Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

În prealabil postat de Yasmina

Eu drept sa spun ca nu am mai auzit de asa ceva...desi sunt sceptica ca ar fi real?!?!
Nu poti sa fortezi pe nimeni sa tina post,ii poti da sugestii insa alegerea ii ramane persoanei in cauza!
Pana la urma la ce serveste religia prin constrangere???
Dar daca sotia ar fi atee,si i-ar constrange pe toti ai casei sa manance carne in post???

Vecina mea saraca era suparata tare. Iti dai seama... s-a straduit sa tina si ea post asa cum a putut cu nadejdea ca se va putea impartasi... si cand colo...
Intamplarea este reala desi pare incredibila.
Ai dreptate ca nu poti forta pe nimeni sa tina post. Asa cum noi avem libertate din partea lui Dumnezeu, si noi la randul nostru trebuie sa-i lasam pe ai nostri sa aleaga. Dar cate o sugestie le mai dam, nu? Daca nu-i putem forta, macar sa-i convingem.
Eu, incepand cu postul viitor o sa fac doar mancare de post. Si ceva tot voi reusi: ori fac din ei niste postitori veritabili, ori... bucatari...

În prealabil postat de glykys

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

Mare dreptate ai si ce frumos zici!
Cata rabdare si dragoste a avut bunica ta!
Mama mea, bunica copiilor mei, tot din dragoste exagerata dar gresit manifestata, cand se pregatea diminica dimineata sa mearga la biserica umbla prin casa incetisor, pas, pas... sa nu ne trezeasca pe noi si pe copii... Acolo se ruga, este drept, tot pentru noi... dar era altceva...

[tabitha]

În prealabil postat de windorin

Biserica ne traseaza niste linii de maxima trebuinta, cam obligatorii, daca putem spune asa.
Pe langa acestea insa, fiecare trebuie sa inmulteasca pe cat poate postul, rugaciunea si faptele dragostei crestine.
Citim in vietile sfintilor, parintilor si ale altor nevoitori crestini, ca postul si nevointele se intindeau cam peste toata vremea.

Niciodata nu tin post fara a vorbi cu parintele meu duhovnic.
Eu hotarasc numarul zilelor si motivul, iar parintele binecuvinteaza sau modifica cele dorite de mine.
Mi s'a intamplat sa tin post pentru un examen greu, pentru casatorie, pentru nastere, pentru o mare ispita, etc.

Putem tine post (1-7 zile) si pentru praznicele imparatesti (in calendar nefiind mentionat "post"), spre a ne putea impartasi.
Duminical ar trebui sa se impartaseasca macar cativa crestini. Sunt atatea Liturghii, peste an, fara impartasiti.

L'am numit post personal pentru ca nu stie nimeni despre el, insa postul nu poate fi decat eclesial (in comuniune).
Cand un om tine post, lumea din jurul lui se intareste si se binecuvinteaza, familia, natura, comunitatea crestina.

E bine daca poti sa postesti asa mult, mirean fiind.
Eu de-abia ma tin de posturile legiuite.
In privinta impartasirii, stiu ca in Romania se cere sa tii post 3 zile inainte. Dar aici in Occident (si la greci am vazut) regula este sa tii macar de la miezul noptii de sambata si te poti impartasi la Liturghia de duminica.
O fi mai bine ca in RO, sa stea oamenii neimpartasiti cu lunile/ anii, sau mai bine ca aici, Dumnezeu stie.

Post cu folos in continuare!

[windorin]

În prealabil postat de mirela.t

In privinta impartasirii, stiu ca in Romania se cere sa tii post 3 zile inainte. Dar aici in Occident (si la greci am vazut) regula este sa tii macar de la miezul noptii de sambata si te poti impartasi la Liturghia de duminica. O fi mai bine ca in RO, sa stea oamenii neimpartasiti cu lunile/ anii, sau mai bine ca aici, Dumnezeu stie. Post cu folos in continuare!

Personal, m'am impartasit cu 3, 2 si chiar o zi de post.
Niciodata insa fara minim o zi de post, tinuta in intregime, iar asta cand nu am putut tine mai multe zile.

Practica impartasirii cu numai cateva ore de post, nu este recomandata, ca sa nu fiu mai aspru in cuvant.
Mi'a dat Dumnezeu sa intalnesc mai multi parinti cu viata sfanta, iar nici unul nu a aprobat aceasta practica inovatoare.
Ala de sambata noaptea nu este post, caci oricum... dupa lasarea noptii, nu mai mananca aproape nimeni.
Numai atat merita Hristos, care se jertfeste, numai cateva ore, si alea de somn ?!

Sa ne lumineze Domnul mintea si sa ne incalzeasca inimile spre o ravna vrednica de Sfintele Taine.

Potrivit cuvantului, care zice...

"Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta." (Matei 5, 39-42)

... inteleg ca trebuie sa dam intotdeauna mai mult decat ni se cere, spre a dobandi harul. Asa cred ca este si cu postul.

[tabitha]

treaba e mai complicata decat pare la prima vedere.
romanii nostri (majoritatea) nu se impartasesc asa cu una, cu doua.
dar apoi ne 'atinge' parintele la predica si zice sa nu mai fim din aia "spectatori".
ascultarea e si ea buna, nu-i asa?
ps: la o adica, nu stim noi cat post tin altii si daca au binecuvantare (sau nu) sa se impartaseasca cu doar cateva ore de post.

[Eugen7]

Va adresez o intrebare:
De ce postim? Postim ca sa ne impartasim (ca sa fim vrednici de a fi chemati la Sfanta Impartasanie, la comuniunea deplina cu Hristos) sau postim pentru ca stim ca ne impartasim (pentru ca suntem chemati deja la comuniunea cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii, si trebuie sa fim vrednici de aceasta chemare)?

În prealabil postat de Eugen7

Va adresez o intrebare:
De ce postim? Postim ca sa ne impartasim (ca sa fim vrednici de a fi chemati la Sfanta Impartasanie, la comuniunea deplina cu Hristos) sau postim pentru ca stim ca ne impartasim (pentru ca suntem chemati deja la comuniunea cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii, si trebuie sa fim vrednici de aceasta chemare)?

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

hmmm

In primul rand trebuie definita mantuirea: Mantuirea este eliberarea de robia patimilor si a pacatelor. Scopul ortodoxiei crestine este indumnezeirea omului, mantuirea este doar primul pas pe calea desavarisrii al carei scop repet este indumnezeirea.

Nu poti fi desavarsit si indumnezeit daca nu esti mantuit, insa poti fi mantuit fara a atinge desavarsirea si indumnezeirea.

Si cum obtii mantuirea, prin cele cei ai scris (postul, rugaciunea, milostenia...adica ele determina mantuirea)? Este vorba cuva de un troc (schimb contractual) de genul: Domane Iisuse Hristoase facem un targ asa... eu iti dau post, milostenie si rugaciune iar Tu imi dai mantuirea in schimb? (E obligat Hristos sa dea mantuirea celui ce tine post aspru, rugaciune si milostenie?)

Sau mantuirea este darul lui Hristos (ca EL ne-a ales pe noi nu noi am ales pe EL) iar noi suntem datori sa acceptam acest dar savarsind fapta buna, postul, rugaciunea, milostenia? (iar starea noastra de pacatosenie mai mare sau mai mica, sau stare de mantuire mai mare sau mai mica, se vede exclusiv in faptele noastre, caci Sf Pavel spune la I Corinteni "Sa se cerceteze omul pe sine insusi inainte de Sfanta Euharistie". Evident ca aceasta nu exclude Taina Spovedaniei care trebuie facuta cu inima curata, duhovnicul ajutandu-l pe om se se cerceteze pe sine, sa inteleaga starea in care se afla, sa il lase pe Hristos sa lucreze.)

Ca sa fiu mai clar. Situatia este urmatoarea.
Daca ma imbrac de nunta inseamna ca o sa fiu chemat la nunta? Sau ma imbrac de nunta pentru ca am fost chemat la nunta (si trebuie sa raspund corespunzator chemarii, pentru ca nu cumva sa supar pe mire sau sa fiu aruncat afara ca nu am tinuta corespunzatoare)?

In mod analog, daca postesc, ma rog, fac milostenie o sa ma cheme Hristos la Euharistie? Sau pentru ca ma cheama Hristos la Euharistie postesc, ma rog si fac milostenie (ca nu cumva sa Il supar si nepregatit fiind sa iau foc in loc de viata la Taina Euaristiei... caci Dumnezeu e foc ce arde tota necuratia si pacatul si patima, dar acelasi foc il desavarseste si in indumnezeieste pe cel ce vrea comuniunea cu EL? Cat era - este si va fi in vecii vecilor - de aprins duhul sfintilor lui Dumnezeu?)

De ce este foarte important sa clarificam aceste lucruri?
Pai sunt unii oameni (ortodocsi crestini chiar) care pica in mandrie precum fariseul si zic: "Domane Iisus Hristosase, iti multumesc ca sunt vrednic de tine prin post aspru doar cu paine si apa, nu ca ceilati care manaca si legume... Eu te merit mai mult decat aceia".
Intelegeti ce vreau sa spun?

[George.m]

În prealabil postat de Eugen7

De ce este foarte important sa clarificam aceste lucruri?
Pai sunt unii oameni (ortodocsi crestini chiar) care pica in mandrie precum fariseul si zic: "Domane Iisus Hristosase, iti multumesc ca sunt vrednic de tine prin post aspru doar cu paine si apa, nu ca ceilati care manaca si legume... Eu te merit mai mult decat aceia".
Intelegeti ce vreau sa spun?

Intr-adevar, trebuie sa postim pentru a constientiza nevrednicia de a ne impartasi. Daca, in urma postului, vom avea senzatia ca suntem vrednici de a ne uni cu Hristos, de a primi infricosatoarele Taine, inseamna ca am postit pentru a ne fortifica mandria, parerea de sine.

Incercam sa dobandim in vremea postului starea de pocainta, inima infranta si smerita, nu semetie luciferica. Pentru ca apropierea de Hristos se petrece intru smerenie.