|
#21
|
||||
|
||||
Mi se pare ca nu este nici un raspuns complet aici. Nici eu nu cred ca am unul..
Prin faptul ca sunt 3 ipostasuri, lucrul asta schimba putin problema rugaciunii. Hristos ne spune: asa sa ne rugam Tatalui: Tatal Nostru. Sfintii spun: asa sa ne rugam Fiului: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu... Biserica spune: Duhule Sfinte. Exista lucruri diferite pe care le cerem lui Dumnezeu in Treime si lucruri diferite pe care le cerem Persoanelor Sfintei Treimi. Chiar daca Dumnezeu este Unul, El este si in 3 Ipostasuri. Unii se apleaca spre unitate, altii spre Ipostas. Pentru ca daca zicem ca ne rugam de fiecare lui Dumnezeu in Treime atunci negam Ipostasul, si negam identitatea individuala a fiecarei Persoane. Duhului Sfant ii cerem sa ne acopere, El este pururea cu noi si in noi, lui Ii cerem sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne calauzeasca spre Dumnezeirea Treimii. Lui Hristos ii cerem sa ne ierte, sa ne arate calea spre Mantuire, pentru ca El este mostenitorul si Judecatorul nostru. Tatalui ii cerem ce ne invata Hristos: sa implinim voia Lui, sa ne dea cele de care avem nevoie, sa ne ierte pacatele noastre. Desi Dumnezeu este in Treime totusi ne adresam Tatalui si nu zicem Dumnezeule in Treime. Iar aceasta nu este o problema de "formulare" ci este o adresare persoanala catre Fiinta Tatalui. Lui Dumnezeu in Treime ne adresam cand il vedem pe Dumnezeu ca unitate. In slujbele Bisericii se specifica in mod clar cui i se adreseaza rugaciunea: Tatalui, Fiului, Duhului Sfant, si de ce, si care e continutul cererii, vorbirii, slavoslovirii. |
#22
|
|||
|
|||
....:) Frate, ce scrii nu se refera la rugaciune. Ci la lucrarea (pregatitoare a) rugaciunii...:)
Deci "problema rugaciunii" e alta. |
#23
|
||||
|
||||
Cand mintea noastra e imprastiata (adica tot timpul), evident, si cele neimprastiate par separate. Si, ce e mai grav, tot imprastiat si separat cugetam si unirea cea mai presus de perfectiune a Sf. Treimi.
Ne ajuta insa sfintii cugetatori sa nu ne adancim si mai tare in proasta asezare a mintii noastre, care tinde sa sfasie si cele ce nu se pot sfasia. Folosindu-se de ceea ce toti stim, ei ne ajuta cat e cu putinta, sa cugetam cat mai simplu si ortodox, despre cele ce nu le stim. N-ati citit prin carti ori n-ati auzit niciodata la slujbele Bisericii analogia cu focul pe care o fac multi sfinti cand se refera la Treimea cea de o Fiinta? Printr-o imagine ajutatoare, ei compara Treimea Cea Una cu focul. Si precum atunci cand ne referim la foc, ne gandim simultan, nu separat, la toate cele 3 caracteristici ale focului: flacara, lumina si caldura, tot astfel si cand ne rugam lui Dumnezeu, ne gandim deodata la toate cele 3 Persoane ale Treimii. Prin analogie, atat cat ii e dat mintii umane sa priceapa cele mai presus de ea, putem asocia flacara cu Tatal, lumina cu Fiul si caldura cu Sf. Duh. Si dupa cum nimeni, niciodata, in niciun fel, nu poate separa flacara focului (Tatal) de lumina lui (Fiul) si nici de caldura lui (Sf. Duh), tot asa nici Persoanele Sf. Treimi nu pot fi separate. Desi exista rugaciuni care par a fi adresate doar Uneia sau Alteia dintre Cele Trei Persoane, se refera toate la Dumnezeu in care nu exista vreo separatie. Sau nu mai stim ce-a zis Hristos, cand i s-a pus o intrebare de genul asta, care separa pe Tatal de Fiu? "Eu sunt in Tatal si Tatal intru Mine" (Ioan 14, 11). |
#24
|
|||
|
|||
Biblia, Filocalia, Sbornicul, "Rugaciunea lui Iisus" (Parintele Cleopa), "Pelerinul Rus" si mai toate cartile publicate in limba romana ale Sfantului Teofan Zavoratul. (Ar mai fi si alte lucrari dar ma opresc deocamdata la acestea.)
Un total de peste 15000 (cincisprezece mii) de pagini, unde fiecare poate gasi cate ceva din ce il preocupa in legatura cu lucrarea rugaciunii si cu rugaciunea. |
#25
|
||||
|
||||
Citat:
Inevitabil când mă gândesc la Duhul Sfânt am în minte un porumbel, inevitabil când mă gândesc la Hristos am în minte un evreu de acum 2000 de ani, etc... |
#26
|
|||
|
|||
Pe cuvintele rugaciunii.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#27
|
|||
|
|||
In timpul rugaciunii, e bine sa nu ne inchipuim nimic. Duhul Sfamt trebuie chemat sa se salasluiasca in noi:
http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...acatorului-duh Putem citi, de asemenea, diferite acatiste adresate Mantuitorului: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...-iisus-hristos Putem citi acatiste adresate lui Dumnezeu- Tatal: http://www.ortodoxia.md/2010/10/acat...-sau-de-ispit/ sau acatistul de multumire: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...u-pentru-toate Putem, de asemenea, sa spunem: http://www.crestinortodox.ro/acatist...imi-67152.html Citirea sfaturilor Sfintlior Parinti despre ispitele din timpul rugaciunii este necesara. Nu da atentie niciunui gand care te tulbura in timpul rugaciunii. |
#28
|
|||
|
|||
Cand te gandesti la Duhul Sfant, nu trebuie sa ai in minte un porumbel, ci trebuie sa stii ca Duhul Sfant este dulceata duhovniceasca si caldura, pace adanca si multa bucurie pe care le poti simti inca din viata aceasta. Citeste cartea
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm De ce se spune ca Duhul Sfant este Mangaietor? Cine ii intarea pe mucenici sa accepte martiriul pentru Hristos? Duhul Sfant. Duhul Sfant le dadea o pace sufleteasca deosebita, ii ajuta sa-si ierte dusmanii si sa priveasca mucenicia ca pe o sarbatoare. Asadar Duhul Sfant a luat forma unui porumbel inainte de Cincizecime, insa el este duh, nu ceva material. Fiind duh, se poate salaslui in orice om care este placut lui Dumnezeu. Duhul Sfant este tinta tuturor nevoitorilor crestini. Este comoara pentru care multi au lasat cele materiale si s-au dedicat unei vieti de rugaciune. Cand Hristos S-a inaltat la Cer, ne-a promis ca ne va trimite un mangaietor, adica Duhul Sfant. Si L-a trimis. Este un dar deosebit, insa trebuie sa ne smerim si sa ne rugam ca sa-L simtim in inimile noastre. Astfel, in inimile noastre se poate salaslui Imparatia lui Dumnezeu. Daca ne orientam viata spre pacat, locul din inima noastra nu ramane liber. In avcest caz, in inimile noastre se salasluieste imparatia raului. |
#29
|
|||
|
|||
Da. Parintii folosesc expresia "a inchide mintea in cuvintele rugaciunii". A aduna atentia, a o focaliza si mentine, doar asupra cuvintelor. Care, cu cat sunt mai putine, cu atat e mai bine, deoarece numarul mare al cuvintelor risipeste/imprastie concentrarea si stabilitatea atentiei.
Cand mintea se aduna asupra cuvintelor, rostul e sa se umple de intelesul acestora, iar nu de imaginile asociate. Ceea ce ne e de folos este ce inseamna cuvantul cutare, iar nu cum arata! De aceea, o prealabila incalzire sufleteasca e de folos rugaciunii. Lucrarii ei, ma rog... Ce este aceea atmosfera de rugaciune sau incalzirea mintii pentru rugaciune? Cugetarea, este. Meditatia la cele dumnezeiesti si omenesti. Reamintirea ca ma rog lui Hristos, Imparatului Vesniciei, eu omul pacatos, faptura vremelniciei... Daca mai aprind si o lumanare, daca ma invaluie si mireasma unui strop de tamaie, cu atat mai bine... Dar cel mai bine ar fi sa ma las purtat in atmosfera lacrimilor... Pe fondul cugetarii, de pilda atunci cand citesc o talcuire a unui parinte la o rugaciune sau la un verset din Scriptura sau la orice alt lucru din Biserica, pe fondul cugetarii si al unui inceput de oarece contemplatie, apare uneori dorinta/zvacnetul/impulsul catre lucrarea rugaciunii. Atunci tasneste rugaciunea in om si e bine ca sufletul sa se lase purtat de ea! * Mintea noastra are doua mari tendinte in plan operator: spre imagini si spre intelesuri. Operarea concreta, adica inclinata spre imagini are rostul ei dar se opreste la marginea intelesului. Ea ne orienteaza bine catre lumea de dincolo (de semn, de obiect, de senzorialitate), dar nu ne poate purta in acea lume tacuta, incolora, discreta... Ca sa trecem de la aparenta concretetii la bogatia semnificatiilor tainice, avem nevoie de exersarea operarii de tip abstract. Pentru aceasta ne sunt utile talcuirile parintilor, exericitiile de meditatie asupra talcului etc. Adolescentii se afla in mod firesc intr-o etapa de dezvoltare sufleteasca/mintala unde concretetea gandirii/cugetarii/inteligentei se arata, inca, hartuitoare si limitativa. Totodata ei sunt deja capabili si de abstractizare, de smulgere in funigeii gandului... Centrat pe intelesul cuvantului ("Doamne" inseamna ceva!; "Iisuse Hristoase" iarasi are un inteles!; "miluieste-ma" are o semnificatie, un sens, un motiv, un scop etc.), rugatorul poate fi hartuit de imagini asociate. Ce poate face? Sa se razboiesca cu ele? Nu. E suficient sa nu le bage in seama, sa nu le hraneasca cu atentia (energie nobila) silindu-se mai departe sa ramana atent la miezul cuvintelor rugaciunii. Imaginile acestea sunt ca mustele (sau ca bazaitorii tantari). Nu putem scapa de ele, in miezul verii, cand lucram la camp. Nici calul nu poate, desi are coada mare!... Ce putem face si noi si calul e sa le dam din cand in cand la o parte si sa ne vedem de treaba noastra. Noi de sapat, prin tuneluri de intelesuri tainice, calul de rumegat!..... P.S. In timpul rugaciunii nu facem mari teologii, nu depanam savantlacuri, nu zabovim pe nu stiu ce intinderi dogmatice ale unui cuvant sau al altuia... Ca picam din rugaciune in meditatie sau in teologhisire stearpa, nefolositoare rugaciunii. E suficient sa cuplam mintea la intelesul de baza, fundamental, asa cum si-l cunoaste fiecare. De mult folos ne e aici Crezul, de exemplu. Desi toata cultura biblica si in general bisericeasca, precum si toata viata de credinta e de folos atunci cand cernem bobul mic si curat al graului care foloseste la rugaciune. Last edited by ahilpterodactil; 29.03.2016 at 12:52:43. |
#30
|
|||
|
|||
Dacă crezi în El , în Tatăl , nu ai de ce să te gândești la asta , și eu pățeam la fel....după 1 an mi-a trecut gândul ăsta...
Roagă-te în continuare , vei vedea că ți se va schimba părerea și gândurile ! |
|