Patima cheltuirii banilor peste masura

[forever...]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Desi este foarte dificil, in conditiile actuale, este varianta ideala. Am citit recent , in acest sens, un interviu mai vechi cu un fost director de banca, ajuns calugar, care analiza foarte lucid si pertinent doua aspecte importante: efectul caderii in extrema unei exagerari a preocuparii pt cariera si cauzele crizei actuale.

Ne poţi da şi nouă link-ul?
Mulţumesc!

În prealabil postat de forever...

Ne poţi da şi nouă link-ul?Mulţumesc!

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/...r-544298.html# Mai puteti gasi si pe site-ul intitulat ,, cuvantul ortodox" articole suplimentare referitoare la Parintele Ilarion (calugarul la care m-am referit). Numai bine !

[Yasmina]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/...r-544298.html# Mai puteti gasi si pe site-ul intitulat ,, cuvantul ortodox" articole suplimentare referitoare la Parintele Ilarion (calugarul la care m-am referit). Numai bine !

Multumesc si eu pt link,a fost o delectare sa-l citesc.

[sophia]

Am citit si eu link-ul si mai intai n-am inteles ce legatura are cu subiectul acestui fir.

Pe urma pe mine cazuri de acest ma intristeaza profund.
Nu pot sa inteleg anumite decizii.
Sunt unele pe care macar in parte le inteleg, dar asa ca asta nu pot.

N-am inteles de ce a facut acest pas si ce anume cauta el de fapt.
Cand am vazut titlul m-am gandit la cu totul altceva si chiar ma bucuram sa citesc articolul.

Am zis: Hurra, uite un om care s-a hotarat sa ajute pe cei sarmani.
Credeam eu ca s-a hotarat la niste proiecte caritabile.
De altfel si incepuse articolul cu constructia unei biserici.

Mi-e tare mila de copiii lui. Au pierdut atat de devreme mama si apoi i-a lasat si tatal in abandon.
Si cum poate un om al lui Dumnezeu, acel parinte Arsenie sa-l trimita la manastire stiind ca are copii si inca orfani de mama.

Copiii au nevoie de parinti pana la moarte.
Odata ce ii faci si ii ai, ai responsabilitatea lor si le porti de grija.
Odata ce ai ales candva un drum cu anumiet consecinte nu se poate sa te intorci, sa razi tot trecutul si sa o iei pe altul.

Probabil ca unii se mira de ceea ce scriu eu aici cu atata durere. M-a adus la lacrimi fraza spusa de baiatul lui. Mai cititi-o si voi.

Eu stiu ce inseamna lipsa unui parinte si o resimti toata viata. Nimic nu te vindeca. Stiu si ce inseamna sa nu mai ai apoi pe nimeni.
Este greu un divort, un abandon in care nu mai ai nici contact si nici stiinta cu/de parinte, sau moartea unui parinte la orice varsta.

Si n-am inteles de ce a facut-o. Care era problema lui?
Credinta se poate trai si in afara manastirii. Daca ai apucat sa ai familie si serviciu, poti sa gasesti in lume multe lucruri de facut pentru ceilalti.

Am citit mai adineauri si articolul de pe prima pagina a site-ului, despre pacate mici si mari. Este scris de un preot.
Scria acolo ca de exemplu nu un parinte cu multi copii ai lui este mai bun in fata lui Dumnezeu ci mai degraba unul care nu are, sau are putini, dar face ceva pentru straini.
Si a dat exemplu cu ajutatul celor din jur: fini, copii straini ajutati si etc.
Scrie acolo ca nu binele facut in casa si familia ta este mai important ci cel in afara. Si asa spun si eu.

http://www.crestinortodox.ro/editori...ri-137509.html

Nu stiu, eu nu pot sa inteleg izolarea asta. Adica da, pe de o parte stiu ca se spune ca se retrag pentru rugaciune si tot pentru lume. Dar oamenii au nevoie si de alte feluri de ajutor. Sa fii acolo si sa nu-i lasi singuri.
Rugaciune se poate si in lume...
Oamenii au nevoie de ambele/toate feluri(le) de ajutor: si de rugaciune si de lucruri materiale si sufletesti.

[Florinvs]

Intradevar, atunci când o persoana alege un anumit drum in viata, este bine , in primul rand aceasta alegere sa fie una bine gandita si in conformitate cu aspiratiile respectivei persoane, iar in al doilea rand, sa se respecte aceasta alegere toata viata .

Nu am nimic impotriva acelor persoane care aleg sa se calugareasca, insa aceasta alegere trebuie facuta la timpul potrivit.

O data ce un om a ales sa traiasca in lume, si sa aiba serviciu, familie, prieteni, viata sociala, atunci normal mi se pare sa nu se razgandeasca ulterior. In primul rand, când faci copii ai si o responsabilitate enorma, fata de ei pentru toata viata, iar atunci când ajungi sa iubesti o persoana de sex opus, normal este (bineinteles daca aceasta iubire este reciproca), sa fii alaturi de aceea persoana toata viata.

Apoi si cei care au ales sa traiesc in lume si sa aibă o familie, isi pot pastra credinta si o pot practica.

[Florinvs]

Iar in privinta subiectului topicului, una este a cheltui bani pentru a putea trai decent si omeneste (a aveea asigurata o locuinta, hrana, o imbracaminte decenta, aparatura casnica necesara in orice gospodarie, a-ti putea permite sa participi la activitati sportive, culturale, sociale, etc) si cu totul alta este sa achizitionezi articole de lux, care nu sunt necesare sau numai pentru a te lauda in fata lumii!

[tabitha]

Florin, cred că îti dai seama că, practic, notiunea de "lux" este ceva foarte relativ. Si nu vorbim aici de a te lăuda. Apropo, câti oameni care trăiesc în lux ai cunoscut personal? ti-au dat impresia cumva că se laudă cu ce au?

[Florinvs]

Notiunea de lux nu este chiar relativa, existant o diferenta intre lucrurile necesare pentru a duce o viata decenta si normala, si lucrurile care nu sunt strict necesare pentru aceasta.
De exemplul, a aveea o locuinta decenta (la bloc sau o casa cu 2-3 camere) este ceva normal, firesc, insa a dori o ditamai vila este un lux.
Sau de exemplul a nu folosi transport in comun, acolo unde acest lucru este tehnic posibil, si a utiliza neaparat masina personala, desi pe acceleasi distante si trasee exista posibilitatea utilizarii trenurilor sau autobuzelor, iarasi poate fi considerat un lux.
Si exemplele pot continuua.