|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Normal este să consultați și ce spun alți oameni cu pregătire teologică despre opiniile Părintele Stăniloae cu privire la persoanele divine. Așa este de bun simț, ca în chestiuni teologice grele să ai în vedere și părerile altora. O eroare fundamentală a părintelui Dumitru Stăniloae cu implicații ontologice și, implicit, teologice majore: "D. Stăniloae (Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, ed. a-II-a, EIBMBOR, Bucuresti, 1996, p.108) prefera folosirea cuvântului 'Tripersonalitate': ' Se poate spune că Dumnezeu este supraesență tripersonală sau tripersonalitatea supraesențială'. Părintele Stăniloae înțelege persoana divină - și umană - ca subiect și centru al conștiinței (Ibidem, p. 203: 'Ființa nu există real decât în ipostas, iar dacă e spirituală, în subiectul conștient...' , ' vorbim de Ipostasurile divine ca subiecte', 'o relație conștientă între subiecte' etc.). Această perspectivă este destul de diferită de cea patristică, capadociană și greacă, asupra ființarii personale, care, de fapt, exclude întelegerea persoanei în termenii subiectivității, conștiință fiind ceva comun și identic la cele trei persoane divine. Cf. G. Prestige, ' God in Patristic Thought', 1959, p. 32: în gândirea patristică greacă, cele trei persoane nu trebuie privite ca trei 'conștiințe' ". (Citat din cartea Mitropolitului Ioannis Zizioulas, Comuniune si alteritate, p. 214, ed. Sophia, traducător Pr. Dr. Liviu Barbu) Nu contestă nimeni rolul părintelui Stăniloae la îmbogățirea culturii românești prin operele pe care le-a tradus, dar unele interpretări ale părintelui, fundamentale pentru teologia ortodoxă, lasă de dorit. Și o spun cu mare regret (în special pentru studenții teologi din România, deoarece părintele este normativ în dogmatică), deoarece mulți teologi români se raportează la dogmatica părintelui Stăniloae atunci când doresc să demonstreze erorile (sau ereziile) teologiei apusene. Din păcate, părintele rămâne tributar teologiei ruse din secolul XX, o teologie care preia metodologia scolastică apuseană pentru a demonstra adevărurile credinței ortodoxe. PS. Nu sunt nici ucenic, nici fan al Mitropolitului Ioannis Zizioulas, însă vă asgur că în chestiuni teologice are un cuvânt mult mai avizat spre deosebire de cei mai mulți care au comentat aici, chiar dacă și în scrierile domniei sale, unele aspecte lasă de dorit pe alocuri. Ce observ eu, este că, majoritatea celor care au replicat pe acest topic confundă, din păcate, Persoana divină a lui Hristos cu natura/firea Sa umană, și asta numai pentru a-și explica teoria părintelui Stăniloae despre existența unei persoane umane în Hristos - ceea ce este grav. După cum am arătat în repetate rânduri cuvintele "Om desăvârșit", "umanitate", "omenitate", "umană/omenească", se referă la firea/natura umană a lui Hristos - nu se asimilează vreunei persoane umane, care chipurile, ar exista în Hristos. Hristos este și rămâne Persoană divină pentru totdeauna. Natura umană a lui Hristos este altceva, iar Persoana Sa divină este cu totul altceva - nu se confundă una cu alta, chiar dacă sunt unite pentru eternitate. Cât despre cei care încearcă să definească formulări dogmatice cu implicații teologice majore pe baza DEX-ului, este clar că n-au nici o treabă cu teologia. Post ușor și toate cele bune! |
|