|
#831
|
||||
|
||||
SINGURA NOASTRĂ SALVARE ESTE SĂ NE ÎNTOARCEM LA SIMPLITATE
Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forțează să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism și mândrie. Cum văd eu lucrurile, astăzi omenirea s-a schimbat. Înainte era foarte greu de trăit, osteneală multă, nevoie, sărăcie, dar multă bucurie duhovnicească, simplitate, prostime sfântă. Astăzi sunt multe înlesniri, dar pentru că nu știm să le folosim după Dumnezeu, ne depărtează de El. E multă tulburare sufletească și nu mai este bucuria aceea simplă. Nu știu, dar așa văd eu lucrurile, s-a slăbănogit omenirea. „Stinsu-s-au iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credința, toată simplitatea atunci când iscodești toate și toate pricinile. Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate și să ne pierdem credința. (Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 282-283)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#832
|
||||
|
||||
CRUCEA ESTE SLAVĂ ȘI CINSTE
Crucea este slavă și cinste, după cum chiar și El o numește așa, zicând: „a venit ceasul ca să se proslăvească Fiul Omului” (Ioan 11,4). Deci, dacă el numește cele ale robilor slavă, cu atât mai mult tu trebuie a numi slavă cele ale Stăpânului. Ai văzut cât de mare este rodul crucii? Să nu te înspăimânți dar de dânsa, că dacă ți se pare ceva posomorât, totuși naște mii de bunuri. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia IV, p. 88)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#833
|
||||
|
||||
DUMNEZEU NE VREA CU INIMĂ DE COPIL
Omul mare se mișcă mental, egoist, din interes, lumește, în păcat, în răutăți. Când crește și încetează cu desăvârșire să trăiască din inimă, copilărește, atunci „știe pe deplin ce face”, atunci funcționează cerebral, cunoaște deplin și din experiență, precum au cunoscut Adam și Eva, după căderea lor, când au pierdut atârnarea copilărească, inimoasă, de Dumnezeu. Însă Dumnezeu ne vrea copii și de aceea ne spune că, de nu vom deveni copii, nu vom putea intra în Împărăția Cerurilor. Și ție, copilul meu, inima ta cea copilărească este cea care îți dă învoirea ei către orice chemare a lui Dumnezeu, cum făceau Adam și Eva din inimă înaintea căderii. Inima ta deci să se încreadă în Dumnezeu și ea să răspundă copilărește la chemările voii lui Dumnezeu, nu mintea ta, care acum, după atâția ani de făptuire păcătoasă, îți poate spune, înveninată de către diavol, că primești în mod rău chemarea către voia lui Dumnezeu ca un copil, căci „nu știi ce faci”, deoarece acum ai crescut și trebuie să știi ce faci. Precum să-ți amintești că, atunci când vorbești din inima ta copilărește, atunci ești adevărat. Atunci ești un fiu binecuvântat al Împărăției Cerurilor, și nu când vorbește „cel mare”, care a gustat deplin din fructul păcatului. Să fii așa cum erau Adam și Eva înainte de cădere și cum erau legăturile lumii cu Dumnezeu întru începuturi. (Arhimandrit Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 44-45)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#834
|
||||
|
||||
SFINȚII PĂRINȚI - DESPRE DUMNEZEU
https://youtu.be/sWYVFfO_-k8
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#835
|
||||
|
||||
Dacă tu poți să faci o faptă bună, este considerată la Dumnezeu o zi de post. Dar dacă tu ai mâncat fasole și ești rău și zgârcit, nu ești în post!
CA SĂ AJUNGI LA CRUCEA LUI HRISTOS, TREBUIE SA ÎI URMEZI LUI! Prin bunătate, dragoste și omenie! Cum întreabă Sfinții Părinți în Pateric? Călugăr te-ai făcut! Om când te faci? O pildă frumoasă despre cum să te faci bogat! "Dar ce Ioane, vrei să mă întreci în bunătate?" Așa i-ar fi zis Dumnezeu lui Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei. ADICĂ AVEA O BUNĂTATE TOTALĂ! (ascultați pilda) Dar asta nu înseamnă că de mâine trebuie să ieșiți în stradă toți, să întrețineți puturoșii, dar nici nu îi lași cu mâna întinsă. O pâine merită fiecare om! Și dacă nu dai nimic într-o zi nu ești creștin. Pentru că nu sărăcia sărăcește, ci nechibzuința te sărăcește. https://www.youtube.com/watch?v=5BpuFaomBAg
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#836
|
||||
|
||||
UN SCHIT ALTFEL ; ACASĂ LA PUSTNICUL DIN MUNȚII COZIA
https://youtu.be/QxaXb2RxO9U
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#837
|
||||
|
||||
PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN - RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE LUMII, SUFERINȚA
https://youtu.be/jzRODbVFck0
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#838
|
||||
|
||||
"VĂZÂND DUMNEZEU RUGĂCIUNILE LOR ÎMPLETITE CU POST, ȘI-A ÎNTORS IARĂȘI FAȚA SA SPRE EI ȘI I-A IERTAT"
Când locuitorii cetății Ninive au ajuns la cele mai mari fărădelegi, Dumnezeu a trimis la ei pe prorocul Iona, să le spună că peste 40 de zile cetatea lor va fi dis*trusă pentru fărădelegile lor. Auzind acestea, ninivitenii s-au spăimântat și au so*cotit că să facă cu toții rugăciune pentru a se înmuia inima lui Dumnezeu și ca să obțină iertare. Au ținut cu toții post și s-au îmbrăcat cu sac și se rugau lui Dum*nezeu. Însuși împăratul, auzind această veste înfricoșată, a coborât de pe tronul său și s-a îmbrăcat cu haine de sac, dezbrăcându-se de cele luxoase ale sale, și a ținut și el post și rugăciune împreună cu poporul. Pentru a întări și mai tare rugăciunea, a poruncit ca să nu se mai dea nici dobitoacelor nimic de mâncare, nici de băut. Văzând Dumnezeu pocăința lor și rugăciunile lor împletite cu post, Și-a întors iarăși fața Sa spre ei și i-a iertat, scăpându-le cetatea de la prăpăd. (Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea Credinței, 2009, p. 63)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#839
|
|||
|
|||
Părinții nu au cerut cuvinte multe. Primeau un cuvânt duhovnicesc și fugeau în pustiu să trăiască mulți ani cu acel cuvânt; încercau să-l împlinească și se hrăneau din el. Noi și spunem, și vrem să auzim multe cuvin*te, dar nu facem nimic pentru a le împlini. Când cineva vorbește mult, se slăbănogește duhovnicește.” (Părintele Sofronie de la Essex)
(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 339) |
#840
|
|||
|
|||
Citat:
Dimpotriva, a vorbit (scris) mult despre ea, fie si indirect, voalat (spre a nu sminti pe unii mai slabi de inger)...:) Intelegem morala textului, desigur. Sa faptuim! Sa punem in lucrare si sa nu risipim la epiderma vietii, in cuvinte, harul vietii... Foarte bine! Mantuitor sfat! Si totusi, practica ne arata ca, uneori, in functie de multe circumstante, e folositor sa vorbim, mai intai, la nesfarsit... Sufletul omenesc e daltuit din cuvinte. Cel care a avut parte, candva, de cuvinte straine: acum sa vorbeasca! Cui pe cui se scoate! Mai ales pentru unii oameni, tacerea nu e de aur, ci de pamant. A tacea, a trai cu frica nesfarsita rostirea, e ingropare inca si mai adanca in groapa inselarii. Sa vorbim, Adina! Sa spunem cuvinte tari! Care sa desparta piatra de piatra, bazaltul de bazalt... Iar de nu putem, sa vorbim macar cat sa ne deslusim, prin rostirea aasumata, noroiul de jos de noroiul de sus... Fara cuvinte nu putem inainta in Imparatia Cuvantului. Sa nu facem din cuvintele sfintilor scut de aparare pentru lipsurile noastre si pentru betesuguri. Sfintii nu au scris pentru ca noi sa ne aparam boalele in hartia vorbelor lor. Ci au scris pentru ca noi, aplecati asu[ra noastra tocmai ca urmare a vorbelor lor, sa ne insanatosim. Sa fim vrednici de viata si de iubirea lui Dumnezeu. Sa traim asadar! Fie si rostind, vrute si nevrute, nenumarate cuvinte! Apoi, cand exercitiul rostirii va invinge teama noastra de vorbe si de Cuvant, se va aseza poate, in firea naostr recuperata/redata noua, si tacerea. Una vie, mare, mustind de intelesuri tainice. Dar pana acolo mai e. Sa vorbim, asadar, deocamdata. Cu smerita intelegere, fara prefacere, fara masti care ne inabusa devenirea. |
|