"Si a vazut Dumnezeu ca este bine"

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Anadan

Ce înseamnă faptul că Adam si Eva au muşcat din măr?

N-au muscat din nici un mar, ci au mancat din fructul pomului cunostintei binelui si raului.
Imaginea cu marul a aparut in Evul mediu, in mediile profane...

Faptul ca au facut acest lucru impotriva a ceea ce le spusese Dumnezeu inseamna ca ei au incalcat intreaga lege morala existenta.

[costel]

În prealabil postat de AdrianAamz

N-au muscat din nici un mar, ci au mancat din fructul pomului cunostintei binelui si raului.
Imaginea cu marul a aparut in Evul mediu, in mediile profane...

Acum sa nu credem ca acel pom nu a fost real. Ca lumea si omul aveau alt chip inainte de cadere, este alt subiect.

Cert este ca omul prin actul alegerii sale de a manca din pomul interzis, a ales sa traiasca in afara relatiei cu Dumnezeu si asa a primit moartea.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Dj_Andrew

Apucandu-ma sa citesc Biblia, am vrut sa inteleg tainele fiecarei fraze inca de la inceput. Pe langa faimoasa contradictie "ziua unu (creaza lumina) - ziua a 4a (creaza soarele)", la care si acum mai caut intrebari, am vazut ca dupa anumite pasaje (Geneza - Cap1) se specifica faptul ca Dumnezeu a vazut ca este bine("Si a vazut Dumnezeu ca este bine"). Va rog sa-mi explicati si mie care este intelesul si rostul acestei fraze!

Nu cred ca daca scria in Biblie "a creat Dumnezeu energia electromagnetica" ar fi fost mai de inteles decat "a creat lumina".
Ca sa fie lumina (energie electromagnetica in spectrul vizibil pentru ochiul uman) in Univers, nu e neaparat nevoie de steaua pe care noi o numim Soare.

"si a vazut Dumnezeu ca este bine"...
Am gasit la Sf. Parinti explicatia ca in ebraica acel cuvant care a fost tradus prin "bine" mai inseamna si "frumos".
"A vazut Dumnezeu ca este frumos"... uitati-va spre cerul instelat si vedeti, de la mare distanta si doar fragmentar, ce a vazut si Dumnezeu privindu-si creatura...

[AdrianAamz]

În prealabil postat de costel

Acum sa nu credem ca acel pom nu a fost real. Ca lumea si omul aveau alt chip inainte de cadere, este alt subiect.

Cert este ca omul prin actul alegerii sale de a manca din pomul interzis, a ales sa traiasca in afara relatiei cu Dumnezeu si asa a primit moartea.

Sigur ca pomul a fost real. Dar nu a fost un mar, ci un pom deosebit, unic, nu o specie larg raspandita.

Iar porunca lui Dumnezeu, desigur, se referea la ceva foarte concret, caci nu putea sa spuna Dumnezeu "nu manca" din ceva care nu este. Caci ar fi ca si cum un eschimos care habar nu are ca exista si alt climat si alta societate decat cea de la cercul polar de nord ar primi porunca "sa nu mananci banane", care ar fi pentru el doar o abstractiune. Caci el de fapt habar nu are ce inseamna si (in conditiile de pana acum cateva sute de ani) niciodata n-ar avea acces macar la poza unei banane, cu atat mai putin la fructul in sine.

[Marius22]

În prealabil postat de AdrianAamz

"si a vazut Dumnezeu ca este bine"...
Am gasit la Sf. Parinti explicatia ca in ebraica acel cuvant care a fost tradus prin "bine" mai inseamna si "frumos".
"A vazut Dumnezeu ca este frumos"... uitati-va spre cerul instelat si vedeti, de la mare distanta si doar fragmentar, ce a vazut si Dumnezeu privindu-si creatura...

Este importanta si cred, deloc intamplatoare, sinonimia initiala dintre bine si frumos.

"Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte", se spune in Facere, aratand faptul ca intreaga creatie inca nu fusese afectata de pacat, inca nu cunoscuse raul. In aceasta stare, binele este sinonim cu frumosul.

Binele arata insa un scop imprimat creatiei, existenta in bine sau existenta cea buna, in timp ce frumosul arata ordinea si rationalitatea sadite in creatie.

[Eugen7]

În prealabil postat de AdrianAamz

Sigur ca pomul a fost real. Dar nu a fost un mar, ci un pom deosebit, unic, nu o specie larg raspandita.

Nu neaparat. De unde ai tu certitudinea aceasta, siguranta aceasta. Ai fost acolo? Ai atins pomul si fructul? Ai "vazut" ceva in Duhul Sfant marturisitorul Adevarului, care sa te determine sa faci aceasta afirmatie?

In general ortodoxia crestina urmeaza invatatura Sfantului Ioan Damaschin (si al multor alti Sfinti Parinti) care spune ca fructul oprit nu era un frunct anume. "Din toti pomii raiului poti sa manaci" se refera la hrana duhovniceasca ce se obtine prin contemplatia creatiei lui Dumnezeu.
"Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci" se refera la mancarea sensibila (biologica) care cade sub simturile trupesti, adica are sensul "sa nu gusti". In momentul in care omul a gustat fizic din fruct (oricare a fost el) a costientizat ca are trup din pamant si s-a indoit de harul nemuriri pe care il avea de la Dumnezeu.

Situatia este similara cu cea in care Sfantul Pentru care mergea plin de credinta pe apa ascultand de porunca lui Hristos, a inceput sa se scufunde in apa cand s-a indoit de porunca Domnului. Insa Domnul l-a apucat plin de dragoste parinteasca si frateasca de mana spunandu-i "putin credinciosule de ce te-ai indoit." Asa si Adam in momentul in care a gustat din fruct s-a scufundat din nemurire in moarte si pacate. Si doar Hristos ne scoate din robia mortii si a pacatelor precum l-a scos pe Sfantul Petru care se scufunda in adacul apei...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Eugen7

Nu neaparat. De unde ai tu certitudinea aceasta, siguranta aceasta. Ai fost acolo? Ai atins pomul si fructul? Ai "vazut" ceva in Duhul Sfant marturisitorul Adevarului, care sa te determine sa faci aceasta afirmatie?

In general ortodoxia crestina urmeaza invatatura Sfantului Ioan Damaschin (si al multor alti Sfinti Parinti) care spune ca fructul oprit nu era un frunct anume. "Din toti pomii raiului poti sa manaci" se refera la hrana duhovniceasca ce se obtine prin contemplatia creatiei lui Dumnezeu.
"Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci" se refera la mancarea sensibila (biologica) care cade sub simturile trupesti, adica are sensul "sa nu gusti". In momentul in care omul a gustat fizic din fruct (oricare a fost el) a costientizat ca are trup din pamant si s-a indoit de harul nemuriri pe care il avea de la Dumnezeu.

Situatia este similara cu cea in care Sfantul Pentru care mergea plin de credinta pe apa ascultand de porunca lui Hristos, a inceput sa se scufunde in apa cand s-a indoit de porunca Domnului. Insa Domnul l-a apucat plin de dragoste parinteasca si frateasca de mana spunandu-i "putin credinciosule de ce te-ai indoit." Asa si Adam in momentul in care a gustat din fruct s-a scufundat din nemurire in moarte si pacate. Si doar Hristos ne scoate din robia mortii si a pacatelor precum l-a scos pe Sfantul Petru care se scufunda in adacul apei...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta.

Dar am spus eu ca era un fruct anume ? Tocmai aceasta am vrut si eu sa subliniez, ca nu era un mar sau o para sau alt fruct din cele clasificate de stiinta botanicii
Dar nici nu a fost un fruct lipsit de substanta, caci Geneza spune:
"De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el."

Problema este ca pana atunci oamenii nu cunosteau decat binele (toate cate le-a facut Dumnezeu erau bune foarte !). Cunoscand numai binele, nu au gandit ca sarpele (diavolul) lucra raul. Dar s-au lasat ademeniti de logica lui, in loc sa asculte de Dumnezeu.
Daca faceau abstractie de logica diavolului si se raportau strict la ascultarea de Dumnezeu, nu ar fi incalcat porunca divina. Si nu ar fi experimentat niciodata raul. Dar omul a fost dotat cu libertate...de a alege, de a merge pe un drum sau altul...
Porunca de a nu manaca din rodul acelui pom continea in sine toata legea morala.
Calcand-o, oamenii au calcat toata legea morala _ au avut libertatea sa treaca peste orice, inclusiv peste bunatatea lui Dumnezeu. De aceea pacatul _ facerea de rele _ s-a raspandit fulgerator si in forme cat mai variate si mai grave.

[Eugen7]

În prealabil postat de AdrianAamz

Porunca de a nu manaca din rodul acelui pom ...

Omul putea manca mancarea duhoviniceasca (contemplarea) din orice pom al Edenului.

Sfintii Parinti in marea lor majoritate spun ca "pomul cunostintei binelui si al raului" nu era un pom anume ce avea un frunct anume (special) ci era mancarea sensibila (trupeasca), mai exact gustarea oricarui fruct (mere, pere, smochine... orice) al oricarui pom din rai. Sfantul Ioan Damaschin spune clar ca in Eden, Adam si Eva traiau in lumina lui Dumnezeu care ii hranea duhovniceste si ii nutrea trupeste. Sfantul Ioan Damascin foloseste verbul "a nutri" care se refera strict la trup. Deci omul in Eden inainte de cederea in pacat nu manca mancare biologica (trecatoare, pieritoare, schimbabila...)! Acum, singura mancare adevarata pentru om, care sa ii asigure vesnicia cu trup si suflet este Sfanta Impartasanie (cu Adevarat trupul si sangele Domnului) care este numai in Sfanta Biserica a lui Hristos, prin Sfanta Taina a Euharistiei!

Precum si pomul vietii nu era un pom anume, caci Viata este Hristos Iisus insusi (caci EL spune "trupul Meu este adevarata Mancare si sangele Meu este adevarata bautura. Daca nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu nu veti avea viata in voi" (Ioan 6)) intrucat Adam nu manca din pomul vietii ca sa aiba viata vesnica, ci avea vesnicia prin har de la Dumnezeu, prin comuniunea deplina cu Dumnezeu. Sau daca rodul acelui pom i-ar fi dat lui Adam ceva ce nu avea (adica vesnicia sau orice altceva) cum ar fi putut Dumnezeu sa opreasca pe Adam sa manace ceva bun? Sau daca Adam nu ar fi fost creat avand nemurirea (viata vesnica) prin har, Scriptura nu ar mai fi spus ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este: ganditor, liber si vesnic (prin fire). "Duh este Dumnezeu"!

Dupa caderea in pacat Adam a pierdut doar nemurirea (vesnicia) ce o avea prin har, dar a ramas cu libertatea si gadirea care il aseamna cu Dumnezeu. Deci chipul lui Dumnezeu s-a intinat in om dar nu a disparut complet. Hristos reda omului nemurirea (vesnicia in har) si il desavarseste si il indumnezeieste pe om. Hristos este viata adevarata (si duhovniceasca si trupeasca)!

Aceasta este invatatura ortodoxa crestina.

Doamne ajuta. Har si pace.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

In general ortodoxia crestina urmeaza invatatura Sfantului Ioan Damaschin (si al multor alti Sfinti Parinti) care spune ca fructul oprit nu era un frunct anume. "Din toti pomii raiului poti sa manaci" se refera la hrana duhovniceasca ce se obtine prin contemplatia creatiei lui Dumnezeu.

Perfect de acord.

În prealabil postat de Eugen7

"Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci" se refera la mancarea sensibila (biologica) care cade sub simturile trupesti, adica are sensul "sa nu gusti". In momentul in care omul a gustat fizic din fruct (oricare a fost el) a costientizat ca are trup din pamant si s-a indoit de harul nemuririi pe care il avea de la Dumnezeu.

Chiar a dat Ioan Damaschim interpretarea asta? De ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare?

Dacă ar fi aşa cum scrie mai sus, atunci omul ar fi trebuit să evite şi mirosul florilor, şi vederea minunăţiilor din jurul său şamd. Atunci cum să mai contempleze omul creaţia Domnului dacă nu prin intermediul simţurilor?

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Chiar a dat Ioan Damaschim interpretarea asta? De ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare?

Spre mancare duhovniceasca care este contemplarea dar nu spre gustare (nutrirea trupului).

"Unii si-au inchipuit ca paradisul este sensibil, iar altii ca este spiritual. Dar mie mi se pare ca dupa cum omul a fost creat in acelasi timp corporal si spiritual, tot astfel si locasul preasfintit al acestuia a fost creat in acelasi timp si corporal si spiritual si avea o infatisare dubla. Caci, dupa cum am istorisit, omul locuia cu trupul intr-un loc cu totul dumnezeiesc si foarte frumos, iar cu sufletul locuia intr-un loc foarte inalt si incomparabil de frumos. Dumnezeu, care locuia in el, era casa lui; Dumnezeu era imbracamintea lui stralucitoare; harul lui Dumnezeu il invesmanta; se desfata ca un alt inger cu singurul fruct prea dulce al contempl arii lui Dumnezeu; cu aceasta contemplare se si nutrea; aceasta pe buna dreptate a fost numita pomul vietii. Dulceata impartasirii dumnezeiesti da celor care se impartasesc cu ea viata neintrerupta de moarte. Si aceasta este ceea ce Dumnezeu a numit “tot pomul”, zicand: “Din tot pomul care este in paradis, veti manca” (Facerea II, 16). Dumnezeu este lotul, in El si prin El se tine totul.

Pomul cunostintei binelui si raului este discernamantul unei contemplari multiple, adica cunoasterea propriei sale naturi. Ea este buna pentru cei desavarsiti si pentru cei care s-au fixat in contemplatia dumnezeiasca, pentru ca ea vesteste prin ea insasi maretia creatorului. Ea este buna de asemenea si pentru cei care nu se tem de cadere, prin aceea ca au ajuns cu timpul la o oarecare deprindere a unei asemenea contempla tii. Nu este, insa, buna pentru cei care sunt tineri si care sunt mai lacomi cu pofta, pentru ca neavand sigura ramanerea in mai bine si pentru ca nu sunt fixati solid in contemplarea singurului bine, grija de propriul lor corp ii atrage si ii smulge spre ea. Astfel, socotesc eu ca paradisul dumnezeiesc a fost dublu si, in adevar, parintii purtatori de Dumnezeu au predat aceasta; unii invatand ca este sensibil, altii ca este spiritual. Este cu putinta ca prin cuvintele “tot pomul” sa se inteleaga cunostinta puterii dumnezeiesti care se capata din creaturi, dupa cum zice dumnezeiescul apostol: “Cele nevazute ale lui de la zidirea lumii, se vad fiind cunoscute prin fapturi”( Romani I, 20.). Dar cea mai inalta decat toate cunostintele si decat aceste contemplatii este cunostinta noastra, adica a naturii noastre, dupa cum spune dumnezeiescul David: “Minunata a fost cunostinta Ta din mine” (Psalmi CXXXIII, 5.), adica din structura mea. Aceasta cunostinta era primejdioasa pentru Adam, deoarece era de curand facut, pentru motivele pe care le-am spus.

Sau se poate ca prin “pomul vietii” sa se inteleaga cunostinta Dumnezeiasca (In text: mai dumnezeiasca.), care se capata din toate cele sensibile, si inaltarea prin ele la facatorul, creatorul si (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 41v.) cauza tuturor. Pentru aceasta l-a numit si “tot pomul”, indicand prin aceste cuvinte desavarsirea, nedespartirea, care poarta in sine singura participare la bine. Prin “pomul cuno stintei binelui si raului” indica mancarea sensibila si placuta care in aparenta este dulce, dar in realitate pune pe cel care se impartaseste cu ea in comunitate cu relele. Caci spune Dumnezeu: “Din tot pomul din rai sa mananci” (Facerea II, 16.). Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut sa zica: “Suie-te, prin toate fapturile, la Mine, facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe Mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar impartasirea cu Mine fa-o intarirea existentei tale. In chipul acesta vei fi nemuritor”. “Dar din pomul cunostintei binelui si raului nu mancati din el; caci in ziua in care veti manca din el cu moarte veti muri” (Facerea II, 17.), in chip natural mancarea sensibila este o completare a ceea ce se pierde, ea se da afara si se distruge. Este deci cu neputinta ca sa ramana nestricacios cel care se impartaseste cu mancarea sensibila." Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica, Despre Paradis.
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...espre-paradis/

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă ar fi aşa cum scrie mai sus, atunci omul ar fi trebuit să evite şi mirosul florilor, şi vederea minunăţiilor din jurul său şamd. Atunci cum să mai contempleze omul creaţia Domnului dacă nu prin intermediul simţurilor?

Asa este, cele 6 simturi pot fi folosite pentru cunoastere, pentru contemplare. Creierul analizeaza si informatia ce vine de la simturile trupesti si isi imbogateste cunoasterea. Insa aceasta cunoastere prin simturi este proprie si animalelor inteligente.

Omul insa are minte si el poate sa inteleaga prin ratiune (cugetare, gandire) toate fenomele din natura, din jurul lui, poate sa inteleaga cauza lor si astfel sa vada cu "ochiul mintii" pe Creator si sa il slaveasca spunand "Doamne toate cu intelepciune le-ai facut."

Adam si Eva au "gustat si a inghitit" mancarea trupeasca aceasta patrunzand in trupul lor si nutrind trupul. Astfel s-a intrerupt nutrirea de la Dumnezeu ce asigurea vesnicia trupeasca. Acum mancarea cea adevarata este Sfanta Euharistie, doar ea asugura omului nemurirea, desavarsirea, indumnezeirea (ea fiind inima Sfintelor Taine cu care este in stransa legatura.)