Am nevoie de un sfat

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

"Pocainta este lucrarea la care sunt chemati nu doar monahii, ci toti crestinii. Sfantul Ioan Scararul zice ca daca trece o zi, fara ca noi sa plangem, aceasta zi este pierduta pentru vesnicie. Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ceva asemanator, ca daca nu plangem in fiecare zi nu suntem vrednici sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, nici macar in ziua de Pasti. Insa, daca plangem in fiecare zi, atunci putem sa ne impartasim in fiecare zi." ( Părintele Zaharia Zaharou).

Nu-ti dai seama, dar eu sustin acelasi lucru cu ce scrie aici, la fel si citatele date de mine. De aceea iti spuneam ca noi sustinem la baza acelasi lucru, dar tu nu observi ca cei pe care ii citezi, influentati de cartea Par. Schmemann, repeta invataturi din afara ortodoxiei (din care si-a luat si invatatura Par. Schmemann). Astfel, desconsidera Taina Spovedaniei si Impartasaniei.
Spovedania precede Impartasirea pentru ca acelui credincios ii sunt iertate pacatele si devine curat. Iar ca sa se Impartaseasca trebuie sa fie curat. Desigur, un sfant, care e despatimit, nu ar avea nevoie de spovedanie, pentru ca e deja curatit. Observam aici o conceptie din (neo)protestantism, ei se considera deja sfinti, iar spovedania nu o au.
Aceasta conceptie a impartasirii fara spovedanie inainte am vazut ca aduce ca argumente cateva date eronate. Sfintii spun ca in cazul pacatelor grave nu se poate impartasi credinciosul. Acestia au interpretat in mod gresit ca e vorba de faptul ca nu trebuie sa te spovedesti decat in cazul pacatelor grave. Dar e vorba de ceea ce e face si azi, cand credinciosul e oprit de la impartasire daca are pacate mai mari (dupa ce se spovedeste).
O alta idee gresita e ca singurul scop al Sfintei Liturghii este impartasirea. De fapt e scopul principal, dar sunt si pomenirea mortilor si viilor si, mai ales, rugaciunile in comun. Ar insemna ca alte slujbe nu au importanta, pentru ca nu se face si impartasirea.
In concluzie, pentru ca se impartasi cineva trebuei sa fie curat, iar ca sa fie curat trebuie sa se spovedeasca inainte, pentru ca preotul spune acea rugaciune prin care se iarta pacatele credinciosului, devenind astfel curat.

În prealabil postat de catalin2

O alta idee gresita e ca singurul scop al Sfintei Liturghii este impartasirea.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune foarte clar că scopul principal al Sfintei Liturgii este împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor participanţi. Nu am am afirmat că este singurul scop.

În prealabil postat de catalin2

In concluzie, pentru ca se impartasi cineva trebuei sa fie curat, iar ca sa fie curat trebuie sa se spovedeasca inainte, pentru ca preotul spune acea rugaciune prin care se iarta pacatele credinciosului, devenind astfel curat.

Sunt părinţi care după terminarea Utreniei citesc rugăciunea de iertare a păcatelor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi care, în mod normal (dacă nu sunt opriţi), urmează să se împărtăşească.

După cum ţi s-a mai spus, convingerile tale şi modul tău specific de a interpreta şi trunchia ideile fac ca dialogul cu tine să fie imposibil.

În prealabil postat de catalin2

Spovedania precede Impartasirea pentru ca acelui credincios ii sunt iertate pacatele si devine curat. Iar ca sa se Impartaseasca trebuie sa fie curat.

Te poţi spovedi ori de câte ori simţi nevoia fără a te împărtăşi. Te poţi împărtăşi de mai multe ori în urma unei singure spovedanii, dar numai cu binecuvântarea duhovnicului. Exemplul cel mai simplu pe care îl poţi pricepe sunt mai multe zile de sărbătoare consecutive (de ex anul acesta praznicul Învierii Domnului a fost urmat de o zi de duminică). Deci se poate. Vorbim de ortodocşi practicanţi care au o relaţie strânsă cu un duhovnic. Nu punem în discuţie pe cel care merge formal la biserică sau care este la început de drum. Clar că în acest caz teoria ta stă în picioare şi învăţătura Bisericii asta ne şi recomandă: înainte de a ne împărtăşi ne spovedim.

ps: când spun că "te poţi împărtăşi de mai multe ori" fac referire la de câteva ori (să spunem o medie de 4 ori - dacă ar fi să te spovedeşti la o lună de zile) şi nu cum ai interpretat tu.

În prealabil postat de catalin2

Desigur, un sfant, care e despatimit, nu ar avea nevoie de spovedanie, pentru ca e deja curatit. Observam aici o conceptie din (neo)protestantism, ei se considera deja sfinti, iar spovedania nu o au.

Sfinţii au ispite mult mai mari. Apoi, cu cât se apropie mai mult de Lumină, cu atât îşi văd mai bine păcatele, în concluzie, au nevoie de spovedanie.

[cristiboss56]

Vom dovedi din Scripturi și din mărturiile patristice că este necesar ca toți credincioșii și creștinii ortodocși, care nu sunt opriți de duhovnic, să se împărtășească des cu Trupul și Sângele Domnului nostru și că deasa împărtășire aduce mult folos sufletelor și trupurilor lor, iar amânarea, dimpotrivă, le aduce mare vătămare și chiar pieirea.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canoanele 8 și 9 apostolice, insistă asupra poruncii pe care o dau acestea. Aceste canoane sunt foarte aspre și foarte dure, fiindcă ele îi despart de comuniunea bisericii și îi afurisesc pe cei care merg la Sfânta Liturghie și nu stau până la sfârșit, nici nu se împărtășesc. Și alte canoane, ale Sinoadelor, poruncesc același lucru să fie adică toți pregătiți și vrednici să se împărtășească.
Când se împărtășește creștinul, ce minte își poate închipui darurile și harismele pe care le primește de la Dumnezeiasca Împărtășire? Și cum ar putea limba noastră cea slabă să le înfățișeze rând pe rând?
Celor care nu se împărtășesc des li se întâmplă toate cele potrivnice, fiindcă nu sunt pecetluiți cu Cinstitul Sânge al Domnului nostru, cum spune dumnezeiscul Grigorie Teologul.
Așadar, frații mei, dacă vom face cum ne poruncesc Sfinții Părinți și ne vom împărtăși des nu numai că vom avea ajutor și împreună-lucrător cu noi harul dumnezeisc în această viață vremelnică, ci și pe îngerii lui Dumnezeu îi vom avea ajutători și pe Însuși Stăpânul Îngerilor.
Acest Sânge stăpânesc este mântuirea sufletelor noastre, de el se bucură sufletul, cu el se împodobește, cu el se încălzește. Acest Sânge face mintea mai strălucitoare și decât focul, acest Sânge face sufletul mai frumos și decât aurul. Cei ce se împărtășesc cu acest Trup stau împreună cu îngerii și arhanghelii și cu puterile cele de sus, ca să se îmbrace cu acest veșmânt împărătesc și să aibă cu ei armele cele duhovnicești. Cei care se împărtășesc cu el Îl poartă în ei pe Însuși Împăratul.
Vezi câte harisme primești dacă te împărtășești des? Vezi cum deasa împărtășanie mintea o strălucește, cugetul îl luminează, toate puterile sufletului le curăță? Dacă vrei să-ți omori patimile trupului, vino des la sfânta Împărtășanie și te vei bucura de toate acestea!
Fără deasa împărtășanie, nu putem să ne eliberăm din patimi și să urcăm la înălțimea nepătimirii.
Și dacă nu ne împărtășim continuu (dacă ar fi cu putință chiar și în fiecare zi) cu cinstitul Trup și Sânge al Domnului, nu vom putea să scăpăm din cursele diavolului.
Mulți află singuri multe virtuți și consideră că se vor mântui numai cu împlinirea acestora, fără deasa împărtășanie, lucru care este întru totul cu neputință, fiindcă aceștia nu vor să se supună voii lui Dumnezeu să se împărtășească des potrivit rânduielii bisericești la fiecare liturghie sărbătorească la care participă.
Este un lucru cu neputință să nu iubească cineva pe Hristos, când se împărtășește cu Sfântul Lui Trup și Sânge și să nu fie iubit de Hristos.
Ce alt bine ai dorit, creștine, și nu l-ai primit de la deasa împărtășire? Îți place să sărbătorești în fiecare zi? Îți place să faci Paștile oricând voiești și să te bucuri cu bucurie negrăită în această viață chinuită și întristată? Aleargă neîncetat la Sfintele Taine și te împărtășește după cuvenita pregătire și te vei desfăta deplin de toate.
Voia lui Dumnezeu ... este ca noi creștinii să ne împărtășim neîncetat cu Trupul și cu Sângele Lui, încât prin deasa împărtășire să fim păziți și în viața aceasta de cursele și meșteșugirile diavolului și când va ieși sufletul nostru în ceasul morții, să zboare ca un porumbel cu toată libertatea, fără să fie împiedicat deloc de duhurile cele din văzduhuri.
O, minune! O, slavă, pe care le vor primi creștinii de la deasa Împărtășanie și în viața de acum și în cea viitoare.
Chiar dacă mărturisirea și satisfacerea dumnezeieștii dreptăți pot să ierte păcatele, totuși este necesară și dumnezeiasca Împărtășire la iertarea păcatelor, fiindcă la o rană purulentă, mai întâi îndepărtează cineva viermii pe care îi are, apoi taie părțile putrede și apoi pune alifia, ca să se vindece, fiindcă, dacă o lasă astfel, ajunge iarăși la starea dintâi. Așa este și cu păcatul. Mărturisirea lui scoate viermii pe care îi are, iar satisfacerea dumnezeieștii dreptăți prin faptele bune taie părțile putrede și apoi Dumnezeiasca Împărtășire devine ca o alifie și îl vindecă. Fiindcă dacă nu i se dă dumnezeiasca Împărtășire, iarăși ajunge nenorocitul păcătos la starea dintâi și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Mt. 13, 45).
Eu stau și mă întreb dacă creștinii de astăzi mai pot să sărbătorească fie duminicile, fie alte sărbători ale anului duhovnicește, cu adevărată bucurie, dacă nu se împărtășesc des cu dumnezeiasca Împărtășanie, care este temeiul și pricina a toată sărbătoarea și prăznuirea. Așadar, în mod sigur, cei care nu se împărtășesc des sunt lipsiți (o, nenorocire!) de toate aceste bunătăți cerești și dumnezeiești, dar pe lângă aceasta, sunt și călcători ai poruncilor și ai hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și ale sinoadelor și ale tuturor Sfinților Părinți. Sunt sub pedeapsa afurisaniei pe care au dat-o Sfinții Apostoli și Sinodul din Antiohia. Unii ca aceștia, prin amânarea Împărtășaniei, dau loc și îngăduință diavolului să îi arunce în felurite păcate și alte multe ispite.
Ah, frații mei, dacă am vedea măcar odată cu ochii cei înțelegători ai sufletului nostru de ce înalte și ce mari bunătăți ne lipsim dacă nu ne împărtășim des, atunci da, am vrea să facem toți tot ceea ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă ar fi chip și în fiecare zi. Dacă însă până acum am arătat mare nepăsare față de Sfânta Împărătșanie, de acum înainte, vă rog cu dragoste frățească, din inimă, să ne trezim din somnul greu al trândăviei, să ne punem toată râvna și grija pentru aceasta!


Extrase din Sfântul Nicodim Aghioritul Despre dumnezeiasca împărtășire, ignorata comoară

[catalin2]

În prealabil postat de cristiboss56

Extrase din Sfântul Nicodim Aghioritul Despre dumnezeiasca împărtășire, ignorata comoară

Vorbim de Impartasirea fara Spovedanie, in alt mesaj aratam ca Sf. Nicodim spune ca inainte de Impartasire se face Spovedania. Iar Sinodul din acea vremea dat dreptate ambelor tabere, deci nu e gresita nici spovedania mai deasa, nici rara. Fiecare dupa ce masura are, daca e mai vrednic sa se spovedeasca mai des.
Impartasirea fara spovedania nu o sustine nimeni, decat Par. Pruteanu (si Diac. Ica), fiind luata de la Par. Schmemann. Numai ca aceste din urma a luat-o de la teologi catolici, care erau influentati de idei protestante (asa cum se arata in articolele date de mine). Deci sunt straine de ortodoxie.
Practica in Biserica, la fel cum spun toti duhovnicii si sfintii citati, este ca inaitne de fiecare Impartasire sa se faca spovedania. Se accepta maixim o zi diferenta intre Spovedania si Impartasire. Cine se Impartaseste fara sa se Spovedeasca face o mare greseala, practic ia Sfanta Impartasanie cu nevrednicie, fara sa se fi curatit inainte prin Taina Spovedaniei.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune foarte clar că scopul principal al Sfintei Liturgii este împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor participanţi. Nu am am afirmat că este singurul scop.

Scopul principal este prefacerea Sfintelor Daruri si, desigur, impartasirea cu ele. Dar Par. Pruteanu si alte link-uri sugereaza ca cine merge la Liturghie si nu se Imparatseste face un mare pacat, ca Sfanta Liturghie nu ar avea rost daca nu se Impartasesc credinciosii din biserica, etc. Adica ce spuneam eu.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sunt părinţi care după terminarea Utreniei citesc rugăciunea de iertare a păcatelor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi care, în mod normal (dacă nu sunt opriţi), urmează să se împărtăşească.

Parintele Calciu spune: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale."
La fel am putea spune ca daca i se spune Molitva dinainte de Spovedanie i se iarta pacatele. Se mai practica, foarte rar, spovedirea colectiva, pe care Parintele Calciu o numeste un simulacru de spovedanie. Dar si acolo e tot un fel de spovedanie, la sfarsit se citeste rugaciunea de dezlegare.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Te poţi spovedi ori de câte ori simţi nevoia fără a te împărtăşi.

Desigur, si in citatele date de mine parintii spun de spovedanie cat mai deasa.

În prealabil postat de ovidiu b.

Te poţi împărtăşi de mai multe ori în urma unei singure spovedanii, dar numai cu binecuvântarea duhovnicului.

In niciun caz, cel mult o zi de la ultima spovedanie (pentru ca nu se aduna asa multe pacate intr-o zi, ca intr-o saptamana). Ceea ce scrie Par. Pruteanu este o invatatura de la catolici si protestanti, asa cum se demonstra in articole.

În prealabil postat de ovidiu b.

Exemplul cel mai simplu pe care îl poţi pricepe sunt mai multe zile de sărbătoare consecutive (de ex anul acesta praznicul Învierii Domnului a fost urmat de o zi de duminică).

Asta afirma Parintele Pruteanu. Dar rar gasesti un preot care accepta sa impartaseasca un credincios la o saptamana, cu atat mai mult in zile consecutive. Deci tot cei care sustin Imparasirea fara Spovedire o practica.

În prealabil postat de ovidiu b.

ps: când spun că "te poţi împărtăşi de mai multe ori" fac referire la de câteva ori (să spunem o medie de 4 ori - dacă ar fi să te spovedeşti la o lună de zile) şi nu cum ai interpretat tu.

La asta m-am referit si eu, ca doar nu sa nu te spovedesti niciodata. Si e o mare greseala sa se spovedeasca cineva la o luna si sa se impartaseasca in acest timp de mai multe ori. Chiar si la o saptamana se aduna o gramada de pacate.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sfinţii au ispite mult mai mari. Apoi, cu cât se apropie mai mult de Lumină, cu atât îşi văd mai bine păcatele, în concluzie, au nevoie de spovedanie.

Aici nu ai inteles exact, sfintii se vad mari pacatosi, dar asta nu inseamna ca au pacate mai mari decat un credincios obisnuit. Doar ca un credincios obisnuit nu-si da seama cate pacate are, multi se gandesc doar la pacatele mari. Tocmai de aceea au nevoie de curatire prin spovedanie inainte de Impartasire.

În prealabil postat de catalin2

Scopul principal este prefacerea Sfintelor Daruri si, desigur, impartasirea cu ele. Dar Par. Pruteanu si alte link-uri sugereaza ca cine merge la Liturghie si nu se Imparatseste face un mare pacat, ca Sfanta Liturghie nu ar avea rost daca nu se Impartasesc credinciosii din biserica, etc. Adica ce spuneam eu.

Canoanele aduse în discuţie spun foate clar cum e treaba cu împărtăşirea. Pr. Pruteanu doar aminteşte de ele. Nu părintele a dat canoanele.

În prealabil postat de catalin2

Parintele Calciu spune: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea....

Sf Nicolae Cabasila spune clar că numai păcatul de moarte te opreşte de la împărtăşire, bineînţeles, aici este treaba duhovniclui, el stabilieşte cum şi când te împărtăşeşti.

"pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această "Pâine" când n-ai greşit de moarte!"

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Canoanele aduse în discuţie spun foate clar cum e treaba cu împărtăşirea. Pr. Pruteanu doar aminteşte de ele. Nu părintele a dat canoanele.

Desigur ca nu sunt date de Parintele Pruteanu acele canoane, doar ca le interpreteaza cum doreste, ca sa para favorabile ideilor sustinute. Am dat intelegerea corecta a canoanelor intr-un mesaj. In multe articole Parintele Pruteanu interpreteaza eronat sau exagerat citate din sfinti sau din invatatura.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf Nicolae Cabasila spune clar că numai păcatul de moarte te opreşte de la împărtăşire, bineînţeles, aici este treaba duhovniclui, el stabilieşte cum şi când te împărtăşeşti.
"pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această "Pâine" când n-ai greşit de moarte!"

Iar eu am repetat de vreo patru ori ce spune sf. Nicolae Cabasila acolo si ca Par. Pruteanu si cei ce sustin impartasirea fara spovedanie dau o interpretare complet eronata, ca sa se potriveasca invataturii lor. Din cate imi dau seama si catolicii au gasit acea intereptare, dovada ca Par. Schmemann de acolo a luat toate aceste invataturi pe care le repeta si Par. Pruteanu.
Sper sa intelegi de data asta, in citatul acela sfantul spune ca nu se poate impartasi cel ce face un pacat de moarte. la fel e si astazi, preotul nu-l impartaseste pe cel ce a facut un astfel de pacat, chiar daca se spovedeste. Ii da un canon si amana impartasania un timp. Chiar si sfintii dau astfel de perioade de oprire de la impartasanie pentru pacate diferite. Asadar, daca nu spune un pacat de moarte la spovedanie nu se poate impartasi.
Iar cel ce nu are pacate de acest fel, dupa ce se spovedeste, preotul il poate impartasi. Nu are nicio legatura cu ce spune Par. Pruteanu si Schmemann. E foarte usor de inteles.

În prealabil postat de catalin2

In niciun caz, cel mult o zi de la ultima spovedanie (pentru ca nu se aduna asa multe pacate intr-o zi, ca intr-o saptamana).

Asta e formalismul de care ţi-am mai spus, trasformarea spovedaniei într-un act formal.
Adică, binecuvântarea duhovnicului nu are nici o însemnătatea atâta timp cât tu ştii că cel mult o zi de la spovedanie te poţi împărtăşi. Asta e doar părerea ta, ceva oficial în acest sens ai? Sau inventăm noi "tradiţii"?

În prealabil postat de catalin2

Asta afirma Parintele Pruteanu.

Nu afirmă părintele Pruteanu. Împărtăşania în zile de sărbătoare consecutive se practică, numai că tu nu ai văzut (încă).

În prealabil postat de catalin2

Dar rar gasesti un preot care accepta sa impartaseasca un credincios la o saptamana, cu atat mai mult in zile consecutive. Deci tot cei care sustin Imparasirea fara Spovedire o practica.

Rar ai găsit tu! Eu am găsit şi invers!

În prealabil postat de catalin2

La asta m-am referit si eu, ca doar nu sa nu te spovedesti niciodata. Si e o mare greseala sa se spovedeasca cineva la o luna si sa se impartaseasca in acest timp de mai multe ori.

O fi greşit cu binecuvântarea duhovnicului?

În prealabil postat de catalin2

Chiar si la o saptamana se aduna o gramada de pacate.

Şi? Într-o zi nu poţi aduna la fel de multe, adică de când te-ai spovedit până urmeză să te împărtăşeşti? Nu sesizezi formalismul? Care mai sensul rugăcunii inimii? Care mai sensul rugăsiunilor de dimineaţă/seară unde cerem iertarea păcatelor? Care mai e sensul canonului de dinainte de împărtăşire?