Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[Ekaterina]

"În SUA, doi romano-catolici, un bărbat şi o femeie, au trecut la Ortodoxie. După practica locului, cei doi au fost întrebaţi cum vor sa fie primiţi în Biserica cea adevărată: prin săvârşirea Botezului sau doar prin citirea exorcismelor şi Mirungere? Femeia a ales Botezul canonic, prin trei afundări, iar bărbatul a ales Mirungerea.

În timpul slujbei cineva a făcut câteva fotografii, iar la developare chipul bărbatului (în dreapta) a ieşit firesc, în timp ce chipul femeii (în stânga bărbatului) este învăluit în lumină. Bineînţeles, nu este vorba de vreun trucaj în photoshop, ci de o minune care trebuie să ne dea de gândit…





Amintim că în conformitate cu Canonul 50 Apostolic singurul botez valid este cel prin întreită afundare (completă), pentru că însuşi cuvântul Ťbotez / βάπτισμαť înseamnă Ťscufundare / afundareť. Didahia (cap. 7) admite botezul prin turnare doar atunci când nu este suficientă apă, lucru care se poate întâmpla extrem de rar şi doar în locurile pustii.

Tradiţia Bisericii admite botezul prin turnare şi atunci când candidatul la botez stă la pat şi nu poate fi scufundat în apă, dar şi în acest caz apa trebuie turnată pe toată suprafaţa corpului. În condiţii normale însă, botezul prin turnare sau stropire nu poate fi considerat valabil. Iată de ce athoniţii şi majoritatea grecilor (re)botează pe toţi cei care nu au fost afundaţi complet la Taina Botezului.

Nu-i clar însă ce trebuie să facem cu mulţimea de ortodocşi (din Ardeal, dar şi din cuprinsul Bisericii Ruse şi a altor Biserici locale) care au fost şi încă sunt “botezaţi” prin turnare/stropire, mai ales că unii dintre cei care au fost botezaţi în acest mod sunt deja hirotoniţi preoţi sau episcopi. Cred că doar o autoritate sinodală (nu-i clar de ce rang?) poate aprecia validitatea sau nevaliditatea acelor botezuri, dar a-i reboteza pe toţi laolaltă, negând validitatea tuturor celorlalte Taine primite după “botezul prin stropire”, mi se pare un lucru periculos şi chiar greşit. Fără îndoială “eclesialitatea” Tainei are o mai mare putere decât forma ei.

Noi botezăm pe romano-catolici nu doar pentru că ei n-au fost afundaţi, ci, în primul rând, pentru că pretinsul lor botez nu a fost săvârşit în Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolică (cu tot ce implică aceste însuşiri ale Bisericii). Neoprotestanţii, de exemplu, botează prin afundare (drept că numai una, dar acest lucru îl făceau şi latinii în primul mileniu şi nu era o problemă); cu toate acestea, noi nu putem recunoaşte botezul lor.

Deci, fără a minimaliza importanţa formei Botezului, trebuie să ţinem seama mai ales de eclesialitatea Tainei. Până la urmă, Biserica, prin Capul ei – Hristos, este cea care face Tainele valide şi lucrătoare, nu doar forma săvârşirii lor. Forma Tainei poate fi perfect corectă, dar dacă ea nu este săvârşită şi trăită în sânul Bisericii celei Una, nu are nici un efect prin ea însăşi.

Poate că ar fi indicat ca un Sinod al Bisericii, aplicând iconomia şi ţinând seama de caracterul eclesial ortodox al Tainei, să recunoască oficial (nu doar tacit) toate botezurile prin turnare/stropire săvârşite până acum de episcopi/preoţii ortodocşi, interzicând cu asprime continuarea acestei practici contrare Scripturii şi Tradiţiei Bisericii. În felul acesta, nu doar că s-ar pune capăt unei practici greşite, care în mod sfidător continuă sub ochii indiferenţi ai ierarhilor, ci s-ar stopa şi valul tot mai mare de ortodocşi care se îndoiesc de validitatea botezului lor.

P.S. Deşi sunt adeptul (re)botezării romano-catolicilor, nu mi se pare corect să spunem că romano-catolicii nu sunt creştini sau că nici unul dintre ei nu se va mântui (mai ales că aceste afirmaţii sunt făcute cu multă părere de sine şi cu un dispreţ nemaipomenit). Nu-i treaba noastră a spune cine se mântuieşte şi cine nu, ci a Mântuitorului Însuşi, iar cei care se grăbesc să facă astfel de afirmaţii, se pare că n-au prea înţeles Evanghelia.

Ca să fiu mai explicit: eu ştiu că Biserica Ortodoxă este singura care a păstrat credinţa nealterată şi, prin aceasta, Ei nu-i lipseşte nimic din ceea ce am eu nevoie pentru mântuire. Ar fi o prostie să caut altceva în altă parte… Iar dacă Dumnezeu vrea să mântuiască pe vreun romano-catolic sau chiar pe papa, este liber să o facă. Ar fi corect ca eu să mă bucur de asta… Deci merg pe ideea Sf. Teofan Zăvorâtul care, fiind întrebat dacă se vor mântui romano-catolicii, el a spus că nu ştie dacă se vor mântui sau nu, dar este sigur că dacă el va lăsa Ortodoxia şi va deveni romano-catolic, în mod sigur NU se va mântui!

Haideţi să-i chemăm pe toţi la Ortodoxie, dar chemându-i, să nu le vorbim doar despre cum trebuie să ne botezăm, ci să le arătăm prin propriul exemplu şi cum trebuie să trăiască un creştin botezat!" (comentariu al Pr. Dr. Petru Pruteanu, Sursa: laurentiudumitru.ro)

[cezar_ioan]

Nu ştiu ce să cred despre astfel de poze... De ce lumina aceea nu se vede cu ochiul liber de către cei prezenţi la locul evenimentului şi se vede doar în fotografie?
Oare nu putem să cugetăm la Taina Botezului şi să ne minunăm cu evlavie decât dacă strălucesc luminiţe şi forme îngereşti în fotografii? Acestea sunt oare argumentele şi temeiurile credinţei? Aşa îi convinge creştinul ortodox pe romano-catolici să se boteze? (desigur, o să mi se spună că nu creştinul, ci Dumnezeu e Cel Care face semne şi minuni...)
Mă tem mereu că prin asemenea mijloace nu apropierea de dreapta credinţă o realizăm, ci apropierea de idolatrie, de superstiţie şi de alte surogate ale credinţei.
Minunile credinţei nu cred că stau în spectaculos şi spectacular ci în modul de a fi al unui creştin, în bucuria pe care sufletul smerit o încearcă atunci când se împărtăşeşte de Sfintele Taine şi de Cuvântul lui Dumnezeu.
Să fiu iertat pentru reţinerile mele faţă de poze. Care nu sunt icoane...

Cred că tocmai reținerea este atitudinea firească, Biserica însăși fiind foarte prudentă cu declararea unui fapt ca minune.
Iar acum, când posibilitățile de falsificare sunt atât de la îndemână, cu atât mai mult.
Iar întrebarea pe care și-o pune Cezar mi-o pun și eu: Pentru ce o minune vizibilă în fotografie și nu în realitate?

[Decebal]

Nu se susţine ceea ce par că ar spune respectivele fotografii, iar argumentul foarte clar este că, după părerea mea, nu doar acel om botezat trebuia să strălucească aşa. Având în vedere că acolo sunt şi preoţi, care nu doar că sunt botezaţi, dar mai au şi harul preoţiei, mai se şi împărtăşesc din Sfintele Taine, în mod normal ar fi trebuit să strălucească şi ei, şi chiar mai mult decât acel individ botezat. Raţionamentul este foarte simplu. Dacă acea poză ar fi surprins harul Botezului, atunci vă întreb dacă ceilalţi credincioşi, plus preoţii sunt sau nu lipsiţi de harul dumnezeiesc, şi mai precis aici de harul botezului? Dacă am merge pe raţionamentul articolului ar trebui să concluzionăm că doar acel om ar avea har, iar ceilalţi, inclusiv preoţii nu ar avea pentru că nu le străluceşte imaginea în poză. Ceea ce este absurd. De aceea părerea mea este că ceea ce par că ar spune acele fotografii nu se susţine din punct de vedere logic. Şi prin urmare nu se poate trage vreo concluzie pe baza lor (concluzia privitoare la "marea confirmare").

În prealabil postat de Decebal

Raţionamentul este foarte simplu. Dacă acea poză ar fi surprins harul Botezului, atunci vă întreb dacă ceilalţi credincioşi, plus preoţii sunt sau nu lipsiţi de harul dumnezeiesc, şi mai precis aici de harul botezului?

Nu cred că cineva pretinde că poza ar fi surprins harul (lucru imposibil de altfel, pentru că ce este necreat nu poate fi observat cu mijloace create), ci că ar fi o minune, un semn. Față de care, cum am spus, trebuie să fim reținuți.

[Demetrius]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că cineva pretinde că poza ar fi surprins harul (lucru imposibil de altfel, pentru că ce este necreat nu poate fi observat cu mijloace create), ci că ar fi o minune, un semn. Față de care, cum am spus, trebuie să fim reținuți.

Dacă ceea ce este necreat nu poate fi observat cu mijloace create, atunci cum poate fi gândit și înțeles, că și mintea este creată, nu?

[Parascheva16]

Chiar daca pozele nu sunt adevarate, stim ce scrie in Molitfelnic.

@ Demetrius:
Eu consider că nu poate fi gândit și înțeles. În fața a ceea ce este sfânt, dumnezeiesc, necreat, mintea poate să sesizeze și să se uimească, dar nu să înțeleagă.
Pe de altă parte, să nu uităm că am fost creați de Dumnezeu, după chipul Său, suflând în Adam suflare de viață, despre care Sfinții Părinți spun că era tocmai harul necreat. Prin asta omul este de la început menit dialogului cu Dumnezeu, putând să-L audă într-un mod mai direct decât Creația, și să-I răspundă.

Creația, și ea, este străbătută de harul dumnezeiesc, se sfințește și ea, mai ales când Biserica cheamă Duhul Sfânt asupra ei, însă mijloacele materiale, create, sunt cuprinse de Necreat, înconjurate, depășite.
O lumină care nu-i din lumea asta nu poate fi sesizată cu mijloace din lumea asta.

Lumina lui Hristos pe Tabor poate că a fost văzută și cu ochii trupești, însă nu doar cu aceștia. Ceea ce a stârnit în apostoli uimirea era, cu siguranță, sesizarea a ceva mai presus de lumea trecătoare, schimbătoare, muritoare.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că cineva pretinde că poza ar fi surprins harul (lucru imposibil de altfel, pentru că ce este necreat nu poate fi observat cu mijloace create), ci că ar fi o minune, un semn. Față de care, cum am spus, trebuie să fim reținuți.

De fapt nu este asa, harul este o lumina care poate fi vazuta in mod real, nu doar in imaginatie. Minunile divine sunt reale, doar ingerii cazuti dau minuni care sunt nereale si sunt ca un fel de hipnoza, doar in imaginatia pe care o da ingerul cazut cuiva.
Sa ne amintim de multele cazuri in care sfintii aratau harul ca o lumina, de exemplu Sfantul Serafim de Sarov, Parintele Paisie Aghioritul si altii. Era o lumina reala, ce se putea observa cu ochii, nu doar in imaginatie. Asadar, intr-un caz exceptional, si un aparat foto o poate surprinde.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Era o lumina reala, ce se putea observa cu ochii, nu doar in imaginatie. Asadar, intr-un caz exceptional, si un aparat foto o poate surprinde.

Întrucât nu am văzut Lumina Reală de Care s-au împărtăşit Apostolii Domnului, adică nu am văzut Slava lui Dumnezeu, fie şi într-o oarecare măsură încât să supravieţuiesc vederii Ei,
nu am termen de comparaţie pentru a evalua lumina din fotografia postată.

Dar tu vorbeşti despre un subiect pe care nu l-a avansat nici unul dintre interlocutorii de aici: despre lumina perceptibilă cu simţurile versus lumina din imaginaţie, iluzia sau halucinaţia luminii. Cine a spus aici că e lumină imaginată? Nu vezi că e lumină perceptibilă cu ochii? Dacă o lumină a impresionat placa fotografică, iată că o vedem şi noi, deci nu e nimic imaginar ci e un fenomen fizic, perceptibil cu simţul vizual. Ai adăugat nepotrivit în textul tău dimensiunea imaginaţiei.

Problema e natura acelei lumini şi obârşia ei.
La care aş mai adăuga modul cum a fost folosită informaţia despre botezul acelor oameni, adică în scop limpede de manipulare şi propagandă. Adică, vezi Doamne, să se convingă necredincioşii şi papistaşii că noi ortodocşii deţinem Adevărata Lumină, iar ei nu, înşelaţii.
Jenant, penibil, primitiv, nedemn de un creştin o asemenea manieră de a sugera... ce? ca de obicei, de a sugera că noi suntem adevăraţii, noi suntem aleşii, ei sunt înşelaţi şi lor nu li se dă harul etc. Cunoaştem, am tot scris mereu împotriva putregaiului dinlăuntrul Bisericii, adică împotriva ortodoxismului încrezut, urîcios de oameni, care plesneşte de îngâmfare şi răutate.

Să revenim totuşi la problemă:
a) care e natura acelei lumini? Avem vreo garanţie, vreo justificare să ne ajute să facem diferenţa între un fals şi un act autentic? Nu cumva natura acelei lumini e una fizică şi, în acest caz, rămâne să ne explice un meşter în fotografie, în optică sau un meşter în operarea cu programul Photoshop ori alte programe: cum s-a făcut mânăria?
b) din ce obârşie se trage fenomenul? Să credem că energia necreată a Dumnezeirii s-a pus pe placa fotografică? Sau în corpul şi în jurul femeii? Atunci, dacă e în componenţa fizicului femeii, de ce nu se vede cu ochii liberi ai participanţilor direcţi? Că doar spuneai, Cătăline, că acea lumină este perceptibilă fizic! Dovada că nu a fost percepută fizic e chiar în poză: nimeni dintre cei prezenţi nu au aerul că sesizează o aşa minune... Îşi văd liniştiţi de treabă, cum e şi firesc. În schimb noi, ăştia din faţa computerului, avem aşa o credinţă mare cu toţii şi aşa nişte ochi duhovniceşti, că vedem cu toţii ceea ce toţi oamenii aceia, martori oculari, n-au văzut... Provine lumina aceea de la Părintele luminii, provine din Lumina Însăşi Necreată? Eu zic că vine de la vreun bec de şmecher care s-o fi amuzat destul văzînd cum dau idolatrii pe spate, încrezători în faptul excepţional şi nemaipomenit că doar ei sunt aleşii lui Dumnezeu sub soare iar ceilalţi sunt nişte râme sortite pierii... Îngâmfare şi lipsa decentrării de pe sine, un eu hipertrofiat în relaţia cu sine însuşi, o aşezare tipică pentru narcisismul cel mai primar. Tot lucruri vrednice de milă.

Aşadar, cei prezenţi în fotografie nu văd nimic deosebit în jurul lor, nu văd nici o lumină "harică" pentru că lumina pe care o vedem noi în poză nici nu exista acolo. Ea a fost adăugată ulterior, de meşterii în iluzii facile.
Care s-or fi prăpădit de-atâta râs, între timp...