Bucuria crestinului

[Rodica50]

\"Aceasta bucurie se instapaneste in inima sub inraurirea credintei vii, a iubirii fierbinti si a nadejdii tari, si este atat de adanca incat nici un fel de necazuri dinafara nu o pot tulbura....Cand inlauntru este pace si bucurie, nevoile si necazurile dinafara nu au inraurire asupra crestinului, asa incat doar ceilalti il pot socoti necajit, in vreme ce el insusi se bucura pururea inlauntrul sau (2 Cor. 6, 10).

Bucuria duhovniceasca

Cine a gustat bunatatile aduse pe pamant de Domnul - lumina cunostintei, slobozirea din lanturile pacatului si puterea de a face binele, tamaduirea ranilor inimii si infierea de catre Dumnezeu - acela petrece necontenit in bucurie cereasca, neprefacuta.

Aceasta bucurie nu este o atractie de o clipa, intamplatoare, silita, a inimii, ci este rasfrangerea starii pururea bucuroase a intregii fiinte, care vine mai ales din legatura cu Dumnezeu si din primirea de la El a sus-pomenitelor bunatati.\"-

Sfantul Teofan Zavoratul


Sa invatam de la Sfinti bucuria de a fi crestin, de a nu umbla in intuneric, ci in lumina datatoare de viata- Hristos. Cu El doar vom birui, vom putea merge mai departe. Cu Hristos in suflet nu ne temem de nimic!

[George.m]

Bine ar fi sa ne bucuram asemenea sfintilor. Aceia L-au intalniti in mod real - nu imaginar - pe Hristos, Care ii face fericiti.

Gusta si impatimitul un soi de fericire, nascuta din instrainarea de Dumnezeu. Dar e iluzorie, e o pseudo-fericire. Si sfintii lui Dumnezeu ne spun asta. Dar parca ne vine greu sa-i credem. Pentru ca, daca i-am crede cu adevarat, le-am urma vietuirea crestina, am fugi de patimi. Insa preferam sa ramanem cu "bucuriile" noastre.