Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Eugen7

(...) "dezlegate" prin ingduinta, pogoramant... pentru neputinta omului.
Si in ortodoxie exita o singura Taina a cununiei pentru om, chiar daca se accepta pana la 3 cununii, celelate 2 sunt "iertari", ingaduite pentru neputinta omeneasca.

Sublinierile îmi aparțin. Cum se aplică aceste pogorăminte? În contextul în care Isus ne cheamă pe toți la sfințenie, și nu la grade de sfințenie. Evident, fiecare răspunde cum poate, dar sfințenia la care ne cheamă este una. Și faptul că răspundem în mod diferit, nu înseamnă că trebuie instituite pogorăminte, cred eu, care pe deasupra să anuleze poruncă Dumnezeiască: "ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Sau, în cadrul tainei cununiei nu se celebrează unirea soţilor de către Dumnezeu, şi în faţa lui Dumnezeu?

Oricum, dacă se acceptă pogorăminte la taina cununiei, de ce nu se accepta un pogorământ pentru utilizarea perioadei de infertilitate dintr-un ciclu, lăsată astfel de Dumnezeu însuși, astfel încât soții să-și poată exprima iubirea intimă și în acea perioadă, dacă cumva există motive serioase ca să nu se dea viaţă unui copil chiar în acel moment?

În prealabil postat de Eugen7

insa cei care rezuma taina casatoriei, scopul ei precum si manifestarea iubirii sotilor doar la aspectele trupesti si implicit nasterea de prunci... conside ca gresesc, intrucat foarte importante sunt aspectele duhovnicesti, sufletesti: afectiv-intelectuale...)

Te rog, fă-mă să înţeleg unde e greşeala, unde greşesc soţii. Şi ce înţelegi prin nevoile astea "duhovnicesti, sufletesti: afectiv-intelectuale". Te rog dacă se poate pe scurt.

ps: am avrut să răspund acestui mesaj, dar am zis să îmi clarifici ideea ta, pentru a nu face eu o greşeală.

În prealabil postat de Eugen7

Oricum, avand in vedere subiectul topicului, consider ca activitatea sexuala a sotilor daca nu este rod al iubrii sotilor avand ca scop mantuirea... ci are ca scop "teribilismul", "fariseismul", "satisfacerea egoista", "anestezia durerilor", "troc-ul" cu Dumnezeu... este nefireasca.

Şi care este rodul iubirii dintre soţi?

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi care este rodul iubirii dintre soţi?

Mantuirea, conlucrarea cu harul Duhului Sfant... sfintenia, hristificarea, indumnezeirea prin har...

P.S. iar rodul firesc al activitatii sexuale firesti bazate pe iubirea tripeasca fireasca a sotilor (eros) sunt pruncii.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Te rog, fă-mă să înţeleg unde e greşeala, unde greşesc soţii.

Sotii precum si cei care considera ca scopul principal al casatoriei este nasterea de prunci si nu mantuirea (lipsa nasterii de prunci neprelicritand mantuirea familiei) gresec intrucat desconsidera mantuirea punand-o fie pe locul 2 (dupa nasterea de prunci) fie considerand ca se mantuie prin nasterea de prunci (numar, cantitativ) si nu prin harul, dragostea si mila Domnului nostru Iisus Hristos.

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi ce înţelegi prin nevoile astea "duhovnicesti, sufletesti: afectiv-intelectuale". Te rog dacă se poate pe scurt.

Dragostea impartasita atat la nivel duhovnicesc, cat si sufletesc: afectiv-intelectual.

Pe scurt este vorba de activitati comune, la un nievel de intimitate profund.
bucuriile duhovnicesti: Sfantele Taine, lectura duhovniceasca, rugagiunea, postul etc

sufletesc:
intelectual: studiul stiintific impartasit, lecturi intelectuale impartasite
afectiv: sensibilitate, empatie, tandrete, zambete, saruturi, imbratisari...

trupesc: activitatea sexuala fireasca, specifica casatoriei.

Mai detaliat, consider de referinta urmatoarea lucrare:
Manual de iubire, firea dragostei - Filotei Faros
Recenzie:
http://simeona-bucurie.blogspot.ro/2...dragostei.html
Librarie
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/...--p318369.html

Doamne ajuta.

[Eugen7]

În prealabil postat de andreicosmovici

Sublinierile îmi aparțin. Cum se aplică aceste pogorăminte? În contextul în care Isus ne cheamă pe toți la sfințenie, și nu la grade de sfințenie. Evident, fiecare răspunde cum poate, dar sfințenia la care ne cheamă este una. Și faptul că răspundem în mod diferit, nu înseamnă că trebuie instituite pogorăminte, cred eu, care pe deasupra să anuleze poruncă Dumnezeiască: "ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Sau, în cadrul tainei cununiei nu se celebrează unirea soţilor de către Dumnezeu, şi în faţa lui Dumnezeu?

Oricum, dacă se acceptă pogorăminte la taina cununiei, de ce nu se accepta un pogorământ pentru utilizarea perioadei de infertilitate dintr-un ciclu, lăsată astfel de Dumnezeu însuși, astfel încât soții să-și poată exprima iubirea intimă și în acea perioadă, dacă cumva există motive serioase ca să nu se dea viaţă unui copil chiar în acel moment?

Va rog sa precizati confesiunea dvs pentru a va putea oferi un raspuns adecvat.
Multumesc.
Doamne ajuta.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Eugen7

Va rog sa precizati confesiunea dvs pentru a va putea oferi un raspuns adecvat.
Multumesc.
Doamne ajuta.

Am setat datele contului in mod corespunzator. Sunt botezat romano-catolic, iar la Cluj-Napoca, unde locuiesc, sunt practicant greco-catolic.

Va rog sa-mi raspundeti in cheie catolica si ortodoxa deopotriva. Daca tot doriti sa faceti acest lucru, pe care-l apreciez. Multumesc.

În prealabil postat de Eugen7

Doame fereste!
"Dumnezeu este iubire si cel ce iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumenzeu" (I Ioan)


Nu se poate fericire (bucurie duhovniceasca intru Hristos Iisus) fara iubire, dragoste. Iar dragostea implica libertatea vointei. De aceea vorbim de libertatea intru Hristos Iisus, pentru ca cei ce IL iubesc in mod liber fac voia LUI in mod liber intru dragoste.


Sfintii Parinti ne talcuiesc intelesul acestei fericiri:
Fericiti sunt acei oameni care toate le socotesc praf si cenunsa pe langa harul Duhului Sfant si aceasta din dragoste pentru Hristos Iisus.
Deci, fericiti sunt acei oameni care pentru a trai intru Hristos Iisus, pentru a conlucra cu harul Duhului Sfant aleg sa fie saraci in cele lumesti (bogatie lumeasca, stapanire lumneasca etc).

In sens periorativ se foloseste cu obraznicie de catre cei necredinciosi in special, aceasta expresie cu sensul: "ferisciti sunt cei care nu gandesc, care nu cunosc"...

Doamne ajuta.

Eugen, tu ai simtit vreodata fericirea in inima in legatura cu spovedania sau impartasania? Daca da, ai sti ca sentimentul de fericire include si este totodata cauzat de dragoste; dar este un sentiment covarsitor, care te opreste in loc si iti taie respiratia; care depaseste dragostea pe care tu ai simtit-o vreodata. Fericirea este dragoste de la Dumnezeu, pe care tu o primesti in inima.

[Eugen7]

În prealabil postat de andreicosmovici

Am setat datele contului in mod corespunzator. Sunt botezat romano-catolic, iar la Cluj-Napoca, unde locuiesc, sunt practicant greco-catolic.

Multumec. Apreciez onestitatea dvs. si cu singuranta nu sunt singurul.

În prealabil postat de andreicosmovici

Va rog sa-mi raspundeti in cheie catolica si ortodoxa deopotriva. Daca tot doriti sa faceti acest lucru, pe care-l apreciez. Multumesc.

Voi reveni cu un raspuns adecvat conform solicitarii dvs.

Doamne ajuta.

[Eugen7]

Biserica ortodoxa
" Divorţul

Ortodoxia priveşte căsătoria ca indisolubilă, şi condamnă ruperea căsătoriei ca păcat şi un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ca o excepţie, o concesie necesară condiţiei umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansă, printr-un act de iconomie numită canonic dispensă. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă "divorţul bisericesc" atunci când soţii decid să se despartă, şi nici măcar atunci când se pronunţă divorţul civil, ci doar atunci când unui din soţi, după divorţul civil, doreşte să se recăsătorească. Acestă cerere este înaintată de preot episcopului locului, care decide asupra dispensei.
Îngăduinţa pentru a doua şi a treia nuntă

Sunt îngăduite de Biserică a doua şi a treia nuntă?

A doua şi a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime şi îngăduite numai ca un pogorământ făcut pentru slăbiciunea firii omeneşti. De aceea, erau însoţite de unele epitimii, sau canoane de pocăinţă (opriri de la Sf. Împărtăşanie)[59], Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica e nevoită să le îngăduie şi să le binecuvinteze, pentru a nu lasa pe cei împreunaţi cu legatura trupească, să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu.

Slujba la a doua şi a treia nuntă e ca şi la cea dintâi?

Nu este la fel. Cununia a doua şi a treia se săvârşesc după o rânduială deosebită, în care se vede încă vechea disciplină a asprimii cu care erau privite de către Biserică asemenea căsătorii. Această rânduială este, în prima ei parte, mult mai simplă şi mai puţin sărbătorească decât cea de la prima cununie. Logodna este împreunată aici cu cea a cununiei, ca o singură slujba, având binecuvântarea de la început nu ca la Taine (ŤBinecuvântată este împărăţia Tatălui...ť), ci ca la slujbele de binecuvântare şi sfânţire, numite ierurgii (ŤBinecuvântat este Dumnezeul nostru...ť). Atât, ectenia, cât şi molitvele de la logodnă, cât şi cele dinaintea punerii cununiilor, cuprind rugăciuni pentru pocăinţă şi iertarea mirilor, pentru că însoţirea lor prin a doua sau a treia nuntă le e socotită ca un păcat izvorât din aprinderea trupească, pe care ei n-au putut-o birui. Începând de la punerea cununiilor pe cap, rânduiala slujbei la a doua şi a treia nunta e întocmai ca şi la prima nuntă. "
http://ro.orthodoxwiki.org/C%C4%83s%C4%83torie

Căsătoria, în lumina Sfintelor Canoane
http://ortodoxia.md/articole-si-publ...ntelor-canoane


Diferenţe doctrinare între ortodocşi - catolici şi protestanţi
http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii...otestanti.html


Biserica Romano-Catolica
Ce este căsătoria catolică?
"Învăţăturile Bisericii

9. Cum a evoluat conceptul catolic de căsătorie? Catolicii au privit întotdeauna căsătoria aşa cum o fac astăzi?

În cadrul Bisericii Catolice definirea căsătoriei a variat de-a lungul timpului. De exemplu, o viziune tipic catolică de dinainte de Conciliul Vatican II (1962-1965) era aceea a unui "sacrament în care doi oameni apţi pentru căsătorie, de sexe diferite, se asociază într-o comuniune neîmpărţită pe viaţă prin acord reciproc pentru generarea şi creşterea urmaşilor, şi în care ei primesc harul pentru îndeplinirea datoriilor speciale ale stării lor". Scopul principal al căsătoriei era "generarea şi creşterea copiilor". Scopul secundar era "ajutorul reciproc şi satisfacerea impulsurilor sexuale". În contrast, Conciliul Vatican II nu a făcut această distincţie între scopul primar şi cel secundar, ci a numit căsătoria un parteneriat intim de viaţă şi iubire.


10. Ce schimbări a adus Conciliul Vatican II în viziunea catolică privind căsătoria?

Prima definiţie din răspunsul anterior este mai mult "centrată pe act", în timp ce a doua este "contextualizată". Un mod popular de a caracteriza diferenţa dintre aceste două definiţii este acela de a spune că prima seamănă cu un contract, iar a doua este un legământ. Un contract priveşte dacă o persoană a îndeplinit sau nu anumite stipulaţii legale (lucruri), în timp ce un legământ priveşte la angajamentul personal (oameni). Este o abordare mai integrală. Legământul are de asemenea rădăcini biblice care evidenţiază relaţiile conjugale. În trecut, Biserica a pus accentul pe asigurarea validităţii căsătoriei. Astăzi Biserica se concentrează pe pregătirea la căsătorie pentru a asigura un drum fericit împreună. Acest lucru este de asemenea în acord cu accentul pus în secolele XX şi XXI pe personalism, în care persoanele şi relaţiile lor se află în centrul teoriei şi al practicii, în opoziţie cu o aplicare riguroasă a unei teorii filozofice sau teologice care nu ia în considerare contextul.


11. În consecinţă Biserica a oferit la nivel oficial noi învăţături despre căsătorie?

Majoritatea învăţăturilor Bisericii din ultimii ani s-au construit pe abordarea Conciliului Vatican II. De exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat învăţătura Conciliului Vatican II într-o Exortaţie apostolică (Familiaris consortio - un document din 1981 despre familia în epoca modernă). De asemenea, Vaticanul a vorbit despre abuzurile în privinţa căsătoriei în documente precum Sexualitatea umană - adevăr şi semnificaţie (dat în 1995, pe tema educaţiei sexuale), Pregătirea pentru Sacramentul Căsătoriei (care a acordat în 1996 multă atenţie pericolelor cu care se confruntă partenerii şi familia) şi Familie, căsătorie şi uniuni de facto (un avertisment din 2000 referitor la efectele negative pe care "trăirea împreună" le are asupra căsătoriei în general).


12. De ce fac catolicii mare caz despre căsătorie ca fiind un sacrament, în timp ce alţi creştini de obicei nu spun nimic despre aceasta?

Un sacrament este o întâlnire cu Dumnezeu în cadrul unei comunităţi bisericeşti. Atunci când catolicii vorbesc despre sacramente ei înţeleg în mod obişnuit una dintre cele şapte acţiuni formale rituale care au ajuns să fie numite cele şapte sacramente. Ortodocşii recunosc şi ei toate cele şapte sacramente, în timp ce mulţi protestanţi recunosc doar două - Botezul şi Cina Domnului. Totuşi ei au ceremonii şi pentru celelalte acţiuni rituale pe care catolicii le numesc sacramente. Pentru catolici a vorbi despre căsătoria sacramentală înseamnă că Dumnezeu, comunitatea creştină şi cuplul însuşi sunt implicaţi în viaţa lor comună. Catolicii recunosc căsătoria între doi protestanţi ca fiind sacramentală, chiar dacă cele două persoane ar putea să nu gândească în aceste categorii deoarece nu recunosc şapte sacramente."
http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2007_02_05

Doamne ajuta.