut. spre exemplu in sec 19 cand Darwin a formulat teoria evolutionista, dovezile erau insignifiante, insa in decurs de 120 de ani s-au descoperit mii de fosile intermediare intre specii.
oamenii pesterilor nu stiau sa explice fenomenul ploii, asa ca au inventat zei care controlau ploaia. acum stiinta intelege fenomenele meteoroligice si cauzele lor. in ultimele 200 de ani religia a batut constant in retragere. peste inca 200 de ani cine stie ce noi descoperiri se vor face.
daca nu stim cu exactitate cum s-a format universul nu inseamna ca Dumnezeu l-a creat. pur si simplu trebuie sa avem rabdare. in timp vom afla si acest raspuns. asa pot si eu sa zic ca un ursulet roz de plus a creat universul. nu este nicio diferenta.

[laurschepsis]

În prealabil postat de Dex53

oamenii se inchina la fiinte imaginare gen Yehova, Allah, Zeus, Horus etc. din varii motive:

de frica: existenta unei vieti dupa moarte este adanc inradacinata in mentalul colectiv (este mai lejer sa accepti o minciuna frumoasa care nu poate fi demonstrata decat o posibilitate cruda, ca nu ar exista nimic dupa moarte). Frica de iad ii convinge multi sa se indrepte catre slujirea unei fiinte imaginare si respectarea unor coduri morale primitive din epoca bronzului.

traume personale: cu totii trecem prin momente grele in viata. este mai usor pentru unii sa treaca peste aceste momente stiind ca o forta dintr-un plan superior vegheza peste noi si ne ajuta daca ne rugam. este un efect psihologic placut, desi rugaciunea este inutila in plan practic.

nevoia de cunoastere: aproape fiecare om si-a pus intrebari existentiale sau legate de mediul inconjurator. pentru cei ce nu inteleg stiinta, este mai usor sa inlocuiasca teorii confirmate precum evolutia cu un hocus-pocus. este uneori si mai frumos, un adevarat basm pentru adulti.

ce nu inteleg unii este ca stiinta mereu evolueza, ea nu sustine ca are toate raspunsurile. stiinta nu este perfecta, ea doar tinde spre perfectiune.
religia nu vine cu o teorie proprie, ea doar se leaga de golurile pe care stiinta inca nu le-a umplut. spre exemplu in sec 19 cand Darwin a formulat teoria evolutionista, dovezile erau insignifiante, insa in decurs de 120 de ani s-au descoperit mii de fosile intermediare intre specii.
oamenii pesterilor nu stiau sa explice fenomenul ploii, asa ca au inventat zei care controlau ploaia. acum stiinta intelege fenomenele meteoroligice si cauzele lor. in ultimele 200 de ani religia a batut constant in retragere. peste inca 200 de ani cine stie ce noi descoperiri se vor face.
daca nu stim cu exactitate cum s-a format universul nu inseamna ca Dumnezeu l-a creat. pur si simplu trebuie sa avem rabdare. in timp vom afla si acest raspuns. asa pot si eu sa zic ca un ursulet roz de plus a creat universul. nu este nicio diferenta.

Doamne-ajuta!

Draga Dex,

Au fost ani in care si eu gandeam ca si tine. Ma contaziceam cu oricine sustinea ca exista Dumnezeu si mi se parea ca eu sunt cel care are explicatii pentru tot, spre deosebire de ei, care nu puteau sa mi-l arate pe Dumnezeu. Apoi, prin anii studentiei, un penticostal mi-a facut cadou o biblie si mi-a zis ca nu are rost sa ne mai contrazicem pe un subiect despre care eu nu stiu nici macar abc-ul. Din acel moment eu am incercat sa aflu mai mult si am si chiar am experimentat dialogul cu Dumnezeu, adica rugaciunea. Asa am aflat de Sfinti, de moastele lor. Am citit apoi despre Sfinti. Cu timpul am inceput sa primesc si raspunsuri de la El. Acum, si eu, ca atatia altii (miliarde, in decursul timpului) pot spune ca exista Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ca exista Maica Domnului, ca exista Sfinti. Toate acestea tin insa de experienta mea personala. As putea sa-ti povestesc, dar cum sa-ti dovedesc ca este adevarat ce am trait eu? Cum sa-ti dovedesc ca nu mint? Cum sa ma crezi pe mine, un oarecare, cand tu te indoiesti de toti ceilalti - cateva sute de milioane iti sunt contemporani. Oare chiar atatia sa se insele si atat de mult?

Stii de ca nu il gasesti pe Dumnezeu? Pentru ca nu l-ai cautat. Si pentru ca Dumnezeu ne-a facut un mare cadou: liberul arbitru. Daca vrei sa afli, bate si o sa iti deschida. Daca nu vrei, nu o sa te deranjeze cu absolut nimic. O sa te astepte cu drag pana cand o sa vrei sa-l vezi.

Uite ce spunea Parintele Arsenie Boca (1910-1989), despre rabdarea si dragostea lui Dumnezeu: "Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este infinit mai mare decat dragostea celui mai mare Sfant pentru Dumnezeu".

Asa ca, raspunsurile la intrebarile tale sunt chiar la tine, nu la noi. Oricum, primul pas l-ai facut deja.

Peste cateva luni vei zambi citind ce ai postat mai sus.

Doamne-ajuta!

[adrian010155]

Eu cred in Dumnezeu asa, pur si simplu, ca stare de normalitate. De ce cred in Dumnezeu? Mai intai pentru ca m-am nascut intr-o familie care traia credinta in Dumnezeu ca stare fireasca, fara sa epateze, fara sa ne tina discursuri, noua copiilor. Am intrat in acesta stare de normalitate a credintei fara sa-mi ceara cineva, fara sa ma oblige sau sa-mi explice. Apoi, o data cu trecerea timpului, am inceput sa citesc Biblia si alte carti ortodoxe. Ele au intarit convingerile mele. Si totusi, si totusi, au fost cativa ani in care m-am ratacit de la Dumnezeu, cochetand cu ateismul. Multumesc Bumului Dumnezeu ca, in nesfarsita Sa mila, m-a chemat inapoi la picioarele Lui, pe cai tainice, pline de blandete. Imi este rusine de Dumnezeu pentru ratacirile mele si pentru pacatele si murdariile mele, dar simt mereu incurajare de la El si lucrul acesta imi da nadejde.

[tigerAvalo9]

Eu cred pentru ca totul fara Dumnezeu nu are logica..si savantii recunosc ca exista un Creator ca este imposibil sa fi aparut lumea la intamplare si sa traim degeaba..si sunt multe minuni,dezvaluiri,sunt multe lucruri care te fac sa crezi....multe lucruri din Biblie s-au adeverit...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dex53

ce nu inteleg unii este ca stiinta mereu evolueza, ea nu sustine ca are toate raspunsurile. stiinta nu este perfecta, ea doar tinde spre perfectiune.
religia nu vine cu o teorie proprie, ea doar se leaga de golurile pe care stiinta inca nu le-a umplut. spre exemplu in sec 19 cand Darwin a formulat teoria evolutionista, dovezile erau insignifiante, insa in decurs de 120 de ani s-au descoperit mii de fosile intermediare intre specii.
oamenii pesterilor nu stiau sa explice fenomenul ploii, asa ca au inventat zei care controlau ploaia. acum stiinta intelege fenomenele meteoroligice si cauzele lor. in ultimele 200 de ani religia a batut constant in retragere. peste inca 200 de ani cine stie ce noi descoperiri se vor face.
daca nu stim cu exactitate cum s-a format universul nu inseamna ca Dumnezeu l-a creat. pur si simplu trebuie sa avem rabdare. in timp vom afla si acest raspuns. asa pot si eu sa zic ca un ursulet roz de plus a creat universul. nu este nicio diferenta.

Ce stiu oamenii de stiinta?! Mai nimic! Exista o gramada de teorii in toate domeniile care n-au nici o explicatie concreta, dar care se pretind a fi "adevarate"... Omul nu-si poate explica existenta unui fir de praf si tu vii sa ne arati ca stiinta a evoluat! :)))))

1 Corinteni 8, 2: "Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască."

[Dex53]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce stiu oamenii de stiinta?! Mai nimic! Exista o gramada de teorii in toate domeniile care n-au nici o explicatie concreta, dar care se pretind a fi "adevarate"... Omul nu-si poate explica existenta unui fir de praf si tu vii sa ne arati ca stiinta a evoluat! :)))))

1 Corinteni 8, 2: "Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască."

intr-adevar sunt multe lucruri pe care stiinta inca nu le-a descoperit. sunt curios insa de ce trebuie sa inlocuim un semn de intrebare (sa zicem formarea universului) cu un alt semn de intrebare - o fiinta supranaturala, pentru care nu avem niciun fel de dovada?

sa nu-mi spui ca Biblia chiar poate constitui o dovada... este o carte plina de erori si contradictii majore interne, o carte plina de profetii false sau ambigue, si de absurditati stiintifice.

de asemenea nu pot sa trec vederea moralitatea indoielnica a Bibliei mai ales in VT, ce abunda de atrocitati comise chiar de Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dex53

intr-adevar sunt multe lucruri pe care stiinta inca nu le-a descoperit. sunt curios insa de ce trebuie sa inlocuim un semn de intrebare (sa zicem formarea universului) cu un alt semn de intrebare - o fiinta supranaturala, pentru care nu avem niciun fel de dovada?

sa nu-mi spui ca Biblia chiar poate constitui o dovada... este o carte plina de erori si contradictii majore interne, o carte plina de profetii false sau ambigue, si de absurditati stiintifice.

de asemenea nu pot sa trec vederea moralitatea indoielnica a Bibliei mai ales in VT, ce abunda de atrocitati comise chiar de Dumnezeu.

Domnule,

Existenta energiei care formeaza orice quark, foton, bozon, lepton sau orice vrei tu intr-o stare stabila este pentru mine o dovada suficienta ca toate acestea sunt, fiinteaza si se mentin asa prin gandirea si vointa unei Minti si Forte numita Dumnezeu. Pentru mine totul este o minune si se explica numai si numai prin Pronia divina. Pe deasupra, trebuie sa existe o cauza prima si fara inceput a ceea ce vedem in jurul nostru, iarasi logic.

Daca vrei sa-L vezi pe Dumnezeu ca nedrept, rau si crud - este alegerea ta si asta este din cauza ca nu vezi revelatia in ansamblu. Gandeste-te logic si simplu: daca Dumnezeu ar fi fost nedrept, atunci noi doi n-am fi avut aceasta discutie. Hristos nu ar fi venit de bunavoie sa ne salveze (pentru ce, daca nu ne-ar fi iubit?) si diavolii ar fi triumfat demult...

Vezi ca pe langa saiturile pe care le-ai gasit pe Internet cu contradictii biblice interne exista si saiturile care raspund si explica elegant fiecare dintre aceste "contradictii"... :)

Credinta vine din auz si auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt. Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.

Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintă.

Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau pământul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaste că-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul către Avraam: Să stii bine că urmasii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu". Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani.

De ce n-a murit Moise în pământul făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greseală nu a intrat în pământul făgăduintei. Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele ei.

A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a băut obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: Pentru că nu M-ati crezut, ca să arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduintei.

De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste dintr-o fecioară. Si i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din Fecioară.

Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinta celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să fie toti crestinii până la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.

Să vă dau o pildă. A venit un mosneag deunăzi si a zis:

- Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toti.

I-am răspuns:

- Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu care nu voiesti fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti cei ce lucrează fărădelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtas la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învătătura si ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta si te voi mustra.

Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt care o află (Matei 7, 13-14).

Deci nu te mira că merg multi la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de păcate.

Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie.

Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred până nu văd!" Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si vedere.

Câti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!" Si nici când se văd bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la bătrânete nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă. Putini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor asa cum au trăit, în îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor vesnică osândă.

Cu adevărat mare este credinta în Dumnezeu, însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credintă apostolică în tot felul de secte si grupări religioase. Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învătăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă si amăgirea multora.

Să stăm dar neclintiti în dreapta credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupesti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credintă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credintei si vestesc altă Evanghelie; cei robiti de patimi amână pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate până la sfârsit, acela se va mântui. Amin.