Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

In afara de stigmate, care sint manifestarile care considerati ca sint diferite?

Asa cum ati remarcat si dvs faptul ca nici un mistic romano-catolic, sfant romano-catolic nu vorbeste despre cognitia luminii (harului) lui Dumnezeu, cel prezent in Hristos Iisus la Schimbarea la Fata.

Va rog cu aceasta ocazie, atat pe dvs cat si pe alti reprezentanti competenti romano-catolici sa recomandati lucrari elocvente pentru intelegera reciproca a spiritualitatii.

Personal, din cate am studiat pana in prezent, consider ca Biserica Romano-catolica nu a adoptat o pozitie corecta fata de spiritualitatea Magistrului Eckhart care dorea sa opuna o cognitie spirituala inechvoca tendintei rationaliste atat teologice cat si spirituale in crestere in acea perioada in lumea latina. Exacerbarea rationalismului teologic care putem afirma ca a atins apogeul cu Toma din Aquino, a avut influente nefaste asupra spiritualitatii romano-catolice. Apofatismul teologic romano-catolic se rezuma doar la o negare rationala, in timp ce apofatimsul teologic ortodox afirma cognitia duhovniceasca in lumina (harului) lui Dumnezeu.

Scolastica bazata pe teologia lui Toma din Aquino si-a risipit energia cautand asiduu argumente rationale, filozofice pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu (in acea perioada intocmindu-se o lista cu aproximativ 5000 de argumente)... astazi au ramas doar in jur de 6 argumente intelectuale (istoric, cosmologic, cauzalitate, miscare, teleologic, moral).

Rasaritul ortodox a fost si este strain de astfel de conceptii rationaliste atat in teologie cat si in spiritualitate.
In acest sens recomand lucrarea Pr.Prof. romano-catolic Thomas Spidlik, care prezinta inechivoc spiritualitatea ortodoxa.
Tomas Spidlik SJ - Spiritualitatea Rasaritului crestin. I. Manual sistematic, Ed Deisis
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=75

[nutucutu]

În prealabil postat de Eugen7

Asa cum ati remarcat si dvs faptul ca nici un mistic romano-catolic, sfant romano-catolic nu vorbeste despre cognitia luminii (harului) lui Dumnezeu, cel prezent in Hristos Iisus la Schimbarea la Fata.

Va rog cu aceasta ocazie, atat pe dvs cat si pe alti reprezentanti competenti romano-catolici sa recomandati lucrari elocvente pentru intelegera reciproca a spiritualitatii.

Personal, din cate am studiat pana in prezent, consider ca Biserica Romano-catolica nu a adoptat o pozitie corecta fata de spiritualitatea Magistrului Eckhart care dorea sa opuna o cognitie spirituala inechvoca tendintei rationaliste atat teologice cat si spirituale in crestere in acea perioada in lumea latina. Exacerbarea rationalismului teologic care putem afirma ca a atins apogeul cu Toma din Aquino, a avut influente nefaste asupra spiritualitatii romano-catolice. Apofatismul teologic romano-catolic se rezuma doar la o negare rationala, in timp ce apofatimsul teologic ortodox afirma cognitia duhovniceasca in lumina (harului) lui Dumnezeu.

Scolastica bazata pe teologia lui Toma din Aquino si-a risipit energia cautand asiduu argumente rationale, filozofice pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu (in acea perioada intocmindu-se o lista cu aproximativ 5000 de argumente)... astazi au ramas doar in jur de 6 argumente intelectuale (istoric, cosmologic, cauzalitate, miscare, teleologic, moral).

Rasaritul ortodox a fost si este strain de astfel de conceptii rationaliste atat in teologie cat si in spiritualitate.
In acest sens recomand lucrarea Pr.Prof. romano-catolic Thomas Spidlik, care prezinta inechivoc spiritualitatea ortodoxa.
Tomas Spidlik SJ - Spiritualitatea Rasaritului crestin. I. Manual sistematic, Ed Deisis
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=75

Ceea ce vreti sa faceti dumneavoastra este sa demonstrati ca spiritualitatea ortodoxa este superioara celei catolice. Nu sint eu in masura sa fac analize si comparatii pentru ca nu am citit si studiat suficient; chiar daca e asa nu ma influenteaza in viata mea.

Referitor la Harul Lui Dumnezeu prezent la schimba la fata. Sfanta Tereza de Avila, autoarea cartii "Castelul interior", vorbeste despre drumul omului pana la unirea cu DUmnezeu. Vorbeste despre 7 randuri de trepte (de fapt sint odai) dar eu nu am citit decit despre primele 4 si m-am intors la primul capitol. Imi amintesc doar ca ea spunea ca acela care ajunge in centru sufletului, acolo unde se afla Regele, nu mai poate fi sedus de nici o placere lumeasca si nu mai poate fi intors de nici o piedica lumeasca. Nici foamnea, nici frigul, nici mancarea buna sau altceva nu-l mai ating. Se bucura doar sa fie in compania DOmnului si asta este suficient. Mie mi se pare ca acesta stare este similara cu ceea ce au trait apostolii "Bine ne este noua in locul acesta..."
Deasemenea, sfantul Ioan al Crucii, care a scris "Muntele Desavarsirii", a fost un calugar destul de prigonit de confratii lui. A fost inchis intr-o odaita ingusta mai multe luni, iar din odaia lui iesea si se vedea lumina. Cu toate ca era prigonit si supus privatiunilor el era mereu senin si nu-l tulbura nimic. Si e firesc sa fie asa. Se afla in compania Domnului. Ce lucru lumesc l-ar fi putut distrage?

Referitor la Maister Eckhart: nu stiu daca pozitia luata de Biserica Catolica fata de el e una corecta sau nu pentru ca nu am pregatirea necesara de a face astfel de analize. Maister Eckhrdt a murit ca un catolic si ceea ce e cel mai important a murit spovedit, impartasit, in comuniune cu Biserica si sfintii sai. Nu am auzit ca Biserica Catolica sa-i fi interzis lucrarile dar nu am auzit nici prea multi preoti/calugari care sa-i recomande lucrarile. Pana la urma Maister Eckahart a fost indrumatorul spiritual al lui Thomas Kempis care a scris "Imitatiunea Lui Cristos." Maister Eckhardt, fie ca-i sant sau nu citite lucrarile, si-a adus contributia mai modest si mai din umbra la raspandirea Imparatiei Lui Cristos pe pamant, pregatindu-l pe Thomas Kempis. Am citit ca Imitatiunea Lui Cristos este pe locul 2 ca raspindire in lume, dupa Biblie.

Deasemenea, intimplator am citit putin si din Tomas Spidlick si am citit si parerea mai multor ortodocsi ca acesta ar fi militat pentru nu stiu ce schimbari radicale in Biserica Catolica. Va spun sincer parerea mea: ortodocsii sint obisnuiti ca atunci cind se vorbeste despre catolici sa se vorbeasca in special al modul negativ. Nu am citit nici o lucrare scrisa de un ortodox care sa analizeze obiectiv relatia dintre cele doua biserici. Daca lucrarea nu are injurii si invective de-a dreptul, are mesajul celalalt, ca pentru ruptura sintre cele doua Biserici ar fi vinovati numai si numai catolicii. Tomas Spidlick, catolic si iezuit, vorbeste obiectiv atit despre Biserica Ortodoxa cit si despre Biserica Catolica.El vorbeste si despre devierile din Biserica Ortodoxa, despre ereziile aparute in spatiul ortodox, fara sa piarda din vedere esenta, adica spiritualitatea ortodoxa. Dar el a ramas catolic, preot si om de stiinta. Si eu cred ca lucrarile lui merita citite pentru ca sint obiective si nepartinitoare, cel putin asa le-am vazut eu.

In concluzie, poate ca in spatiul catolic nu se vorbeste prea mult despre harul/starea omului similara cu cea traita de apostoli la Schimbarea la fata. Dar asta nu inseamna ca nu se vorbeste despre tinta suprema a crestinului (unirea cu Domnul sau). Dar se vorbeste intr-adevar mult mai mult despre drumul pe care il avem de strabatut pentru a ajunge la tinta, iar acest drum este similar cu drumul evreilor din Egipt pana in Tara Promisa. Trece prin desert, presupune incredere si ascultare de Domnul, insemana caderi, inseamna ridicari, inaintari si opriri. Si pentru ca marea majoritate a crestinilor se afla pe acest drum si nu sint inca la destinatie e firesc sa se vorbeasca mai mult despre drum si despre lupta si mai putin despre cum e cand primesti medalia de invingator.

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

Ceea ce vreti sa faceti dumneavoastra este sa demonstrati ca spiritualitatea ortodoxa este superioara celei catolice.

Va marturisesc cu toata onestitatea ca nu sunt in masura sa fac astfel de aprecieri in ceea ce priveste sfintenia, hristificarea. Dar facand apel la constiinta doresc sa marturisesc ca acea superioritate spirituala ortodoxa pe care remarcati ca o afirm trebuie legata strict de deplinatate si nu de eroare. In sesnul ca spiritualitatea romano-catolica s-ar fi limitat doar la Golgota si nu ar fi nazuit la o treapta superioara mai inalta: Taborul.
(Voi reveni intr-o postare ulteroara cu detalii, intrucat doresc asca cum am afirmat anterior ca prin dialogul nostru onest sa intelegem Adevarul pentru mantuirea noastra, ceea ce cu adevarat ne diferentiaza... nu ajuta cu nimic sa ne ascundem "dupa deget" diferentele: filioque, purcedere, catholic... important este ce intelegem prin acei termeni si nu termenii in sine.)

În prealabil postat de nutucutu

Nu sint eu in masura sa fac analize si comparatii pentru ca nu am citit si studiat suficient; chiar daca e asa nu ma influenteaza in viata mea.

Sunt in asentimentul dvs. de aceea reinoiesc apelul la persoane compentente atat romano-catolice cat si ortodoxe sa ne indice lucrari de specialitate (citate, pagini) elocvente pentru subiectul discutat.

Faptul ca exista diferente in spirtualitatile romano-catolice nu implica negarea reciproca a hristificarii, chiar daca asa cum am precizat, din cate am inteles pana in prezent, tina hristificarii este diferita in romano-catolicism (Golgota) si ortodoxie (Tabor, Schimbarea la Fata).

Consider ca acesta este un punct de plecare pertinent in cercetarea noastra onesta.

În prealabil postat de nutucutu

Deasemenea, intimplator am citit putin si din Tomas Spidlick si am citit si parerea mai multor ortodocsi ca acesta ar fi militat pentru nu stiu ce schimbari radicale in Biserica Catolica.

Va marturisesc ca nu am studiat corespunzator opera Pr. Prof. Thomas Spidlik, insa recomandarile pe care le-am primit (direct sau indirect, inclusiv prof. univ. teologie ortodoxa precum Ahidiac. Ioan Ica jr.) precum si cat am "rasfoit" lucrarile dumnealui ma indreptatesc sa va indemn sa nu plecati "urechea" la parerile unor ortodocsi ce nu au competentele necesare.

Biserica Romano-Catolica a facut schimbari de la Sfanta Traditie (dupa 1054 mai accentuat)... iar recent incearca sa faca schimbnari in directia Sfintei Traditii (primul mileniu). Imi permit sa mentionez cateva schimbari pe care le consider bune in directia Patristica: Reintroducerea unei rugaciuni de invocare a Duhului Sfant in Luturghie (chiar daca nu are sensul Epiclezi din Liturghia ortodoxa), documnetul Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea in care clarifica "filioque" subliniand ca purcerea implica faptul ca Tatal este originea...
Desigur ca astfel de schimbari au survenit si ca urmare urma dialogului onest cu Biserica Ortodoxa si trebuie apreciate ca atare.

În prealabil postat de nutucutu

Va spun sincer parerea mea: ortodocsii sint obisnuiti ca atunci cind se vorbeste despre catolici sa se vorbeasca in special al modul negativ. Nu am citit nici o lucrare scrisa de un ortodox care sa analizeze obiectiv relatia dintre cele doua biserici. Daca lucrarea nu are injurii si invective de-a dreptul, are mesajul celalalt, ca pentru ruptura sintre cele doua Biserici ar fi vinovati numai si numai catolicii.

Imi aduc aminte de o pilda din Patristica: "cand intri in ringul de box, nu conteaza cine da prima lovitura, cine initiaza lupta... ci vinovat este cel care da mai tare. Daca il lovesti pe atacatorul tau mai tare decat te-a lovit el... si chiar il omori... el e vinovat de lovitura... insa tu esti vinovat de moarte". Ideea este simpla, lupta trebuie sa fie in dragoste, in adevar si nu trebuie sa aiba ca scop moartea, vatamarea... ci Adevarul. In acest sens este elocvent pasajul din Epistola lui Iuda in care se prezinta lupta satanei cu Sfantul Arhanghel Mihai. Desi satana il ispitea pe Sfantul Arhanghel Mihai sa raspunda la injurii cu injurii, la lovituri grele cu lovituri grele... Sfantul Arhanghel Mihail nu a cazut in ispita ci cu harul lui Dumnezeu a indeplinit voia lui Dumnezeu: Adevarul, Dragostea... a luat trupul Sfantului Mosie, in lupta... insa fara pacat, caci nu a putut fi acuzat de satana nici de injurii si nici de lovituri grele...
Oare nu putea Sfantul Arhaghel Mihail sa ii dea o "bataie" duhovniceasca zdravana satanei asa cum o facuse inainte cand l-a invins in lupta si l-a alungat din cer? Desigur ca putea... dar nu era cazul. satana era deja osandit si mort duhovniceste....
"ferice de cei ce inteleg si fac voia lui Dumnezeu"

Cine este fara de pacat? Cu totii am gresit... important este cum ne indreptam, cum traim dupa Sfanta Traditie, dupa Sfintii Parinti. Ei sunt etalonul. Si oricine se indeparteaza de ei trebuie sa revina la comuniunea cu ei.
Astfel consider pertinent ca acesta trebuie sa fie directia atat la Bisericii Roamno-Catolice cat si a Bisericii Ortodoxe: cum sa traim asemnea Sfintilor Parinti, in duhul teologiei lor, in duhul spiritualitatii lor.

Vorbesc ca un "nebun" poate... dar cu ce ma ajuta pe mine ca ortodox ca altii sunt mai pacatosi sau mai rataciti sau mai schismatici decat mine? La ce ma ajuta pe mine ortodox fiind sa fiu in Biseirca si sa nu ascult de Hristos... sa vad clar ca viata mea nu se hristifica corespunzator... dar sa ma "consolez" cu ideea ca altii (eretici, schismatici, atei) sunt mai rataciti dacat mine? ... si mai grav in loc sa ma gandesc cum sa ajut la tamaduirea lor cu harul lui Dumnezeu daca pot, eu ma gandesc cum sa le dau in "cap" ... uitand ca Dumnezeu spune "Mila voiesc iar nu jertfa" si de asemenea "ia seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita".

In Romania, trebuie sa recunoastem ca avem o trista experienta cu Biserica Greco-Catolica. Motive de vehementa si neincredere in BC sunt in acest sens din partea ortodocsilor... insa consider ca nu este o solutie atitudinea: "cel muscat de sarpe se teme si de soparla". Nu doresc sa intru in amanunte pe acest subiect intrucat consider ca polemica este garantata. Doresc sa sublinez totusi ca nu traim nici in trecut nici in viitor ci in prezent. Trebuie sa ne dorim mantuirea in prezent, aici si acum.

În prealabil postat de nutucutu

Tomas Spidlick, catolic si iezuit, vorbeste obiectiv atit despre Biserica Ortodoxa cit si despre Biserica Catolica.El vorbeste si despre devierile din Biserica Ortodoxa, despre ereziile aparute in spatiul ortodox, fara sa piarda din vedere esenta, adica spiritualitatea ortodoxa. Dar el a ramas catolic, preot si om de stiinta. Si eu cred ca lucrarile lui merita citite pentru ca sint obiective si nepartinitoare, cel putin asa le-am vazut eu.

Sunt in asentimentul dvs. Consider scrierile sale obiective si pertinente mai ales pentru romano-catolici dar si pentru ortodocsi. Este remarcabil cum un preot prof romano-catolic reuseste o monumentala lucrare de sinteza patrisitca si filocalica ortodoxa, contribuind astfel la valorificarea tezaurului filocalic si patristic in spatul vestic unde, mai ales in prezent este o criza spirituala acuta datorita filozofiei materialiste care acapareaza mintile oamenilor... si din nefericire spiritualitatea romano-catolica nu a reusit sa contracareze exagerarile fundamentalismului materilaist ascus bine sub o fateta "umanista" in care binele si raul au fost extrem de bine amestecate sub notiunea de "vital".

În prealabil postat de nutucutu

In concluzie, poate ca in spatiul catolic nu se vorbeste prea mult despre harul/starea omului similara cu cea traita de apostoli la Schimbarea la fata. Dar asta nu inseamna ca nu se vorbeste despre tinta suprema a crestinului (unirea cu Domnul sau).

Exact. Aceasta este si parera mea pe care am conturat-o pana in prezent.
Consider pertinenta afrimatia: Faptul ca nu se vorbeste prea mult in spiritualitatea romano-catolica despre Tabor nu este un motiv suficient pentru a nega posibilitatea experientei mistice a starii de pe Tabor (care este centrala in spiritualitatea ortodoxa), desi putem afirma cu cetitudine ca starea spirituala a hristificarii corespunzatoare Golgotei este nedeplina (inferioara) in comparatie cu cea a Taborului (Scimbarea la Fata).
(Voi reveni cu detalii in alta postare).

[Eugen7]

De ce nu se mentioneaza in spiritualitatea romano-catolica vederea (cognitia) luminii (harului) Dumnezeiesc? Pentru ca nu considerau din motive rationale ca este posibila si astfel se "blocau" rational? Sau pentru ca starea de hristificare, sfintire la care tinteau (Golgota), fiind nedeplina, nu implica si aceasta vedere duhovniceasca (congnitie duhovniceasca)? Sau amandoua motivele?... sau pentru ca nu puteau datorita erorii (ratacirii) spirituale?

Faptul ca nu se mentioneaza cognitia lumina harului divin in spiritulitatea romano-catolica este suficient sa ne determine sa negam hristificarea, sfintenia potrrivit spritualitatii romano-catolice? sau este mai indicat sa vorbim de o nedeplinatate a spiritualitatii, a hristificarii, a indumnezeirii si nicidecum sa le negam total. (De asemnea va rog sa nu interpretati ca argoanta ortodoxa afirmatiile mele, caci ortodxia nu este un "club privat" ci oricine este binevenit in Biserica Ortodoxa sa fie membru al ei conform invataturii Patristice, poate vietui intru Hristos dupa modelul patristic, filocalic, ortodox).

Am considerat important sa subliniem in acest sens o prima constatare, aceea ca tinta spritualitatii roamno-catolice este Golgota (starea de jertfa) si in acest sens hristificarea a determinat si apartia stigmatelor in cazul Sfanului Francisc de Assisi (spre exemplu. Am ales acest exemplu de sfant romano-catolic intrucat consider ca nici un om intreg la minte nu poate contesta sfintenita vietii intru Hristos a acestuia, hristificarea sa).
Pe Golgota nu este decat tristete, jertfa... nu se afirma cognitia duhovniceasca inechivoca a lumii harului lui Dumnezeu, asa cum se intampla pe Tabor, la Schimbarea la Fata (tinta spiritualitatii ortodoxe).

Situatia pe care o propun analizei oneste (nadajduind in harul si ajutorul Domnului pentru intelegerea Adevarului) este urmatoarea.

Daca Sfantul Francisc de Assisi, dupa ce a atins nivelul spiritual, sfintenia, hristificarea potrivit spirtualitatii romano-catolice (Golgota) ar fi fost alaturi de Sfinti ortodocsi precum: Sfantul Simeno Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov si si-ar fi ridicat tinta spirituala catre Tabor, Schimbarea la fata (asemnea sfintilor ortodocsi) oare ar fi putut avea cognitia luminii harului lui Dumnezeu, specifica sfintilor ortodocsi mentionati?

Consider ca un raspuns lapidar (fie afirmativ, fie negativ) nu rezolva dilema.

Personal consider ca ar fi putut avea congnitia luminii harului lui Dumnezeu, indrumat fiind de patristica rasariteana (ortodoxa) in sensul deplinatatii hristificarii (care este Taborul si nu Golgota).
Ca argument in acest sens doresc sa aduc episodul mentionat in lucrarea de mai jos, inainte de anul 1054 (Marea Schisma) dar dupa anul 1000 cand un episcop latin (din zona devenita uletrior romano-catolica) a ales sa vietuiasca duhovniceste sub indrumarea Sfantului Simeon Noul Teolog si a atins inalte nivele spirituale, fiind dat ca exemplu de catre Sfintii Parinti ortodocsi.
SF. NICHITA STITHATUL - Viata Sf. Simeon Noul Teolog, ed. Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...?cod_carte=143

Ideea pe care doresc sa o subliniez este relativ simpla: cine isi doreste deplinatatea sfinteniai, hristificarii (sa afirme deplin "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" ) trebuie sa aiba si indrumarea potrivita in Sfanta Biserica, Sfintele Taine, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti... intru harul lui Dumnezeu.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

1. Imaginea rasucumpararii in sens juridic: specifica teologiei romano-catolice si protestante

Omenirea (toate persoanele umane) sunt condamnate la moarte intrucat au pacatuit. Plata pacatului este moartea si atfel toti oamenii sunt comdamnati la moarte de catre Justitia (Dreptatea) lui Dumnezeu. Hristos Iisus insa, pentru ca ne iubeste accepta sa suporte El in locul nostru osanda la moarte prin "scaunul electric", "injectia letala" a vremi respective: Crucea. Hristos moare... si omul scapa astfel de povara juridica. Insa unde este indreptarea omului in Hristos in acest caz?


2. Imaginea rasucumpararii in sens tamaduitor (vindecator): specifica teologiei ortodoxe

Omenirea (toate personele umane) ce se nasc din Adam, sunt bolnave duhovniceste de moarte duhovniceasca si astfel nu pot trai fara sa pacatuiasca. Astfel persoanele umane sunt strivite de moartea duhovnicesca (care trebuie vazuta ca un bulgare de zapada ce se rostogoleste din ce in ce mai repede la vale si creste in dimenisuni... si proportii distrugatoare). Cine ne poate salva de aceasta stare la care noi insine ne-am osandit prin departarea de Dumnezeu? Doar Iisus Hristos este cel care se pune in fata acestui imens rau: moartea duhovniceasca si a consecinteler sale "bulgarele" pacatelor care tot cresteeee. Hristos Iisus este strivit... in timp ce noi iesim de sub aceasta povara. Hristos Iisus strivit, insangerat... mort, are puterea dumnezeiasca sa invie si mai apoi sa contiue relatia de tamaduire cu fiecare din noi... dorind indumnezeirea noastra prin har.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

In sprijinul afirmatiilor facute pana in prezent, pe langa lucrarile deja mentionate, recomand (atat pentru ortodocsi cat si pentru colegii romano-catolici, dar si pentru protestanti si neoprotestanti... si necrestini) doua lucrari de specialitate.

Sunt expuse inechivoc si obiectiv invatatura romano-catolica si cea ortodoxa. Diferentele sunt fundamnetale si se bazeaza pe intelegerea diferinta a mantuirii (in sens juridic in romano catolicism si sens tamaduitor in ortodoxie)

Carlton, Clark - Adevarul ortodoxiei fata de catolicism. Ce ar trebui sa stie fiecare romano-catolic despre Biserica Ortodoxa, Ed. Ecclesiast
http://www.ecclesiast.ro/index.php/c...sm-detail.html
http://www.librariasophia.ro/carti-A...k-so-4950.html
"Acest catehism ofera o intelegere profunda a Bisericii Ortodoxe, o analiza a diferentelor dintre cele doua Biserici. "
Cap 3 (pag 63) - Manatuirea
Cap 4 (pag 87) - Biserica
Cap 5 (pag 119) - Maica Domnului

Bernstein, James A., Pr. - Uimit de Hristos. Calatoria mea de la Iudaism la Ortodoxie, Ed. Ecclesiast
http://www.ecclesiast.ro/index.php/c...os-detail.html
http://www.librariasophia.ro/carti-U....-so-6275.html
"Această carte este povestea unei convertiri de la Iudaism la Ortodoxie. Uimit de Hristos este, totodată, şi o autobiografie, o istorie intelectuală; este o carte ce transmite o viziune duhovnicească şi teologică într-un mesaj care afectează oameni din sfere diferite ale societăţii. Este o vedere a Dumnezeului Cel viu, revelat în Iisus Hristos, Cel care este împlinirea Vechiului Testament, viaţa celor credincioşi, nădejdea celor fără de nădejde şi ţelul celor care se străduiesc să propovăduiască Evanghelia în toată deplinătatea sa. Dorinţa şi nevoinţa Părintelui James pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, l-au adus de la Iudaism la Ortodoxie, trecând prin cultele evanghelice, ajungând în final la Biserica creştină autentică. "
Cap 14 (pag 182) - Cat de cazuti suntem?
Cap 14 (pag 183) - Ce s-a mostenit din pacatul stramosesc?
Cap 14 (pag 186) - Consecintele de durata ale teologiei lui Augustin?

Cap 15 (pag 191) - Ce nu este mantuirea: solutii la probleme care nu exista?
Cap 15 (pag 191) - Va da diavolul socoteala?
Cap 15 (pag 193) - O plata pentru imblanzirea unui Dumnezeu manios?
Cap 15 (pag 196) - Indulgentele: pedeapsa sau remediu?
Cap 15 (pag 198) - Teoria ispasirii prin substituirea pedepsei
Cap 15 (pag 199) - Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios
Cap 15 (pag 202) - Prea greu de indurat: teoria ispasirii prin modelul moral si prin cel al exemplului
Cap 15 (pag 208) - Impacare sau ispasire?

(teologia ortodoxa)
Cap 16 (pag 211) - Ce este mantuirea?
Cap 16 (pag 211) - Dumnezeu ca "iubitor de oameni"
Cap 16 (pag 214) - Diagnosticand boala pacatului
Cap 16 (pag 215) - Limbajul mantuirii in Noul Testament
Cap 16 (pag 220) - Limbajul mantuirii la Sfantul Atanasie cel Mare

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[MihaiG]

În prealabil postat de Eugen7

recomand (atat pentru ortodocsi cat si pentru colegii romano-catolici,

Am o curiozitate. Dacă eu v-aş recomanda să citiţi o lucrare care să se intituleze "adevărul catolicismului faţă de ortodoxie, ce ar trebui să ştie fiecare ortodox despre BO", aţi citi-o ?

Dacă recenzia acestei cărţi ar cuprinde următoarea frază:

"citind-o, veţi înţelege rolul nefast al grecilor în deturnarea credinţei Răsăritului şi îndepărtarea lui de Roma ortodoxă. Clark Carlton spune lucrurilor pe nume şi nu face rabat de argumente teologice şi istorice. Dacă mai aveaţi vreo îndoială asupra ereziilor în care zace Biserica Ortodoxă această carte vă va trezi la realitate: BO nu este nici ortodoxă şi nici catolică. Aşa cum spune autorul, cu greu putem numi Creştinism forma de credinţă promovată de BO..." - aţi citi-o ?

Nu am făcut decât să schimb "Apus" cu "Răsărit" şi BO cu BC în text. Acuma, serios, dacă eu v-aş "recomanda" să citiţi o astfel de carte, aţi face-o ?

Domnule Eugen, vă rog să înţelegeţi că pentru noi Biserica Catolică este una, sfântă şi catolică Biserică despre care vorbeşte Crezul, trupul Mistic al lui Cristos. Cum puteţi să ne "recomandaţi", de bună credinţă, lectura unei cărţi care este evident anti-catolică, adică atacă Sfânta Biserică ?!!

Domnule Eugen, pentru noi Adevărul lui Cristos se dezvăluie în cadrul Bisericii, în fiecare Sfântă Liturghie la care participăm. Credeţi că vreo carte anti-catolică va putea avea asupra noastră o putere de convingere mai mare decât lucrarea Sfântului Duh care ne cheamă şi ne nutreşte în sânul Bisericii, decât faptul de a fi prezenţi la actualizarea Jertfei Mântuitorului în cadrul Euharistiei ? Un minut de rugăciune în faţa Sfântului Sacrament, un Rozariu sau participarea la lucrările de caritate ale parohiilor sunt mai puternice, pentru cel care vrea să rămână în adevăr, decât toată propaganda anti catolică pe care o va putea scrie vreodată un Clark Carlton (un baptist care, în căutarea adevărului, n-a reuşit din păcate să-şi depăşească cu totul spiritul schismatic şi aversiunea specific protestantă pentru urmaşul lui Petru), Hellen White sau alţii despre care Mântuitorul ne-a avertizat: "Fericiţi veţi fi când vor minţi şi vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, din pricina Mea"....

[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

Am o curiozitate. Dacă eu v-aş recomanda să citiţi o lucrare care să se intituleze "adevărul catolicismului faţă de ortodoxie, ce ar trebui să ştie fiecare ortodox despre BO", aţi citi-o ?

Cu onestitate va marturisesc ca as rasfoi-o macar...
Daca cunoasteti astfel de lucari, precum cea mentionata de dvs (scrise la nivel academic de preferat) va rog sa le indicati. Multumesc.

De asemenea va rog sa nu interpretati gresit intentia mea de dialog onest in care sa se observe cauzele diferentelor teologice.

[u]Chiar daca nu pot fi de acord intru totul cu teologia si ecleziologia romano-catolica, respectul personal pentru sfinti romano-catolici precum Sfantul Francisc de Assisi, Sfantul Anton de Padova nu se va schimba (sfintenita vietii lor, hristificarea lor, este evidenta pentru orice om intreg la minte... chiar daca hristificarea, sfintenia nu a atins nivelele din spiritualitatea ortodoxa precum Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei).


Daca prima lucare nu o considerati elocventa, studiati atunci cealata lucrare, sa intelegegi de ce iudeul a putut fi multumit doar de Hristos Iisus potrivit teologiei crestine ortodoxe, dupa ce bineinteles a studiat si teologia romano-catolica precum si cea protestanta (si ceva neoprotestante).

Bernstein, James A., Pr. - Uimit de Hristos. Calatoria mea de la Iudaism la Ortodoxie, Ed. Ecclesiast
http://www.ecclesiast.ro/index.php/c...os-detail.html
http://www.librariasophia.ro/carti-U....-so-6275.html
"Această carte este povestea unei convertiri de la Iudaism la Ortodoxie. Uimit de Hristos este, totodată, şi o autobiografie, o istorie intelectuală; este o carte ce transmite o viziune duhovnicească şi teologică într-un mesaj care afectează oameni din sfere diferite ale societăţii. Este o vedere a Dumnezeului Cel viu, revelat în Iisus Hristos, Cel care este împlinirea Vechiului Testament, viaţa celor credincioşi, nădejdea celor fără de nădejde şi ţelul celor care se străduiesc să propovăduiască Evanghelia în toată deplinătatea sa. Dorinţa şi nevoinţa Părintelui James pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, l-au adus de la Iudaism la Ortodoxie, trecând prin cultele evanghelice, ajungând în final la Biserica creştină autentică. "
Cap 14 (pag 182) - Cat de cazuti suntem?
Cap 14 (pag 183) - Ce s-a mostenit din pacatul stramosesc?
Cap 14 (pag 186) - Consecintele de durata ale teologiei lui Augustin?

Cap 15 (pag 191) - Ce nu este mantuirea: solutii la probleme care nu exista?
Cap 15 (pag 191) - Va da diavolul socoteala?
Cap 15 (pag 193) - O plata pentru imblanzirea unui Dumnezeu manios?
Cap 15 (pag 196) - Indulgentele: pedeapsa sau remediu?
Cap 15 (pag 198) - Teoria ispasirii prin substituirea pedepsei
Cap 15 (pag 199) - Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios
Cap 15 (pag 202) - Prea greu de indurat: teoria ispasirii prin modelul moral si prin cel al exemplului
Cap 15 (pag 208) - Impacare sau ispasire?

(teologia ortodoxa)
Cap 16 (pag 211) - Ce este mantuirea?
Cap 16 (pag 211) - Dumnezeu ca "iubitor de oameni"
Cap 16 (pag 214) - Diagnosticand boala pacatului
Cap 16 (pag 215) - Limbajul mantuirii in Noul Testament
Cap 16 (pag 220) - Limbajul mantuirii la Sfantul Atanasie cel Mare

P.S. Nu doresc initierea unor polemici inutile ci doresc sa discutam onest diferentele teologice dintre noi, fara ascunzisuri. Problema intelegerii mantuirii (in sens juridic in romano-catolicism; in sens tamaduitor in ortodoxie) constituie una din marile diferente teologice, alaturi de conceptia ecleziala. Degeaba ne impiedicam de un "filioque" de o "imaculata conceptie", de un "purgatoriu" etc... daca nu intelegem cauzele de unde provin aceste concepte in teologia romano-catolioca. Consider ca din punct de vedere teologic ortodox trebuie observate cauzele acestor afirmatii ce nu sunt in concorndanta cu filocalica, cu teologia Patiristica.

[MihaiG]

În ceea ce mă priveşte, consider cele două viziuni a fi perfect complementare. De altfel, niciuna nu este exclusivă Răsăritului sau Apusului.

Vă recomand şi eu două cărţi, reprezentative pentru spiritualitatea catolică şi care dezvoltă tema hristificării:

http://www.catholica.ro/2007/03/07/t...elul-interior/

http://www.catholica.ro/2002/07/12/b...a-unui-suflet/

[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

În ceea ce mă priveşte, consider cele două viziuni a fi perfect complementare. De altfel, niciuna nu este exclusivă Răsăritului sau Apusului.

Va rog sa argumentati consideratiile dvs. De aceea dorim discutii oneste.
Conform ortodoxiei cele 2 viziuni asupra mantuirii (juridic si tamaduitor) sunt incompatibile.

În prealabil postat de MihaiG

Vă recomand şi eu două cărţi, reprezentative pentru spiritualitatea catolică şi care dezvoltă tema hristificării:
http://www.catholica.ro/2007/03/07/t...elul-interior/
http://www.catholica.ro/2002/07/12/b...a-unui-suflet/

Multumesc.
Dupa cum am precizat anterior in alte postari, intre sfintii Romano-Catolici reprezentativi (precum Sfantul Francis de Assisi si Sfantul Anton de Padova) consider ca este si Sfanta Tereza de Avilla.

Intr-adevar scrierile, indurmarile si experientele sale sunt extrem de utile pentru romano-catolici si nu numai. Chiar daca asa cum spuneam anterior nu au atins nivelul spritual al Sfintilor Ortodocsi precum cei mentionati anterior (Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei... unde indumnezeirea prin har era inechivoca datorita congnitiei intelectuale a harului lui Dumnezeu sub forma de lumina (necreata) atat pentru ei cat si pentu martori...). In aceste cazuri consider ca este pertinent sa putem vorbi teologic de deplinatate a sfinteniei in ortodxie in comparatie cu romano-catolicism. Consider ca, din punct de vedere teologic, nu putem vorbi de erori spirituale sau de sfintenie, de hristificare in cazul acestor 3 sfinti romano-catolici mentionati, ci doar de nedeplinatate... insa putem vorbi de incompatibilitate in ceea ce priveste teologia mantuirii, ecleziologie intre romano-catolicism si ortodoxie.

Pentru ortodocsi reamintesc ca una este cinsitrea unui sfant ortodox si alta este respectul fata de un sfant romano-catolic precum cei 3 mentionati.


Daca ati lecturat aceasta lucrare a Sfintei Tereza de Avilla, puteti indica cateva capitole sugestive pentru subiectul discutat?
Din cate cunosc, scrierile Sfintei Tereza de Avilla sunt cu precadere spirituale si nu ating direct subiecte teologice precum mantuirea (in sens juridic specific romano-catolic) sau eccleziologia (care sa sustina primatul papal etc).

Multumesc.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.