Am nevoie de un sfat

În prealabil postat de ovidiu b.

Bun, am înțeles că tu refuzi să vezi. Dar în următorul mesaj vorbește foarte clar: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=68

Interesanta asta! Bine de tinut minte ca impartasania se poate derula si fara post si spovedanie inainte.

Dar oare preotii stiu asta?

[Parascheva16]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Interesanta asta! Bine de tinut minte ca impartasania se poate derula si fara post si spovedanie inainte.

Dar oare preotii stiu asta?

Se poate daca nu ai patimi si daca esti cat de cat inaintat. Oricum, duhovnicul te impartaseste, nu oricare preot. La inceput se incepe cu spovedanie+impartasanie, apoi cand omul si-a facut canonul, nu mai are patimi(dependente), ci doar pacate marunte, se poate impartasi si fara spovedanie.

Da, sunt preoti care stiu asta. Dar cei care merg la Biserica doar de Pasti si Craciun, citesc ziare gen Can Can nu stiu asta, e si normal.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

În concluzie, important este ce spune Cătălin, nu ce spune învăţătura Bisericii.

Diferenta e ca eu nu consider ca Parintele Pruteanu e invatatura Bisericii. Parintele Pruteanu sustine multe alte lucruri gresite, am scris pe alt topic despre asta. Iar pentru a le argumenta foloseste de multe ori citate care nu au nicio legatura cu subiectul sau care sunt scoase din context. De exemplu in acel mesaj il citeaza pe Sfantul Nicolae Cabasila, desi acolo sfantul scrie de orpirea de la impartasanie, desi parintele vrea sa arate ca e vorba de imparatasanie fara spovedanie. In articolul despre vietile sfintilor cita pe cineva care scria despre apocrife, ca si cum s-ar fi referit la vietile sfintilor adevarate.
Daca vrei invatatura Bisericii sunt si alte articole, nu doar ale Par. Pruteanu.
Pentru inceput sa vedem ce spune Parintele Cleopa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm
"Sfanta Impartasanie, fiind strans legata de Spovedanie.."
"a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie."
Interesant, Parintele Pruteanu spune tot timpul ca preotii nu se spovedesc inainte de impartasire.
115. Cum trebuie sa se pregateasca clericii, preotii si diaconii pentru Sfanta Liturghie ?
In general, clericul de mir este dator sa respecte urmatoarele : Sa se spovedeasca la duhovnicul sau inainte cu o zi de Sfanta Liturghie;
- Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire.
- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."
Nu mai e nimic de adaugat.

[catalin2]

În prealabil postat de Parascheva16

Ma indoiesc ca ai cutreierat toata tara si nu ai gasit un preot care sa impartaseasca fara spovedanie.

Nu am cutreierat prin tara, dar stiu ce spun ceilalti parinti si sfinti. Te stiu ca pe cineva care are invatatura dreapta, nu te mai lua dupa oricine, fie si parinte in Portugalia. Parintele vad ca adoptat idei moderniste, sustinand ca sunt multe greseli in Biserica.
Am dat ce spune Parintele Cleopa, dau un articol al Parintelui Calciu, acesta explica detaliat ce discutam noi. Spune Paritnele ca pana atunci nu auzise de un preot care impartaseste fara sa spovedeasca inainte, desi a stat si in America: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...ie-spovedanie/
Un alt parinte scrisese un articol numit Cerberii Sfantului Potir, militand pentru imparatasirea fara spovedanie. Scria acolo: "Cum de s-a ajuns la aceasta restrictie a impartasirii credinciosilor si cum de s-a legat taina spovedaniei de taina impartasaniei, cand nici un canon bisericesc, nici Scriptura nu le mentioneaza?"
Parintele Calciu raspunde: "Si de unde stie preotul ca oamenii vin cu evlavie si credinta adevarata daca nu le cunoaste sufletul? Si cum le poate cunoaste sufletul daca nu-i spovedeste? Si daca Sf. Impartasanie se acorda oricui care este botezat si miruns, inseamna ca spovedania este o taina minora si neglijabila. Impresia mea este ca Parintele Braga si cei care sunt pe pozitia precuviosiei sale, cred ca traditia este numai un tezaur de invatatura si de lucruri petrecute, pe care le scoatem ori de cate ori avem nevoie sa atacam pe cineva care nu face ceea ce ni se pare noua drept. Traditia este, intr-adevar, asa ceva, dar ea este si o forta dinamica spirituala care alege si pastreaza lucrurile bune care pot sa se introduca in traditie si le elimina pe cele neconvenabile.
Pornind de la Iacov 5: 16: “Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii pentru altii…“, biserica primara a instituit spovedania publica, practicata vreme de mai multe secole. Cu timpul s-a observat ca spovedania publica nu numai ca nu curata sufletele credinciosilor care se spovedeau, dar intinau inima celor ce-i ascultau si erau adesea ispititi sa savarseasca aceleasi pacate ca penitentul respectiv si astfel, spovedania devenea, cel putin pentru unii, o scoala a pacatelor neobisnuite sau, in cel mai bun caz, un instrument de deceptie, pentru ca auzeau uneori pacate savarsite de oameni pe care ii stimau si acum ii vedeau pacatosi si ei insisi se descurajau.
Din istoria bisericii stim ca, la inceput, foarte adeseori, se dadea Sf. Impartasanie credinciosului ca sa aiba acasa pe mai multe zile, daca acesta dorea. Cu timpul s-a observat ca unii credinciosi erau neglijenti cu Sf. Impartasanie, iar cei rau intentionati o foloseau pentru liturghia neagra sau pentru diferite vraji (pentru ca si ei credeau ca era Trupul si Sangele Domnului). Atunci biserica a interzis practicarea acestui lucru.
Parintele Braga spune ca, in biserica primara, la frangerea painii (chaburah), forma de origine a Liturghiei, oamenii se impartaseau la sfarsitul unei mese solemne unde mancau si beau “…iar unii deveneau chiar scandalosi, asa cum reiese din context“, dar nu merge la concluzia finala ca traditia, cu forta ei dinamica, a schimbat aceste obiceiuri, tocmai pentru a-i feri pe oameni de asemenea greseli si a instituit postul si rugaciunea, spovedania si canonul pentru curatirea lui sufleteasca si pentru invrednicirea lui, atat cat sta in puterile omenesti si - fara indoiala ii sta ceva, altfel am cadea in protestantism – pentru a primi Trupul si Sangele lui Iisus.
Biserica a fixat anumite reguli de pocainta, anumite canoane care dau spovedaniei un drept de apreciere a acestei “vrednicii” si nu o lasa la bunavoia penitentului, care, daca este cinstit, cu greu si-ar putea aprecia aceasta vrednicie. Unii, prea lacsi, ar veni la impartasanie ca si cum ar merge la restaurant, altii, prea drastici, nu s-ar impartasi niciodata.

Dupa traditia bisericeasca de multe secole si dupa regulile bisericii, impartasirea credinciosului este conditionata de post si de spovedanie, dar spovedania nu-i da dreptul penitentului la impartasire in mod obligatoriu.
Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale. In acest caz, preotul nu ar fi duhovnic decat numai pentru criminali si alti foarte mari pacatosi – ceilalti se iarta pe ei singuri – si pentru distribuirea sfintei Impartasanii la dispozitia credinciosului. Sunt multe propozitii in articolul parintelui Braga care ar putea fi condamnate de autoritatea bisericeasca. Aceasta afirmatie imi aminteste de jansenism si de scoala de la Port Royal, a carei soarta s-a invartit tot in jurul desei impartasanii, similara cu cea ridicata de Preacuviosul Roman.
Exista pustnici care traiesc in singuratate si care, odata pe luna, sau mai rar, vin la manastire pentru a se spovedi si a se impartasi. Fara indoiala ca acest pustnic are o viata mai curata decat a oricaruia dintre noi, poate mai curata decat a ieromonahului “cerber” care il spovedeste si impartaseste si, cu toate acestea, nici pustnicul, nici ieromonahul nu se gandesc macar o clipa ca Sfanta Impartasanie ar putea fi administrata fara spovedania prealabila.
In Biserica Ortodoxa, singura data cand un credincios se apropie de Sf. Potir fara a se spovedi este la botez, pentru ca, prin Taina Sfantului Botez se iarta celui ce l-a primit, nu numai pacatul stamosesc, ci si toate pacatele personale savarsite pana atunci."

[catalin2]

Si Sfantul Teofan Zavoratul: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/08/
"Dat fiind că Domnul e Curat, iar noi suntem necuraţi, impărtăşirii cu Sfintele şi Preacuratele lui Hristos Taine îi premerg la noi curatirea constiinţei şi primirea desăvârşitei iertări prin Taina Pocăinţei."
Cine se pocăieşte aşa cum se cuvine? Cel care îşi dă seama de păcatele sale şi totodată şi le recunoaşte fără fatarnicie; recunoscându-şi-le, se străpunge şi plânge pentru ele. — iar strapungandu-se şi plângând, ia hotărârea nestrămutată de a nu Il mai jigni pe Dumnezeu cu păcatele sale; şi, în cele din urmă, având aceste dispoziţii sufleteşti, mărturiseşte cu smerenie toate păcatele sale înaintea duhovnicului, pentru a primi dezlegare de ele şi a se înfăţişa la paharul Domnului îndreptăţit şi curat înaintea ochilor lui Dumnezeu."

[CristianR]

Ce putem constata este că există două curente, unul pentru împărtășirea deasă (dar nu iresponsabilă), care să nu fie obligatoriu precedată de spovedanie, și altul mai strict, care este mai curând pentru o împărtășire mai rară, de fiecare dată precedată de spovedanie. Nu există, însă, o „poziție oficială” (ce nepotrivit termen în asociere cu Biserica!), care să susțină strict unul dintre curente. Este o cutumă, care diferă de la un popor la altul și chiar de la o regiune la alta, de la un timp la altul.
Chiar și dintre duhovnicii care susțin obligativitatea spovedaniei înainte de împărtășire, mulți recomandă o împărtășire mai deasă, nu doar de 4 ori pe an.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Ce putem constata este că există două curente, unul pentru împărtășirea deasă (dar nu iresponsabilă), care să nu fie obligatoriu precedată de spovedanie, și altul mai strict, care este mai curând pentru o împărtășire mai rară, de fiecare dată precedată de spovedanie. Nu există, însă, o „poziție oficială” (ce nepotrivit termen în asociere cu Biserica!), care să susțină strict unul dintre curente. Este o cutumă, care diferă de la un popor la altul și chiar de la o regiune la alta, de la un timp la altul.
Chiar și dintre duhovnicii care susțin obligativitatea spovedaniei înainte de împărtășire, mulți recomandă o împărtășire mai deasă, nu doar de 4 ori pe an.

Cred ca nu ai citit cu atentie mesajele. Acestea spun ca exista o singura practica de mai bine de un mileniu si jumatate si doar cativa au adoptat o alta practica, cum spune Par. Calciu, o influenta de la catolici.

[CristianR]

Nu demult, la noi și, dacă îmi aduc bine aminte din ce am citit, și la ruși, exista practica unei singure împărtășiri anuale, respectiv de Paști. Timpul nu dă valoare unei practici. Cred că toți duhovnicii sunt pentru o împărtășire mai deasă.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Nu demult, la noi și, dacă îmi aduc bine aminte din ce am citit, și la ruși, exista practica unei singure împărtășiri anuale, respectiv de Paști. Timpul nu dă valoare unei practici. Cred că toți duhovnicii sunt pentru o împărtășire mai deasă.

Nu e vorba de impartasirea deasa, ci de impartasirea fara spovedire inainte. In articolul Par. Calciu e citat Par Ioanichie Balan “Candva, in manastiri, se facea spovedania zilnic, seara, a tot ce facea calugarul in timpul zilei. Mai tarziu, ca si astazi, in unele manastiri se face spovedania saptamanal – Vinerea – iar impartasirea la 30-40 de zile, dupa ravna si vrednicie, cum stabileste duhovnicul.”

În prealabil postat de catalin2

Diferenta e ca eu nu consider ca Parintele Pruteanu e invatatura Bisericii.

Nu e ideea Pr. Pruteanu, ci a Bsericii. Cum se face de eviţi ceea ce spune şi IPS Joantă?

În prealabil postat de catalin2

Nu mai e nimic de adaugat.

În schimb pentru tine ceea ce spune pr. Cleopa e învăţătura Bisericii.