Cantarea Cantarilor este considerata de catre unii teologi drept cea mai profunda carte a Vechiului Testament, si chiar a intregii Scripturi. Ei spun ca poate fi asezata alaturi de Evanghelia dupa Ioan. Insa, mie si multora presupun, ne este, din pacate, prea putin cunoscuta. Stiu doar ca modul de interpretare adoptat de Parintii Bisericii este cel alegoric si ca relatia dintre mire si mireasa este vazuta ca semnificand unirea lui Iisus Hristos cu Biserica sau cu sufletul omenesc. Nadajduiesc ca vom afla, unii de la atii, cat mai multe lucruri in legatura cu acest subiect.
Amintind versetul "Sunt ranit de dragoste" ( Cantarea Cantarilor II, 5), Ilie Ecdicul spune ca sufletul ranit de dragostea Mirelui, este unit prin rugaciune, inca de aici, cu Mirele.
"Mintea contemplativa, cand coboara de sus din cer, adusa de trebuintele firii, poate grai ca si cel care a zis: Ce este mai minunat, decat frumusetea dumnezeiasca? Ce gand umple de bucurie mai mult, decat acela al maretiei lui Dumnezeu? Ce dor este atat de puternic si de greu de purtat, ca acela care se naste de la Dumnezeu in sufletul curatit de tot pacatul si care striga in adancul sau: Sunt ranit de dragoste?"