Despre esecuri in relatiile cu aproapele=Prietenii fara sorti de izbanda

[mirabela]

Nici sa nu pui la suflet! E o atitudine de copila, exact ca la varsta de 16 ani! Te-a jignit, asta e, viata merge inainte si fara ea!

Imi aduc aminte de o drama pe care am trait-o in timpul liceului, si s-a lasat cu o depresie foarte urata, care m-a urmarit cativa ani, din cauza unei asa-zise ''prietene'' binevoitoare. Ea, saraca, acum imi e mila de ea, tanjea la iubirea unui baiat, care chipurile ma iubea in secret, si de acolo a cam plecat tot.

Anii au trecut si am avut si alte prietene, inca foarte apropiate, ne-am ajutat la bine si la greu, pana la momentul in care s-a nimerit sa lucram in aceeasi firma, si oarecum indignata de promovarea mea, si-a schimbat atitudinea, evident m-a si jignit. Am ramas amice si in ziua de azi, dar totul are o limita.

Insa am ''pierdut'' o prietena sufletului meu, desi ea a ales alta cale, cale cu care io nu-s de accord, relatia s-a racit. Poate Bunul Dumnezeu va ingadui, si o va ierta si va veni inapoi.

De ceva timp, si io traiesc in strainatate, si am realizat ca Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sunt peste tot, inclusiv si aici. Si niciodata nu ne abandoneaza, ci ne iubesc.

[mihele_m]

În prealabil postat de Yasmina

Va voi scrie o experienta foarte amara cu o prietena de a mea,pe care o cunosc de la varsta de 16 ani...
La inceput nu a fost o prietenie stransa intre noi,ne cunoscusem prin alte cunostiinte si daca ne intalneam prin zona era ok,daca nu ,nu...Mai apoi,dupa 20 de ani m-am intalnit cu ea intamplator si mi-a facut cunostiinta cu cineva,care a devenit in timp o alta prietena buna;mai bine de 10 ani obisnuiam sa ne intalnim la aceasta prietena pentru povesti,filme,cafea,ceai...chiar daca eram numai 3,ne asemuiam cu un grup de 4 fete foarte celebru,din lumea filmului;tineam mult la prietenia noastra,stiam aproape totul despre noi si chiar daca aveam uneori evenimente diferite si mai intalneam si alti prieteni,tot ne intalneam"in bucatarie"la o poveste si o cafea...
Dupa acesti 10 ani,eu am plecat din tara si prietenia a continuat mai mult in suflet,chiar daca cu prietena de la 16 ani comunicam pe chat,in fiecare seara.La 2 ani,dupa ce am plecat, o alta cunostiinta comuna(o colega de la serviciul prietenei mele,pe care ea o adora)m-a rugat sa o ajut cu toate informatiile necesare emigrarii,pentru a urma si ea drumul acesta...nimic de zis,i-am dat toate detaliile si mi-am facut timp sa-i explic in mici detalii absolut totul despre viata de aici si chiar am sustinut-o pe o linie pozitiva,deoarece era deprimata ca dupa o perioada de timp nu primise nici un raspuns sa plece...
In sfarsit,s-a pregatit de plecare si au urmat alte consilieri din partea mea despre asigurarea de sanatate,despre bagaje,etc si apoi surpriza dupa ce a ajuns mi-a mai scris o data tot cu solicitari,si mi-a dat nr ei s-o caut;ei bine,greseala mea ca fiind o persoana destul de ocupata pe vremea aia,am sunat-o cam tarziu,si ea dormea,deci nu am vb mare lucru...Aproape 1 an de zile iar nu am mai auzit de ea,apoi iar m-a cautat pt a clarifica alte probleme,urma sa se inscrie la o scoala si ii erau necesare o gramada de acte;din discutia avuta m-i s-a parut ca incearca sa para superioara cu realizarea ei,asa ca in adancul sufletului m-a ranit aceasta atitudine;nici eu nu am mai sunat-o si nici ea nu a mai sunat vreodata...In paralel,eu vb cu prietena pe chat si mi-am aratat nemultumirea de acest fapt,spunand tare si raspicat ca aceasta persoana m-a folosit doar pentru informatii,nefiind nici un interes sincer pt persoana mea-prietena mea nu comenta in nici un fel afirmatiile mele,si am zis la vremea respectiva ca nu imi da dreptate deoarece amandoua ii eram prietene si era dificil sa aibe o parere obiectiva...
In fine,timpul a mai trecut si recunosc ca mi-am invins mandria,care este un pacat de moarte si am inceput sa vb si i-am scris sa-i spun ce am crezut despre ea in tot acest timp-a fost ca o usurare,cum sa va spun,nici nu ma intereseaza ce s-a intamplat,am dat tot uitarii si m-am bucurat inca o data ca putinul meu ajutor,a facut bine unei persoane care avea nevoie!
Acum finalul:cand a venit seara,eram pe chat cu prietena mea de la 16 ani,si-i spun fericita ca m-am impacat cu cea care a venit aici,si cand i-am spus ca m-a invitat s-o vizitez(si eu am invitat-o),prietena mea a explodat!!!!!!!!!Eu care m-am plans atata vreme despre aceasta persoana,acuma suntem cele mai bune prietene si nici una nici alta,ma duc s-o vizitez...M-a facut o persoana perfida,falsa,nefiind in stare sa aibe o prietenie sincera,m-a jignit in fel si chip,m-a numit plina de complexe,frustata- si bomboana de pe tort,fiindca acum ma gasesc intr-o perioada mai proasta pe plan personal,mi-a aruncat in fata ca sunt un nimeni,adica m-a atacat cu propriile arme,caci eu ii povesteam in fiecare zi cat este de greu sa-mi gasesc serviciu,si mai multe chestiuni personale...
Mai are rost sa spun cum ma simt?parca am avut un vis urat,nu pot sa cred ca este adevarat...nu sunt sigura ca s-a adresat persoanei mele...
Deducem ca prietenii sunt atrasi de starea nostra de succes,nu prea cunosc persoane care sa fie atrase de oamani sarmani sau cu probleme;m-am saturat sa fiu mama ranitilor cu orisicine dar cand am o suparare sa nu pot sa vb cu nimeni,caci toti par plictisiti de lucruri negative si necazuri si te lasa in singuratate pana cand viata ia o turnura placuta pt tine,apoi sunt din nou cu tine...
Ma scuzati ca am intocmit o poveste atat de lunga,insa am dat toate detaliile ca sa intelegeti firul istoriei!Va multumesc anticipat pentru raspunsuri!

Draga mea un singur lucru vreau sa-ti spun,este un provreb citez: "Familia si neamurile ti le da Dumnezeu ,prieteni ti alegi singur,si o prietenie sincera si adevarata niciodata nu se poate cumpara cu bani .

[Yasmina]

Multumesc pt suport Mirabela!
Desigur viata merge inainte,si chiar mai bine fara persoane care incearca sa ne faca existenta mai grea decat este!
Domnul sa te aiba in paza si pe tine!

[Yasmina]

Da,proverbul este cat se poate de adevarat,noi ne alegem prietenii sau suntem alesi de ei,insa pe parcursul vietii au loc schimbari si influente in personalitatea indivizilor,trebuie sa existe multa toleranta sa-ti accepti semenii asa cum sunt ei;sunt multi care pica acest examen!!

Draga mea, acum inteleg mai bine de ce arata asa albumul tau de prieteni!
Te felicit pentru alegere!

[tabitha]

Relațiile cu aproapele sunt dificile, mai ales dacă alegem să nu fie superficiale; de multe ori nici cu cei din familie nu putem spune că avem o relație de prietenie adevărată, bazată pe dragoste, încredere și respect reciproc.

Și chiar aici pe forum, sunt multe adversități chiar între co-religionari. Dar ne place să ne numim buni creștini... și cu toate astea, Dumnezeu ne ajută, să avem încredere și să ne ridicăm când cădem sau suntem loviți de cei mai mult sau mai puțin apropiați. Doamne ajută!

[Yasmina]

Intre timp s-a rezolvat cu success :)

Cred c a acum vreo 2 luni,persoana in cauza mi-a scris un email(dupa aproape 4 ani) spunandu-mi ca cea mai" nefericita zi a fost cea in care s-a certat cu mine" si ca s-o iert pt reactiile exagerate avute si sa reluam relatia de prietenie.
Asa am si facut;si asa eu nu am prieteni printre americani decat la modul superficial ca sa nu mai spun ca-mi parea rau dupa o prietenie atat de veche,ca asta de la 16 ani;practic am crescut impreuna :)
Si apoi,oricine poate avea o perioada mai proasta,o zi mai stresanta etc-toti gresim.

La fel,o alta prietena de suflet o am tot din perioada liceului si chiar daca am mai stat deoparte din cauza alegerilor personale-ea casatorie,eu strainatate -tot a venit o vreme cand am simtit aceasi intimitate(profunzime)si sinceritate ca atunci cand eram adolescente.

Cu familia nu am fost atat de norocoasa,relatiile cu rudele sunt dezastruoase dar in schimb prietenii sunt de calitate :)
Multumesc lui Dumnezeu pt o asemenea binecuvantare

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Intre timp s-a rezolvat cu success :)

Cred ca acum vreo 2 luni, persoana in cauza mi-a scris un email (dupa aproape 4 ani) spunandu-mi ca cea mai" nefericita zi a fost cea in care s-a certat cu mine" si ca s-o iert pt reactiile exagerate avute si sa reluam relatia de prietenie.

Gând la gând, cu bucurie. :) Să ne mai dai așa vești bune !

În prealabil postat de Yasmina

Cu familia nu am fost atat de norocoasa, relatiile cu rudele sunt dezastruoase dar in schimb prietenii sunt de calitate :)
Multumesc lui Dumnezeu pt o asemenea binecuvantare

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

[AlinB]

Trebuie sa postezi logul integral, altfel nu putem sti care este de fapt "capsa" de la care a "explodat". :)

Ah, ups.. intre timp s-a rezolvat cu success, morala, sa nu te ambalezi pentru foste relatii care actualmente se petrec de mult timp doar pe facebook/meseenger/email/altele asemenea.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Trebuie sa postezi logul integral, altfel nu putem sti care este de fapt "capsa" de la care a "explodat". :)

Ah, ups.. intre timp s-a rezolvat cu success, morala, sa nu te ambalezi pentru foste relatii care actualmente se petrec de mult timp doar pe facebook/meseenger/email/altele asemenea.

Tocmai faptul ca m-am ambalat a dat greutate acestei prietenii (recente de messenger ,de altfel veche inaintea aparitiei messengerului).Am fost revoltata ca nu m-a cunoscut indeajuns in anii in care am fost aproape,incat sa nu ma acuze de lucruri de care nu sunt in stare!

Or fi foste relatii in viziunea ta...in viziunea mea inca sunt relatii cu toate drepturile in sine.
O relatie la distanta nu este superioara uneia"la aproape" dar nu este nici egala cu zero.Iar apoi,din principiu o prietenie adevarata,o dragoste adevarata nu este oprita de spatiu si timp;altfel nu mi-as mai iubi deloc rudele decedate-totusi ele sunt foarte vii in amintirea mea si in gandurile mele chiar daca este numai o relatie fara feedback.

Toti cei care pastreaza relatiile cu mine pe mess,facebook,email spera ca intr-o buna zi sa putem fi fata-n fata din nou.
Asta nu ne impiedica sa participam la vietile fiecaruia sau sa spunem niste vorbe bune,asa ca intre prieteni-adica sa ne ajutam,sustinem reciproc(vb lui Florinvs).
La o adica,au fost cazuri cand am ajutat faptic de aici.

Saptamana trecuta,parintii mei si-au sarbatorit zilele de nastere...moment de mare tristete pt mine deoarece nu pot fi cu ei si nu le pot face o bucurie...
Cu ei tot nu am putut sa fiu dar macar o mica bucurie tot am putut sa le fac,nu ?
Plecatul departe nu este sinonim cu moartea,inca mai am actiuni!