Bucuria lumeasca

Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii, oamneii duhovnicesti o cauta in discutii telogice, in predici, in carti etc. Dar cand acestea se termina ramane un gol..si se intreaba toti ( si lumesti si teologi) ce vor face in continuare???? Fie ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este!!
Implinind dorintele lumesti ale inimii, nu vine bucuria duhovniceasca ci stresul. Bucuria lumeasca nu este permanenta, nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara,a acelei clipe. Iar aceasta este o bucurie materiala, nu este duhovniceasca. Iar bucuriile lumesti nu “umple” sufeltul omului, ci mai degraba il oboseste!! Si il umple cu balast! Atunci cand simtim bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala.
cuviosul Paisie Aghioritul

de aceea zic atat de des "am obosit" sufleteste
:(

[monicutza]

:)cred ca e foarte important sa ne pastram pacea si bucuria in suflet,dar e si foarte greu de multe ori!oricum trebuie sa avem nadejde!:)

[cristiboss56]

În prealabil postat de jenica

Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii, oamneii duhovnicesti o cauta in discutii telogice, in predici, in carti etc. Dar cand acestea se termina ramane un gol..si se intreaba toti ( si lumesti si teologi) ce vor face in continuare???? Fie ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este!!
Implinind dorintele lumesti ale inimii, nu vine bucuria duhovniceasca ci stresul. Bucuria lumeasca nu este permanenta, nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara,a acelei clipe. Iar aceasta este o bucurie materiala, nu este duhovniceasca. Iar bucuriile lumesti nu "umple" sufeltul omului, ci mai degraba il oboseste!! Si il umple cu balast! Atunci cand simtim bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala.
cuviosul Paisie Aghioritul

de aceea zic atat de des "am obosit" sufleteste
:(

Bucuria duhovniceasca iti hraneste sufletul, mintea, iar cea lumeasca trupul, stomacul si maruntaiele. Bucuria lumeasca naste instantaneu undeva ascuns in noi, nemultumirea imediata, mandria, lacomia, desfranarea si alte cele. Bucuria duhovniceasca este strans legata de smerenia insasi si te inalta deasupra celor lumesti, trecatoare.

[mihaela24]

...ce ne facem cand nu cunoastem bucuria duhovniceasca? sau cand din nestiinta, stangacie si uitare ne instrainam de aceasta, punand lumea palpabila si vizibila in fata...punand bucuria lumeasca dulce si amara...

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihaela24

...ce ne facem cand nu cunoastem bucuria duhovniceasca? sau cand din nestiinta, stangacie si uitare ne instrainam de aceasta, punand lumea palpabila si vizibila in fata...punand bucuria lumeasca dulce si amara...

In drumul nostru spre pocainta, se-ntampla sa avem caderi, pacate ce trebuie constientizate, spovedite si indreptate. Atunci cand punem la mare pret, bucuria lumeasca, inseamna ca ne-am indepartat cu totul de credinta noastra. Ce este pana la urma urmei "bucuria" lumeasca ? Pentru unii un pahar de bautura, pentru altii , o partida de sex, pentru altii bani cat mai multi, pentru altii, nenorocirea vecinului, pentru altii, o masina noua, pentru altii o casa mare si spatioasa, pentru altii . . . . . .Bucuria lumeasca cea trecatoare, atrage dupa sine lacrima vesniciei , a indepartarii de Dumnezeu.

[vsovi]

Cum zicea acum 2000 de ani domnul sau cum zice shi acum,

"Atzi auzit ca se zicea in vechime..." shi apoi a aratat ca acolo unde itzi este comoara acolo itzi este shi inima, dragostea, pasiunea, sufkletul, credincioshia, fidelitatea, shi poate ca acolo locuieshti shi tu, acolo itzi faci barlogul sau vizuina shi acolo hibernezi ca doar vulpile deshertului s-au intors.....

ei bine mi-am pus intrebarea cinstita, ia sa vedem cam care este intr-adevar comoara mea, ce anume socotesc eu comoara, cat timp aloc, sa ma shi urmaresc cam ce fac, cum imi duc veacul shi vremile sa zic asha ca sa ajung la concluzie, adica sa-mi pot raspunde la intrebarea: Dar tu, unde e comoara ta? Ce consideri dumneata drept comoara nu teoretic shi idealist ci asha cum o simtzi, cum o shtii, cum este acum in momentul de fatza shi unde tzi-a fost shi care a fost pana acuma.....

Vai doamne, ca e groaznic, fiindca am ajuns la concluzia ca defapt, comoara mea era aceea care este pentru cate un drac, adica comoara mea era tocmai o fire a dracilor, un fel de a fi din ala, shi aia apreciam eu.... m-am intristat amarnic shi sa vedem cum anume reushesc sa ma scot de la comoara draceasca, pe care o papa shobolanii, o prada hotzii, o manca moliile shi o rugineshte vremurile, o acopera mucegaiul shi o prinde igrasia, sau o cocleshte imbaierea in metale pretzioase... deci cum sa imi schimb comoara shi cum sa o fac sa creasca in ceruri... asta e intrebarea... acolo unde nu v-a intra nimic necurat.....

Deci unde shi care itzi e comoara, dar fi sincer nenica shi ai sa vezi cum sta treaba, rau de tot... rau da rau de tooooot..... ca eu m-am crispat puternic.... COMOARA, adica ceva pentru care ai fi chiar capabil de crima... de exemplu, sa obtzii aurul intzelepciunii fara nici o stradanie, dar de ce faci asha shi pentru ce? cum spunea shi deosebea sf Avagrie tipurile de ganduri shi gandiri... omeneshti, draceshti shi ingereshti... sau Dumnezeieshti de la Duhul...

Deci comoara.

[costel]

"Dupa cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca sa cunoastem cele ce se vad: ce e alb si ce e negru, asa ne-a dat si judecata ca sa deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despartindu-se de judecata, naste placerea si nu ingaduie sufletului sa se mantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu.

Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a manca, ci a manca nemultumind, fara cuviinta si fara infranare. Caci esti dator sa tii trupul in viata, insa fara niciun gand rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pisma, cu mandrie si cu pofta. E pacat insa a nu asculta linistit, ci cu manie. Nu e pacat neinfranarea limbii la multumire si rugaciune, dar e pacat la vorbirea de rau. E pacat sa nu lucreze mainile milostenie, ci ucideri si rapiri. Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva voii lui Dumnezeu.

Necazurile vietii fac sa fie incununati de Dumnezeu barbatii si luptatorii vrednici. Deci trebuie sa-si omoare in viata madularele fata de toate ale vietii. Caci mortul nu se mai grijeste niciodata de ceva din ale vietii".
Sfantul Antonie cel Mare

[alynnna]

Atunci cand ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista in inima adevarata bucurie si pace. Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumeasca pe care multi o cauta astazi. Sa nu incurcam lucrurile. Sfintii aveau o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a ras? Care Sfant a trecut fara durere prin aceasta viata? Care Sfant a avut o astfel de bucurie pe care o urmaresc multi crestini din vremea noastra, care nu vor sa auda nimic neplacut, ca sa nu se intristeze si sa nu-si piarda pacea lor? Daca doresc sa nu ma intristez, ca sa petrec bucuros si sa nu-mi stric linistea, ca sa fiu bland, atunci sunt indiferent! Altceva este blandetea duhovniceasca si altceva este blandetea din nepasare. Spun unii: „Trebuie sa fiu bucuros, pentru ca sunt crestin”. Acestia nu sunt crestini. Ati inteles? Asta este nepasare, este bucurie lumeasca. Cel ce are aceste particularitati lumesti nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este in intregime durere. Il doare pentru situatii, pentru oameni, dar este rasplatit cu mangaiere dumnezeiasca pentru durerea aceasta.

[serb_crina]

Bucuria lumeasca este trecatoare si amagitoare, trebuie sa cautam bucuria sufletului, linistea si pacea sufleteasca.
Doamne ajuta!!!

[Traditie]

În prealabil postat de serb_crina

Bucuria lumeasca este trecatoare si amagitoare, trebuie sa cautam bucuria sufletului, linistea si pacea sufleteasca.
Doamne ajuta!!!

Orice bucurie, chiar si cele lumesti, e data de Duhul Sfânt. Sfântul Siluan spune ca Duhul Sfânt este cel care veseleste pe copii.