Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 11.09.2014, 09:51:46
heaven's Avatar
heaven heaven is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.11.2008
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.350
Implicit

Ce se intelege prin "om duhovnicesc" ? Un preot de mir nu mai poate fi om duhovnicesc pentru ca se iubeste si fizic cu sotia lui?
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share
Reply With Quote
  #2  
Vechi 11.09.2014, 10:14:26
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.237
Implicit

Evident, duhul nu este trup. Iar omul duhovnicesc este cel care respiră harul Duhului Sfânt. El, deși în trup și slujindu-se de acesta, trăiește în Duh și pentru Dumnezeu. A trăi duhovnicește înseamnă, deci, a face din trup un accesoriu, pe când a trăi trupește înseamnă a face din duh un accesoriu - ceea ce, de altfel, nu este posibil, pentru că normal este ca el să aibă întâietate. Dacă-l pui pe locul doi îl anulezi, te rupi de Dumnezeu.

Omul credincios nu este nici numai duhovnicesc, dar nici numai trupesc și sufletesc. Însă Duhul transfigurează trupul și sufletul, dându-i o curăție și o integralitate a trăirii, fără patimă. Dragostea dintre soți, implicând sexualitatea, poate și trebuie transfigurată sau privită curat, fără a contraveni duhului. Dacă inima îți este curată, așa îți este și iubirea, și vederea. Nu iubești în celălalt doar trupul, ci și sufletul, și pe Dumnezeu care l-a alcătuit așa, și mai vezi și rostul pentru care l-a alcătuit și care este rodul ce urmează dragostei.

Vreau să spun că, păstrând integralitatea și nedespărțind trupul de suflet, de duh, de rosturile sale dumnezeiești, de Dumnezeu, în ultimă instanță, rămâi în legătură cu El, în har. Păcatul este tocmai fragmentarea, a dori să ai, să folosești, să trăiești doar printr-o parte a ființei tale, în cazul sexualității ea putând fi redusă la nivelul epidermei.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 11.09.2014, 10:22:24
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.237
Implicit

Adaug că, evident, fărâmițarea, adică ruperea întregului, înseamnă moarte din punct de vedere duhovnicesc, iar viața adevărată, adică sfințenia, înseamnă tocmai realizarea acestei unități - duh, suflet, trup. Pentru că starea noastră actuală este de fărâmițare.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 11.09.2014, 10:34:16
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit

Mi-am adus aminte:
"Cine nu este duhovnicesc chiar și în trupul său, ajunge trupesc în duhul său". Fericitul Augustin
Reply With Quote
  #5  
Vechi 11.09.2014, 10:47:41
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.237
Implicit

Foarte bună această zicere.
Legat de acest aspect, respectiv de curăția ochiului cu care privim, îmi amintesc de faptul că părintele Galeriu vorbea frumos inclusiv despre viața trecătoare, și de naștere, asemănând sânii mamei cu două potire din care se revarsă lichidul vieții; sau vedea legătura între pântecele matern ce adăpostește pruncul și pântecele Duhului Sfânt, care este Biserica.

Antinomia viață trecătoare/viață veșnică nu este valabilă, probabil, decât până la un punct sau doar pentru omul nevindecat de fărâmițarea din sufletul și din inima sa. Însă și viața biologică este dumnezeiască, chiar dacă trecătoare, însă veșnică (poate) în perpetuitatea ei.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 11.09.2014, 15:21:28
heaven's Avatar
heaven heaven is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.11.2008
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.350
Implicit

Citat:
În prealabil postat de CristianR Vezi mesajul

Omul credincios nu este nici numai duhovnicesc, dar nici numai trupesc și sufletesc. Însă Duhul transfigurează trupul și sufletul, dându-i o curăție și o integralitate a trăirii, fără patimă. Dragostea dintre soți, implicând sexualitatea, poate și trebuie transfigurată sau privită curat, fără a contraveni duhului. Dacă inima îți este curată, așa îți este și iubirea, și vederea. Nu iubești în celălalt doar trupul, ci și sufletul, și pe Dumnezeu care l-a alcătuit așa, și mai vezi și rostul pentru care l-a alcătuit și care este rodul ce urmează dragostei.

Vreau să spun că, păstrând integralitatea și nedespărțind trupul de suflet, de duh, de rosturile sale dumnezeiești, de Dumnezeu, în ultimă instanță, rămâi în legătură cu El, în har. Păcatul este tocmai fragmentarea, a dori să ai, să folosești, să trăiești doar printr-o parte a ființei tale, în cazul sexualității ea putând fi redusă la nivelul epidermei.
Da,foarte frumos spus ... la inceput intelesesem din postarile anterioare ca sexualitatea se cere a fi exclusa ca si cum ar fi vreo boala sau pacat de moarte.Pentru ca pana la urma si negarea sau excluderea acestei parti din noi semnifica tot o fragmentare,o faramitare a fiintei umane.Atata vreme cat trupul,duhul si sufletul se afla intr-o armonie si Duhul Lui Dumnezeu lucreaza intre doi oameni,intr-adevar se poate vorbi despre acea transfigurare a celor doi,care impreuna devin unul.Multumesc pentru raspuns!
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share
Reply With Quote
Răspunde