O poveste care sa ne dea de gandit!

[Camy93]

buna seara tuturor! ma numesc Camy si m-am inregistrat de foarte putin timp pe site-ul vostru.
ca probabil foarte multi altii, am venit sa impartasesc cu voi ce s-a intamplat cu sufletul meu in ultimile zile, si sa va cer sa imi dati un sfat si sa-mi fiti alaturi.
in urma cu doi ani l-am intalnit pe prietenul meu, Alexandru, cu care am continuat sa fiu pana acum cateva zile, cand am decis ca cel mai intelept ar fi sa luam o pauza.
initial am vrut sa asteptam pana la casatorie cu absolut totl, am vrut sa fie totul frumos si curat... noi am rezistat temptatiei un an, dar din pacate am cedat. am continuat sa facem acest lucruri timp de inca un an, ce e drept, pe furis, pentru ca stiam ca ai mei nu vor fi de acord cu asa ceva. ei, de vreo 3-4 zile, mi-am luat inima in dinti si le-am spus alor mei. a iesit un scandal foarte urat si mama e inca foarte ranita. plange mereu, nu poate dormi... iar mie mi se sfasaie inima. regretam amandoi nespus de mult ce s-a intamplat, si ne-am cait si inca o facem si ne rugam sa trecem peste. am dori, daca s-ar putea, sa o luam de la inceput, frumos, curat si sa incercam sa ne caim impreuna si sa ne cerem iertare fata de cel din ceruri...
am inceput prin a lua pauza de la relatia cu el, am decis ca asa e cel mai bine pentru toti... acum are fiecare putin de timp sa mediteze, sa se caiasca si sa se roage... am facut baie, m-am rugat pentru iertare de la El si continui sa fac asta si sa ii multumesc pentru tot ce mi-a dat.
eu cu mama am inceput sa vorbim din nou, dar stiu ca in adancul sufletului e suparata si dezamagita. mama nu e neaparat o fiinta religioasa, dar e foarte morala si parerea ei e ca: o fata care se respecta asteapta pana cand va fi sotie, asa e frumos, curat si moral!
si noi eram de acord cu asta, dar deh, tineri, hormoni, nu ne-am gandit de doua ori inainte sa se intample...
l-am uitat pe cel de sus si ma caiesc dar... stiu ca el nu m-a uitat pe mine. in ziua in care erau numai tipete in casa, in care nimeni nu putea dormi, manca, toti plangeau si si-ar fi dorit sa nu se mai trezeasca din somn... am... am gasit o iconita cu Fecioara Maria si Iisus. nu mi-a venit sa cred. initial am crezut ca a scapat-o mama, bunica, fratele sau tata dar, spre surprinderea noastra, nu e a nimanui. am gasit-o chiar in casa noastra, aproape de camera mea. in momentul acela, am pus-o in buzunar si cateva ore mai tarziu am luat o ata de cusut care imi era aproape si am legat-o numaidecat la gat. eu stiu ca a fost un semn, si asa crede si mama. cand i-am povestit s-a ridicat parul pe ea. relatia dintre noi si-a mai revenit, dar stiu ca e inca devastata. faptul ca a vazut ca iconita a venit asa, cand ne era mai greu, a facut-o sa zambeasca si sa spuna ca am un ingeras pazitor, si ca nu exista bucurie mai mare pentru ea.
nu-mi vine sa cred, spun cu mana pe inima, ca Fecioara Maria a venit la mine cand simteam ca mi se sfasie sufletul... o port mereu la gat si ma rog la ea, sa ma lumineze si sa ne aiba in paza ei... faptul acesta m-a facut sa plang si sa imi spun ca uite, am uitat de El, dar El nu a uitat de mine... chiar daca am gresit!
as dori, de la cei mai in varsta, un sfat, orice, chiar si critica, vreau doar sa o ajut pe mama sa isi revina, sa o vad zambind din nou, sa fie fericita. inseamna totul pentru mine si mi-as da si viata pentru ea. noi nu vom mai repeta aceasta greseala si daca se va mai intampla ceva intre mine si el, va fi doar cand timpul e prielnic si ne-am zis DA in fata Lui! ma caiesc asa de mult... tin iconita in pumn si strang de ea si ma rog sa avem putere cu totii...
aveti ceva sa imi spuneti, sa ma ajutati, sa ma sfatuiti? orice vorba e bine primita...
Doamne ajuta!

Camy (merg pe 20 de ani)

[Florinvs]

Fara a pretinde ca sunt "specialist", zic doar niste lucruri care mi se par logice si normale:

-in primul rand, e bine a te ruga la Dumnezeu ca sa-ti arate o cale buna de urmat! Aici un preot sau duhovnic te-ar putea lamuri mai bine ce rugaciuni trebuie sa faci!
-apoi, dupa ce te "racoresti" un timp, e bine de analizat la rece situatia, cu calm si luciditate! Numai voi doi puteti cunoaste daca va iubiti cu adevarat sau nu! Daca constatati ca va iubiti cu adevarat, trebuie explicat acest lucru cu calm parintilor, si apoi facut tot ce omeneste posibil pentru a ramane impreuna!
-probabil, la varsta asta, va ganditi si la o anumita meserie pe care a-ti dori sa o practicati- trebuie gandit si in perspectiva intemeierii unei familii;
-e bine ca toate neintelegerile sa le rezolvati prin discutii reciproce, fara a fi influientati prea mult (nu zic ca un sfat bun nu trebuie acceptat!) de multi "binevoitori"

[Camy93]

mersi din suflet de raspuns! ce as putea sa fac sa repar relatia dintre mine si mama? si cand faceam acel lucru cu prietenul meu, mama tot inseamna enorm pentru mine. o ajutam in casa, nu ieseam noaptea dupa 12 cu nimeni, nu beau, nu fumez, nu consum droguri, sunt chibzuita cu banii si am rezultate foarte bune la scoala. nu ma imbrac sumar si am grija de cum arat si ce spun. imi place sa am grija de familia mea si sa ii vad fericiti. imi place ca uneori ca le fac cadouri, sa le aduc aminte cat de mult inseamna pentru mine. cand banii sunt putini, mereu am facut to posibilul sa le fac cheltuieli cat mai mici si niciodata n-am cerut nimic cand stiu ca nu s-a putut, chiar daca mi-l doream! (deh, ca orice copil)

dar de cand stie de aceasta chestie, sufera mult si spune ca si-a pierdut copilul... cand de fapt, sunt tot eu, aceeasi, care o iubeste...

mesaj editat

[Robert Ionut]

"Ai pacatuit? Nu-ti cer nimic altceva decat aceasta: intra in biserica si spune-I cu pocainta lui Dumnezeu: "Am pacatuit"." Sfantul Ioan Gura de Aur

Vorbeste cu preotul duhovnic iar daca nu ai cautati unul iar apoi marturiseste-ti pacatul si pune inceput bun vietii tale. Doamne ajuta!

Buna Camy si bine ai venit pe forum! Sper sa iti foloseasca acest portal virtual.

Legat de ce ai povestit aici. Mama ta probabil ca este dezamagita si o doare ca nu ai reusit sa ti mai tare la fecioria ta. De iubit te iubeste in continuare, nu-ti fa griji. Dar asa sunt mamele, se intristeaza cand gresim si se bucura cand facem ceva frumos. E normal. Relatia dintre voi doua se va repara in timp, mai ales ca spui ca tinea f.mult la acest aspect. Roaga-te ptr. ea, demonstreaza-i ca iti pare rau de ce ai facut si nu vei mai face si o sa fie bine. Sa stii ca pacatele nu se iarta prin simplu fapt ca te rogi ptr. ele. Nu ai spus ce religie esti, dar banuiesc ca esti ortodoxa. Pacatele se iarta prin Sf.Spovedanie si prin canonul primit de duhovnic. Ai putea sa faci si canonul pentru desfranati, ajuta si acesta, dar mai bine este sa ai binecuvantare sa faci acest canon, una este cand suntem sub ascultarea duhovnicului, alta este cand facem de capul nostru.

Hormonii. Sa nu dam vina pe hormoni si ptr. faptul ca suntem tineri. Vina este a noastra in totalitate, sa nu cautam scuze. Dar cu cainta, ruga, post, mers la Biserica se poate recupera fecioria sufleteasca. Eu daca as fi in locul tau nu m-asm ai impaca cu baiatul acela. Din cate ai spus tu nu se vede dragostea dintre voi si credinta lui. Mai ales daca doresti sa te caiesti, mai bine stai singura si canalizeaza-ti eforturile pe scoala, pe relatia cu mama, pe Biserica. Parintele Argatu spunea sa nu despartim pe cei care au cazut in desfranare, ci sa ii casatorim, caci daca au hotarat sa fie adulti si nu copii, sa isi asume responsabilitatea pana la capat. Evident nu este o chestiune ptr. toata lumea. Ai rabadre si vei gasi si un baiat credincios care sa te respecte si caruia sa ii pese de tine si care nu va dori sa te supuna la riscurile care vin cu sexul in afara casatoriei.(BTS,sarcina,inima ranita,stima de sine etc.)

Vorbeste cu duhovnicul tau. Este cel mai in masura sa te indrume in momentul de fata. Alearga la Dumnezeu si El te va indruma prin iconomul lui Hristos, duhovnicul.

În prealabil postat de Camy93

buna seara tuturor! ma numesc Camy si m-am inregistrat de foarte putin timp pe site-ul vostru.
ca probabil foarte multi altii, am venit sa impartasesc cu voi ce s-a intamplat cu sufletul meu in ultimile zile, si sa va cer sa imi dati un sfat si sa-mi fiti alaturi.
in urma cu doi ani l-am intalnit pe prietenul meu, Alexandru, cu care am continuat sa fiu pana acum cateva zile, cand am decis ca cel mai intelept ar fi sa luam o pauza.
initial am vrut sa asteptam pana la casatorie cu absolut totl, am vrut sa fie totul frumos si curat... noi am rezistat temptatiei un an, dar din pacate am cedat. am continuat sa facem acest lucruri timp de inca un an, ce e drept, pe furis, pentru ca stiam ca ai mei nu vor fi de acord cu asa ceva. ei, de vreo 3-4 zile, mi-am luat inima in dinti si le-am spus alor mei. a iesit un scandal foarte urat si mama e inca foarte ranita. plange mereu, nu poate dormi... iar mie mi se sfasaie inima. regretam amandoi nespus de mult ce s-a intamplat, si ne-am cait si inca o facem si ne rugam sa trecem peste. am dori, daca s-ar putea, sa o luam de la inceput, frumos, curat si sa incercam sa ne caim impreuna si sa ne cerem iertare fata de cel din ceruri...
am inceput prin a lua pauza de la relatia cu el, am decis ca asa e cel mai bine pentru toti... acum are fiecare putin de timp sa mediteze, sa se caiasca si sa se roage... am facut baie, m-am rugat pentru iertare de la El si continui sa fac asta si sa ii multumesc pentru tot ce mi-a dat.
eu cu mama am inceput sa vorbim din nou, dar stiu ca in adancul sufletului e suparata si dezamagita. mama nu e neaparat o fiinta religioasa, dar e foarte morala si parerea ei e ca: o fata care se respecta asteapta pana cand va fi sotie, asa e frumos, curat si moral!
si noi eram de acord cu asta, dar deh, tineri, hormoni, nu ne-am gandit de doua ori inainte sa se intample...
l-am uitat pe cel de sus si ma caiesc dar... stiu ca el nu m-a uitat pe mine. in ziua in care erau numai tipete in casa, in care nimeni nu putea dormi, manca, toti plangeau si si-ar fi dorit sa nu se mai trezeasca din somn... am... am gasit o iconita cu Fecioara Maria si Iisus. nu mi-a venit sa cred. initial am crezut ca a scapat-o mama, bunica, fratele sau tata dar, spre surprinderea noastra, nu e a nimanui. am gasit-o chiar in casa noastra, aproape de camera mea. in momentul acela, am pus-o in buzunar si cateva ore mai tarziu am luat o ata de cusut care imi era aproape si am legat-o numaidecat la gat. eu stiu ca a fost un semn, si asa crede si mama. cand i-am povestit s-a ridicat parul pe ea. relatia dintre noi si-a mai revenit, dar stiu ca e inca devastata. faptul ca a vazut ca iconita a venit asa, cand ne era mai greu, a facut-o sa zambeasca si sa spuna ca am un ingeras pazitor, si ca nu exista bucurie mai mare pentru ea.
nu-mi vine sa cred, spun cu mana pe inima, ca Fecioara Maria a venit la mine cand simteam ca mi se sfasie sufletul... o port mereu la gat si ma rog la ea, sa ma lumineze si sa ne aiba in paza ei... faptul acesta m-a facut sa plang si sa imi spun ca uite, am uitat de El, dar El nu a uitat de mine... chiar daca am gresit!
as dori, de la cei mai in varsta, un sfat, orice, chiar si critica, vreau doar sa o ajut pe mama sa isi revina, sa o vad zambind din nou, sa fie fericita. inseamna totul pentru mine si mi-as da si viata pentru ea. noi nu vom mai repeta aceasta greseala si daca se va mai intampla ceva intre mine si el, va fi doar cand timpul e prielnic si ne-am zis DA in fata Lui! ma caiesc asa de mult... tin iconita in pumn si strang de ea si ma rog sa avem putere cu totii...
aveti ceva sa imi spuneti, sa ma ajutati, sa ma sfatuiti? orice vorba e bine primita...
Doamne ajuta!

Camy (merg pe 20 de ani)

Sincer acum, ce sa imi dea de gandit? ca tu la/de la 18 ani te culci cu prietenul tau? Tu la 18 ani ce stiai sa faci, sa lucrezi adica? Cat despre parinti care: vai ce mi-a facut copilul meu, acestia trebuie sa se gandeasca inainte cum l-a crescut. La unii copii trebuie sa le explici mai detaliat ca daca nu ajung sa iti explice ei tie. Eu am 24 de ani imediat, mama nu mi-a zis niciodata sa fiu cuminte dar SUNT pentru ca asa simt si ma uit eu in jurul meu si vad cum este bine. Niciodata nu am inteles de ce la unii tropaie hormonii asa de tare si asa de repede. Mda, sunt eu invechita! Mama ta ar trebui sa se obisnuiasca ca nu esti chiar asa inocenta cum te credea. Iertati-mi rabufnirea dar imediat vine cineva sa ne povesteasca cu detalii ce anume a facut si sa ne intrebe mai stiu eu ce.

[zaharia_2009]

Eu m-am gindit sa nu comentez fapta ta si a prietenului tau .
Vor fi destui care sa te sfatuiasca si sa te aline si sa te poarte pe brate , ca sa zic asa, lamurindu-te ca nu ati gresit sau ca daca cumva ati gresit, oricum, prima data nu se pune .
Dar ca sa iti dai singura seama ce valoare are fapta vostra , care este catalogata ca pacat de moarte in morala si dreptul canonic ortodox, echivaleaz-o cu o alta fapta tot din aceiasi categorie : inchipuieste-ti ca loveai cu masina un om si il omorai sau ca dadeai cuiva sa bea o cafea dupa care facea un infarct fatal .... s.a.m.d.
Deci , treaba cu fapta este doar in grija voastra.

Eu insa doresc sa te sesizez in legatura cu o afirmatie a ta :
"... mi-as da viata pt. ea"

Exista parinti si sfinti parinti ai Bisericii ca si temeiuri scripturistice (insasi Mintuitorul spune ca nu este pacat ce bagi in gura ci ce iese , pt. ca iese este din prisosul sufletului) care ne atrag mare atentie asupra a ceea ce scoatem pe gura prin viu grai , asupra a ceea ce vorbim in tot ceasul .
Stim ca in obisnuinta omului contemporan este sa vorbeasca vrute si nevrute convins ca nu va da niciodata socoteala pt. aceasta . Numai ca nu este chiar asa .
Chiar userul Miha-anca are o "semnatura" , un motou, din parintele Serafim Rose, de asemenea f. graitor .
Ca atare , nici o data sa nu mai spui asa ceva cu gura ta deoarece Dumnezeu , cel care le stie , le vede si le aude pe toate , s-ar putea sa si tina cont de rugamintea ta numai ca nu o va implini cind voiesti tu si cum ti-ai imagina , ci exact cind nu te astepti, cind ai uitat ce ai cerut , cind iti este cel mai bine in viata si in cine stie ce conditii dramatice (accidente stupide , dramatice , pornite din intimplari simple si nebanuite ca posibilitate de evolutie) absurde,si cine stie pe unde in lume !
Daca iti este atit de mila de mama ta (erai datoare fata de ea sa faci ceva pina sa ajunga ea aici !!!) si vezi ca ii este greu , cea mai buna judecata este sa il rogi pe Hristos sa ii ia El aceasta greuta si sa o poarte El pina isi va reveni , dar nu sa mori tu !
Nu este deloc bine sa vorbesti fara judecata , caci pt. fiecare cuvint rostit vom da socoteala .
Alunga-ti asemnea obiceiuri si idei din minte si suflet si cit mai repede sa marturisesti acest lucru cu cit mai multa claritate si amanunt duhovnicului .

Atit !

În prealabil postat de Ana Tr.

Cat despre parinti care: vai ce mi-a facut copilul meu, acestia trebuie sa se gandeasca inainte cum l-a crescut.

Depinde. Daca in trecut cand oamenilor le pasa sa nu isi faca familia de ras, le pasa sa se faca de ras in sat/comunitate, acum nu prea mai este asa. Societatea este pe dos. Sunt parinti in prezent care isi educa bine copii, sunt credinciosi, fac tot ce pot ei, dar copilul lor mai cade si asta datorita anturajului, scolii etc. Pai te duci la scoala si poti vezi pornografie. Te duci la scoala si te invata fiecare perversiune, te duci la scoala si iti spune de planificare familiala, te duci la scoala si aflii de droguri etc. Si daca te mai uiti si toata ziua la tv...
Iar scolile ortodoxe cam lipsesc. Nu mai este ca in trecut, este f.greu in prezent sa iti educi copii, mai ales cand nu ai timp sa stai cu ei zilnic. Comunicarea deschisa este f.importanta in prezent. Nu putem arunca toata vina numai pe parinti, suntem vinovati cu totii de felul in care este tineretul in ziua de astazi.
Oricum la 18-19 ani esti deja suficient de matur sa iei o decizie corecta sau ar trebui sa fi. Nu sunt de acord ca la 18-19 ani esti copil, din contra, ar trebui sa fi destul de citit si documentat in privinta sexului, credintei etc.

[Camy93]

dragii mei, multumesc din suflet pentru mesajele voastre! atat eu cat si prietenul nostru ne caim si ne pare rau pentru faptele facute, ni s-a atras atentia si ni s-a zis si explicat cum trebuie facut.

mi-as dori din tot sufletul sa pot merge undeva, din pacate sunt mutata in germania, m-am mutat cu familia cand aveam 17 ani. nu am pe nimeni aici, nu e biserica la care m-as putea duce, nu am niciun sfatuitor... mutatul a fost pentru mine un soc... nu stiam limba, nu aveam prieteni, nimic. la scoala am fost si am invatat limba in timp... ceilalti desigur ca isi bateau joc de mine, ca uite, cum de au adus-o asa in tara noastra, ia sa plece inapoi la ea si tot asa. m-am inchis mai mult in mine si mi-a fost tot mai greu dar am tinut speranta in suflet.

imi pare rau ca poate mi-am ales cuvintele gresit, dar, desi mi-e frica de necunoscut, mi-as da viata pentru ea, la fel si pt. Domnul... pentru ca inseamna enorm pentru mine. stiu, stiu ca am dezamagit-o. ma simt oribil... imi puteti fi voi alaturi si sa ma sfatuiti?
nu am la cine sa ma duc... ce as putea sa fac?