As dori un sfat

[ioan67]

În prealabil postat de Ioana88

Mie imi place cand merg la duhovnic sau parinti, sa le dau vesti bune, sa fie multumiti de mine.

Aceasta arată nobleţe de suflet, recunoştinţă, dorinţa de a aduce bucurie, dărnicie şi altele asemenea. Foarte frumos şi, iarăşi revin la amintirile şi cunoştinţele mele din lumea animalelor: e lucru ştiut că majoritatea copiilor şi tinerilor care trăiesc printre animale deprind, curios lucru, însuşiri frumoase de caracter tocmai de la animale. Apoi, când trec de la societatea animală la cea umană are loc un straniu proces de urâţire, apar conflicte, tulburări sufleteşti etc.
Oricât ne displace nouă sau ne vine să nu credem, animalele sunt fiinţe cu mult mai bine aşezate înaintea Domnului, comparativ cu majoritatea oamenilor. De la animale poţi deprinde uşor blândeţea, ascultarea, gingăşia, răbdarea, hărnicia, întrajutorarea, tăcerea etc. De la oameni e mai greu... De obicei la oameni găseşti exact opusul acestor însuşiri.
Modele de la care copiii şi tinerii au mereu de învăţat ceva folositor sunt: furnica, albina, calul, oaia, peştele precum şi porcul, catârul, vulpea şi capra...:)

Totuşi, mersul la duhovnic e foarte asemănător cu mersul la doctor. Dacă inima noastră a rănită, tulburată etc., cred că mai întâi e folositor să mergem o vreme la tratament (poate dura ani buni, cu evoluţie oscilantă) şi să lăsăm pentru mai târziu triumful şi mulţumirile şi veştile bune. Mai întâi să ne facem bine! Şi cine e mai potrivit pentru asta dacă nu doctorul duhovnic, eventual doctorul psi?
Aşadar, să ne amintim din primele noastre lecţii despre suferinţă, de când eram copii: doctoria nu mai e cu/din plăcere, ci din necesitate. Plăcerea vine, poate, mai târziu. Acum nu e anotimpul lui "îmi place", cât mai degrabă al lui "trebuie!". Ca să ne facem bine...

În prealabil postat de Ioana88

... am sa incerc si experienta cu psihologul, sunt constienta ca ceva nu e in regula cu mine, dar simt ca o sa depasesc perioada, greu, dar o sa incerc.

Vă rog să nu daţi curs gândului înşelător de a vă lupta singură cu "ceva"-ul acela maladiv căruia îi simţiţi uneori prezenţa. Toţi care au încercat să facă singuri faţă unui proces morbid s-au îmbolnăvit grav şi uneori au pierit.
Cereţi degrabă ajutor profesionist!
Orice zi în care vă faceţi iluzia că vă veţi recupera/fortifica singură, prin voinţă şi bunăvoinţă, va face ca procesul de însănătoşire şi rodnicie sufletească să fie tot mai dificil, mai costisitor, mai îndelungat. E ca la dentist: întârzierea de a trata o carie duce doar la complicaţii.
Mergeţi degrabă, nu mai staţi pe gânduri!
(Dacă doriţi câteva recomandări în legătură cu alegerea unui psi potrivit, v-aş putea oferi câteva repere. Nu orice psi este potrivit, mare atenţie la asta! Să ştiţi că în unele ţări există un fel de "triaj" în care oamenii sunt orientaţi, în baza unui interviu, spre terapia şi terapeutul potrivit. Acest pas preliminar se face pentru a scurta procesul, implicit suferinţa şi alte costuri dar şi pentru a para cât mai mult riscul foarte dăunător al unui eventual eşec.)