Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Una este să fie interesant şi alta este să fie folositor. Să nu mai vorbim că "bârfa" duce spre păcat.

Am specificat ca nu si cele legate de discutiile despre useri, doar cele legate de invatatura.

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Unui bătrân credincios îi murise soţia. L-a întrebat pe Părintele: „ După ce semn o va recunoaşte în viaţa viitoare? Şi i-a răspuns: „După dragoste”.

Frumos cuvant! O sa-l tin minte.

[Fani71]

În prealabil postat de Eugen7

Consider ca Taina Casatoriei are ca scop mantuirea, hristificarea, indumnezeirea prin har a membrilor familiei si ca aceasta Sfanta Taina nu este "anulata" de adormirea intru Hristos Iisus si invierea intru Hristos Iisus (insa pentru a elimia orice echivoc, reamintesc ca dupa inviere nicidecum nu mai fi vorba de activitate sexuala intre soti).

Sunt de acord cu cele expuse in articolul de mai jos cu privire la Taina Casatoriei.
http://www.revistaortodoxa.ro/?p=630

Nu stiu ce sa spun despre "intimitatea" sotilor (si aici evident ca nu ma refer la relatiile sexuale) ci la intimitatea conjugala (duhovniceasca, sufleteasca:intelectual-afectiva, trupeasca specifica trupurilor pnevmatizate) familiei dupa inviere.
Totusi, avand in vedere ca in Biserica la Sfanta Liturghie traim deja, pregusam ziua a 8-a putem sa ne facem o idee despre aceste aspecte avand in vedere faptul ca familiile vin impreuna la Sfanta Biserica, la Sfanta Liturghie spre exemplu intra impreuna, venereaza Sfintele Icoane impreuna in cadrul comunitatii bisericesti, participa de obicei impreuna la Sfanta Euharistie... insa Adora pe Dumnezeu la Sfanta Liturghie barbatii impreuna cu barbatii iar femeile impreuna cu femeile (motivele sunt multiple si au in vedere ontologia umana specifica barbatului si femeii; in care sfintenia, hristifcarea omului tine cont de aceste caractestici insa nu in sens discriminatoriu -Doamne fereste, caci sfantul fie barbat fie femeie are aceeai valoare duhovniceasca pentru Sfanta Treime - ci in sens ontologic functional uman specific barbatului si femeii).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Multumesc!
Cum i-ai raspunde tu lui Alin cand spune ca nu se poate trece peste pasajul in care Hristos spune ca 'nu se vor mai marita' oamenii in Imparatie?

Din articol:

"Ca Taină însă, în sens creştin, ea trebuie să-şi tragă puterea din Jertfa lui Hristos, ca toate celelalte Taine, întrucât primeşte putere prin sfinţirea pe care o dă Biserica în numele lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Numind Căsătoria ,,Taină”, Sfântul Apostol Pavel afirmă că aceasta îşi are locul în Împărăţia cea Veşnică. Bărbatul devine o singură fiinţă, un singur trup cu femeia sa, în acelaşi fel în care Fiul lui Dumnezeu a încetat de a mai fi numai El-Însuşi, adică Dumnezeu, pentru a deveni şi om, pentru ca adunarea poporului Său (Biserica) să poată deveni Trupul Său.

În Sfintele Evanghelii găsim adesea asocierea dintre Taina Nunţii şi Împrăţia lui Dumnezeu. În acest sens, nunta dintre Dumnezeu şi Israel, poporul ales, era privită de profeţii Vechiului Testament ca pe o împlinire prefigurativă a vieţii de dincolo de moarte. În acest context omul primea taina îmbrăcării în veşnicie sau mai bine zis şansa de a trece din nefiinţă la fiinţă. Împlinirea reală a acestei metafore se realizează prin Întruparea Mântuitorului Hristos, Cel ce devine pentru totdeauna Mirele Ceresc al Bisericii Sale."

Daca ceva este intru Imparatie, nu poate fi desfiintat automat odata cu moartea.
Asta nu are nmic cu vreo 'neputinta afectiva' a mea sau a altora sau cu 'wishful thinking' de care zice Alin (care, aici, nu prea a aratat empatia de care zice; lucru care m-a intristat). Caci a fi impreuna in mod special cu cineva (lasand la o parte aspectul 'fizic' al trupurilor inviate, un aspect secundar, probabil, pana la urma) nu inseamna de loc ca nu va fi impreuna, ca membri ai trupului lui Hristos, si cu toti ceilalti.
Tot asa cum un cuplu care traieste o dragoste adevarata nu are o legatura de tip narcisist, ci este deschis iubirii pentru ceilalti.
As zice chiar ca trairea unei relatii de unire in Hristos ne face sa ii iubim mai mult si pe ceilalti, si in lumea asta.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Unui bătrân credincios îi murise soţia. L-a întrebat pe Părintele: „ După ce semn o va recunoaşte în viaţa viitoare? Şi i-a răspuns: „După dragoste”.

Frumos dar naiv sa crezi ca oamenii vor ajunge acolo doar cu bruma de dragoste de aici.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

"Ca Taină însă, în sens creştin, ea trebuie să-şi tragă puterea din Jertfa lui Hristos, ca toate celelalte Taine, întrucât primeşte putere prin sfinţirea pe care o dă Biserica în numele lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Numind Căsătoria ,,Taină”, Sfântul Apostol Pavel afirmă că aceasta îşi are locul în Împărăţia cea Veşnică. Bărbatul devine o singură fiinţă, un singur trup cu femeia sa, în acelaşi fel în care Fiul lui Dumnezeu a încetat de a mai fi numai El-Însuşi, adică Dumnezeu, pentru a deveni şi om, pentru ca adunarea poporului Său (Biserica) să poată deveni Trupul Său.

Pai ia la analizat cele 7 taine si sa ne spui si noua care crezi ca isi vor mai gasi locul in imparatia vesnica.
Faptul ca este "Taina" nu ii confera automat vesnicie, dupa cum speculeaza autorul.

Sigur ca exista o solutie la problema casatoriei multiple, ultima casatorie ar putea fi cea valabila, celelalte "uniri in fiinta si trup" fiind desfacute de moarte sau desfranare - motivele legitime ale divortului (nu e o taina asa vesnica, si indisolubila pana la urma nu?).

Insa Hristos nu da acest raspuns, nu spune "ultima casatorie e cea valabila in vesnicie" (ar fi fost atat de simplu, nu?) ci ca "nu se vor mai casatori" + paralela cu ingerii (care n-au fost niciodata casatoriti).

Daca ceva este intru Imparatie, nu poate fi desfiintat automat odata cu moartea.

Uite ca in cazul mortii, sotul/sotia supravietuitor se poate recasatori, prima casatorie fiind desfiintata, de un act atat de "banal" ca moartea.

Asta nu are nmic cu vreo 'neputinta afectiva' a mea sau a altora sau cu 'wishful thinking' de care zice Alin (care, aici, nu prea a aratat empatia de care zice; lucru care m-a intristat). Caci a fi impreuna in mod special cu cineva (lasand la o parte aspectul 'fizic' al trupurilor inviate, un aspect secundar, probabil, pana la urma) nu inseamna de loc ca nu va fi impreuna, ca membri ai trupului lui Hristos, si cu toti ceilalti.

Eu cred ca ai inteles greist, desi am subliniat - legaturile afective dintre cei mantuiti vor depasi cu mult pe cele de natura poate mai degraba subiectiva, lucrate de cei mai multi dintre noi, aici pe pamant.

Si mentiune, jumatate din discutia pana acum se refera tocmai la aspectul "fizic" al relatiilor dintre cei casatori in acesta viata.
Ma bucur ca macar la acest capitol Eugen te-a lamurit (cumva) desi cand am spus acelasi lucru, ti se parea ne-credibil.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de ovidiu b.

Am cerut şi eu adminului să urmărească istoricul topicului. Atunci topicul era pe la pagina 70. Apoi am mai trimis un mesaj, topicul era pe la pagina 90. Ori nu a reuşit să citească încă mesajele, ori...

ps: nu strică sa trimiţi un mesaj.

Scuze, dar nu stiam ca exista practica inchiderii unui topic. In cazul de faţă se impune aşa ceva? Pe ce criterii? Oricum, după părerea mea, dacă mă uit la efervescenţa intervenţiilor, nu pare să fie un topic părăsit în mod natural, care să aibă nevoie doar de o lovitură de graţie. Aştept păreri.

Profit de ocazie să reaşez discuţia pe făgaşul iniţial, inserând totuşi aspecte foarte interesante, lansate de fiecare dintre voi de-a lungul paginilor anterioare. Eu sunt căsătorit, am doi copii (momentan, fiindcă dorim mai mulţi). Fiind romano-catolic, practic metoda naturală de reglare a concepţiei, adică ne abţinem în perioadele oprite (de biserică, de diverse contexe), şi avem relaţii conjugale atunci când dorim să avem copii, sau când nu dorim să avem copii (nu putem, de fapt, şi atunci ne folosim de perioadele de infertilitate din cadrul ciclului), dar dorim totuşi să exprimăm iubirea conjugală şi în mod intim. Nefiind siguri, chiar dacă folosim metoda naturală, că nu va veni vreun copil, ci fiind conştienţi şi deschişi unui astfel de deznodământ.

În sine, am fost atras de ideea de abstinenţă, şi încerc să o integrez în viaţa mea de creştin. Nu doar la nivelul vieţii intime, ci şi la alte nivele. Dar cu precădere, poate că este şi firesc faptul că acum, la această vârstă, sunt preocupat mai mult de abstinenţa sexuală. În BO este mai pregnantă ideea de abstinenţă decât în BC, de aceea m-am adresat vouă, prin intermediul acestui forum, în aşteptarea unor poziţii pertinente care să explice abstinenţa sexuală.

Aici s-au complicat lucrurile. De fapt, s-au complexificat. Mi-am dat seama că pentru a înţelege rostul abstinenţei, trebuie să discutăm (şi să cunoaştem în final, evident), cum stau lucrurile cu plăcerea, cu starea dinaintea păcatului originar, cu menirea căsătoriei, importanţa harului şi sacramentului. Şi, evident, nu trebuie să uităm că toate acestea trebuie să încercăm să le aplicăm în ziua de astăzi, diferită de cea de ieri. Adică, precauţiile sunt altele.
Cu alte cuvinte, trebuie nişte cunoştinţe teologice destul de temeinice şi riguroase, ca să poţi răspunde cât se poate de complet la chestiunea abstinenţei (fie ea sexuală sau de altă natură).

Eu am pus o întrebare la un moment dat, Dl. Dragomir mi-a raspuns. Fiind ceva important legat de topic, reiau discuţia. Eu am întrebat aşa: de ce a pus Dumnezeu, în cadrul unui ciclu feminin, o perioadă de fertilitate şi una de infertilitate? Ipoteza mea este că a permis acest lucru tocmai pentru ca soţii să poată trăi unirea conjugală în perioada infertilă, chiar şi atunci când, după discernământ autentic, îşi dau seama că nu pot avea chiar atunci un copil. Altfel, dacă s-ar aştepta doar momentele când soţii pot avea copil, punând la mijloc şi perioadele oprite de biserică, se poate ajunge la momente foarte rare de unire conjugală. Ceea ce poate pune sub semnul întrebării rostul însuşi al căsătoriei, în punctul în care se vorbeşte de "remedierea concupiscenţei". Oricum, fără să vorbim de frecvenţă - ca să nu intrăm prea adânc în subiect, deşi nu consider că este ofensator -, soţii cred că sunt în general de acord că o frecvenţă mai rară poate să creeze tensiuni în cuplu, pe când o frecvenţă mai deasă poate să unească mai mult pe cei doi. Evident, există tot felul de alte condiţii complementare,atât pentru un caz, cât şi pentru celălalt. Şi evident, per se, actul sexual nu este cel care ţine un cuplu, în final. Plecăm de la aceste ipoteze.

[AlinB]

În prealabil postat de andreicosmovici

Eu am pus o întrebare la un moment dat, Dl. Dragomir mi-a raspuns. Fiind ceva important legat de topic, reiau discuţia. Eu am întrebat aşa: de ce a pus Dumnezeu, în cadrul unui ciclu feminin, o perioadă de fertilitate şi una de infertilitate? Ipoteza mea este că a permis acest lucru tocmai pentru ca soţii să poată trăi unirea conjugală în perioada infertilă, chiar şi atunci când, după discernământ autentic, îşi dau seama că nu pot avea chiar atunci un copil. Altfel, dacă s-ar aştepta doar momentele când soţii pot avea copil, punând la mijloc şi perioadele oprite de biserică, se poate ajunge la momente foarte rare de unire conjugală. Ceea ce poate pune sub semnul întrebării rostul însuşi al căsătoriei, în punctul în care se vorbeşte de "remedierea concupiscenţei". Oricum, fără să vorbim de frecvenţă - ca să nu intrăm prea adânc în subiect, deşi nu consider că este ofensator -, soţii cred că sunt în general de acord că o frecvenţă mai rară poate să creeze tensiuni în cuplu, pe când o frecvenţă mai deasă poate să unească mai mult pe cei doi. Evident, există tot felul de alte condiţii complementare,atât pentru un caz, cât şi pentru celălalt. Şi evident, per se, actul sexual nu este cel care ţine un cuplu, în final. Plecăm de la aceste ipoteze.

Ciudat este ca dl. M.D. care este catolic, a recunoscut ca acea perioada nu este in vederea practicarii "sexului infertil" cum invata biserica din care dumnealui face parte, ci este pregatira organismului femeii pentru o noua sarcina.

Ceea ce face metodele contraceptive propuse de biserica Romano-Catolica cam in acelasi plan de virtute cu masturbarea de exemplu.

[Fani71]

Eugen nu m-a 'lamurit'. Am spu doar ca problema mentinerii unei forme pnevmatizate de unire trupeasca este pana la urma secundara
Fiecare si-a spus parerea si deocamdata eu nu mai am ceva nou de zis despre asta.

Nu vor exista Tainele in forma actuala, bineinteles, ci rezultatele lor. De ex cineva vindecat 'in suflet si trup' de taina maslului va fi cu atat mai mult vindecat la inviere.

Hristos nu a spus multe despre cununie. Insa El a participat la nunta din Cana unde a schimbat apa in vin. Ca sa arate cum o legatura omeneasca se schimba daca este trainta impreuna cu El.

In ceea ce priveste cununia multipla, cred ca mai degraba va ramane cea care a fost cel mai profund traita in Hristos.

În prealabil postat de AlinB

Pai ia la analizat cele 7 taine si sa ne spui si noua care crezi ca isi vor mai gasi locul in imparatia vesnica.
Faptul ca este "Taina" nu ii confera automat vesnicie, dupa cum speculeaza autorul.

Sigur ca exista o solutie la problema casatoriei multiple, ultima casatorie ar putea fi cea valabila, celelalte "uniri in fiinta si trup" fiind desfacute de moarte sau desfranare - motivele legitime ale divortului (nu e o taina asa vesnica, si indisolubila pana la urma nu?).

Insa Hristos nu da acest raspuns, nu spune "ultima casatorie e cea valabila in vesnicie" (ar fi fost atat de simplu, nu?) ci ca "nu se vor mai casatori" + paralela cu ingerii (care n-au fost niciodata casatoriti).



Uite ca in cazul mortii, sotul/sotia supravietuitor se poate recasatori, prima casatorie fiind desfiintata, de un act atat de "banal" ca moartea.



Eu cred ca ai inteles greist, desi am subliniat - legaturile afective dintre cei mantuiti vor depasi cu mult pe cele de natura poate mai degraba subiectiva, lucrate de cei mai multi dintre noi, aici pe pamant.

Si mentiune, jumatate din discutia pana acum se refera tocmai la aspectul "fizic" al relatiilor dintre cei casatori in acesta viata.
Ma bucur ca macar la acest capitol Eugen te-a lamurit (cumva) desi cand am spus acelasi lucru, ti se parea ne-credibil.

În prealabil postat de Fani71

Frumos cuvant! O sa-l tin minte.

Mă bucur că ți-a plăcut. E cuvântul Părintelui Arsenie.

[glykys]

În prealabil postat de ovidiu b.

Unui bătrân credincios îi murise soţia. L-a întrebat pe Părintele: „ După ce semn o va recunoaşte în viaţa viitoare? Şi i-a răspuns: „După dragoste”.

Frumos!
Ma gandesc ca nici macar apostolii nu L-au recunoscut din prima pe drumul din Emaus pe Hristos cel Inviat. Oare de ce? Chiar se intrebau cum de nu L-au recunoscut, ca doar simteau cum le arde inima in ei cand le vorbea...

http://www.crestinortodox.ro/paste/i...aus-71053.html