Un sfat

[Claudiu_FT]

Am sa-ti fac pe plac kiky...

Nu mai exista credinta. Am ales clase de liceu, fiindca eram curios care e starea de spirit printre adolescenti. La clasa a 9-a a mers destul de bine treaba, insa clasa a 10-a n-au interactionat mai deloc. Societatea secularizata si-a atins scopul. Acasa nu se vorbeste despre Dumnezeu, religia e o prostie si o forma de indoctrinare, Biserica e o institutie in care se spala bani, iar ortodoxia inseamna popi si pupat de moaste.

Nu cred ca am sa predau in viitorul apropriat, mai mult imi fac rau. Nu stiu care e Pronia, care e planul lui Dumnezeu pentru aceste vremuri, insa ce am observat, e ca s-a terminat epoca sfintilor. Fii risipitori isi activeaza credinta doar dupa suferinte si depresii, iar adolescentii au gatul bine intepenit si am simtit ca e inutil sa le vorbesc de lucruri sfinte. Chiar aseara s-a intamplat sa stau la masa si un baiat sa vorbeasca despre Dumnezeu; era penticostal. Nu am spus nimic, i-am zis ca nu stiu multe pe tema asta si ca nu am citit niciodata biblia. Avea niste conceptii deviate rau de tot, cica asa ii invata la biserica lor.

Ca si concluzie, pot sa zic ca societatea si tinerii sunt un amalgam de extreme. Doar Dumnezeu stie unde isi mai presara harul adevarat.

Toate cele bune!

[cezar_ioan]

Se pare că te-ai descurajat cam uşor...
Şi chiar aşa (catastrofic şi generalizat) să fie: "nu mai există credinţă"?

Dacă vrei să devii totuşi, într-o bună zi, profesor: mai întâi caută să te pregăteşti serios pentru asta. Întrucât e foarte greu să lucrezi cu folos în învăţământ, chiar când avem oarecare pregătire şi experienţă, chiar când iubim activitatea didactică. Cu atât mai mult e dificil atunci când nu suntem bine pregătiţi.

Activitatea didactică e în primul rând o formă de comunicare cu un grup de copii/tineri/studenţi. În care profesorul este un actor cu roluri bine definite în scenariul didactic.
Asigură-te, mai întâi, că ai înţeles scenariul, apoi caută să devii un bun actor.
Vei obţine, poate, chiar aplauze! ...:)
Când spun actor, nu mă refer la un comportament histrionic, demonstrativ, ci la un rol precis, la o serie de acţiuni coordonate pe care profesorul este solicitat să le realizeze pentru a sprijini bunul mers al activităţii.

Managementul clasei de elevi şi metodica instruirii şi evaluării sunt chestiuni complexe, delicate, dificile. Şi foarte frumoase, când obţinem oarecari rezultate bune.

De mai simţi în tine vreun dor de şcoală, eu zic să nu abandonezi. Alege mai degrabă varianta constructivă: dezvoltă-ţi cunoştinţele teoretice în didactică şi abilităţile practice de lucru cu elevii! Ia-i aşa cum sunt şi smereşte-te niţel, măcar o leacă... Munceşte cu tine, mai întâi! Vei fi cu siguranţă răsplătit (cu puţini bani, cu multă satisfacţie sufletească).
Dumnezeu să îţi lumineze alegerile şi munca!

[Demetrius]

În prealabil postat de Clauidu_FT

...Nu cred ca am sa predau in viitorul apropriat, mai mult imi fac rau. Nu stiu care e Pronia, care e planul lui Dumnezeu pentru aceste vremuri, insa ce am observat, e ca s-a terminat epoca sfintilor. Fii risipitori isi activeaza credinta doar dupa suferinte si depresii, iar adolescentii au gatul bine intepenit si am simtit ca e inutil sa le vorbesc de lucruri sfinte. Chiar aseara s-a intamplat sa stau la masa si un baiat sa vorbeasca despre Dumnezeu; era penticostal. Nu am spus nimic, i-am zis ca nu stiu multe pe tema asta si ca nu am citit niciodata biblia. Avea niste conceptii deviate rau de tot, cica asa ii invata la biserica lor...

Oare planul lui Dumnezeu cu tine a fost să te ”dai la fundul apei”? Să nu-L mărturisești pe Iisus Hristos? De asta ai studiat, ca să te ascunzi? Ce folos ți-ai adus prin asta?

17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.(Mc2,17)

E plin ”ogorul” de spini și tu te plângi de munca pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu? Asta este o revoltă la adresa lui Dumnezeu.
Ai primit de la cezar_ioan o atenționare foarte folositoare.

În prealabil postat de cezar_ioan

Se pare că te-ai descurajat cam uşor...
Şi chiar aşa (catastrofic şi generalizat) să fie: "nu mai există credinţă"?

Dacă vrei să devii totuşi, într-o bună zi, profesor: mai întâi caută să te pregăteşti serios pentru asta. Întrucât e foarte greu să lucrezi cu folos în învăţământ, chiar când avem oarecare pregătire şi experienţă, chiar când iubim activitatea didactică. Cu atât mai mult e dificil atunci când nu suntem bine pregătiţi.

Activitatea didactică e în primul rând o formă de comunicare cu un grup de copii/tineri/studenţi. În care profesorul este un actor cu roluri bine definite în scenariul didactic.
Asigură-te, mai întâi, că ai înţeles scenariul, apoi caută să devii un bun actor.
Vei obţine, poate, chiar aplauze! ...:)
Când spun actor, nu mă refer la un comportament histrionic, demonstrativ, ci la un rol precis, la o serie de acţiuni coordonate pe care profesorul este solicitat să le realizeze pentru a sprijini bunul mers al activităţii.

Managementul clasei de elevi şi metodica instruirii şi evaluării sunt chestiuni complexe, delicate, dificile. Şi foarte frumoase, când obţinem oarecari rezultate bune.

De mai simţi în tine vreun dor de şcoală, eu zic să nu abandonezi. Alege mai degrabă varianta constructivă: dezvoltă-ţi cunoştinţele teoretice în didactică şi abilităţile practice de lucru cu elevii! Ia-i aşa cum sunt şi smereşte-te niţel, măcar o leacă... Munceşte cu tine, mai întâi! Vei fi cu siguranţă răsplătit (cu puţini bani, cu multă satisfacţie sufletească).
Dumnezeu să îţi lumineze alegerile şi munca!