Istorii cu talc

[cristiboss56]

De ai vreo vrajbă şi pizmă asupra cuiva, atunci să ştii că rugăciunea ta şi jertfa ta nu este primită de Dumnezeu

Un frate l-a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând:
- Oare pentru care păcat nu primeşte Dumnezeu rugăciunea omului?
Răspuns-a lui bătrânul:
- Pentru pizma şi ținerea de minte a răului precum zice Domnul: de vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău şi apoi venind, adu darul tău. Iar de ai vreo vrajbă şi pizmă asupra cuiva, atunci să ştii că rugăciunea ta şi jertfa ta nu este primită de Dumnezeu, ci mai vârtos scârbești şi mânii pe Dumnezeu în rugăciunea ta.

[cristiboss56]

Un preot de la tara, mergand cu treburi spre satul vecin, a vazut o femeie din parohia sa spalandu-si rufele in rau si, apropiindu-se, a intrebat-o:
-Duminica, la slujba, am vazut ca nu m-au ascultat toti cu atentie. Poate am vorbit lucruri prea savante si ma gandesc, duminica asta, sa vorbesc mai pe intelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai inteles din ce-am spus eu la predica ?
-Parinte, i-a raspuns cu smerenie femeia, eu n-am multa carte, dar as vrea sa va intreb si eu ceva: vedeti panzele ce le spal eu acuma ? Apa trece prin ele si le curata. Credeti ca au ele habar de cum le-a curatat apa ? Si cu toate astea, devin albe si frumoase. Nu inteleg eu, in biserica, tot cuvantul sfintiei tale, dar simt in suflet caldura Duhului Sfant, Care ma curateste de pacat, asa cum apa aceasta curata panzele mele.
Tare multumit a plecat preotul vazand un om care nu e doar cu gandul la cele sfinte, ci si cu sufletul.
"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi."

[tabitha]

EU ȘI DUMNEZEU: CEA MAI FRUMOASĂ CONVERSAȚIE PURTATĂ VREODATĂ

Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?

Dumnezeu: Sigur!

Eu: Promite-mi că nu te vei supăra....

Dumnezeu: Promit!

Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?

Dumnezeu: Ce vrei să spui?

Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…

Dumnezeu: Așa…

Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!

Dumnezeu: Bun…

Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.

Dumnezeu: Hmmm...

Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!

Dumnezeu: În regulă…

Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?

Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!

Eu (umilit): Oh!

Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!

Eu: (rușinat)

Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.

Eu (jenat): Ok

Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.

Eu (încet): Înțeleg, Doamne…

Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.

Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!

Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!

Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!

Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.

Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei ...!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de mirela.t

Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Da, asta cam aşa e...:)
Eu unul mă conving cu fiecare zi de acest adevăr. Uneori sunt de-a dreptul uimit de ce NU mi se întâmplă, din câte văd şi eu că mi s-ar fi putut lesne întâmpla.

[cristiboss56]

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi.

Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde. Ceilalţi doi au fost imediat de acord.

Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă, în sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea.

Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors, în timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

- Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: “Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe”.

[cristiboss56]

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţarină.

Un sătean necredincios îşi bătea boii - şi zbiera tot felul de înjurături.

Preotul îi zise:

- De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?"

Omul necredincios îi răspunse:

- "Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit. Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aş face bun, degeaba este ... "

Atunci preotul îi zise:

- "Dacă este aşa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari şi să sameni? .. "

Omul rămase în tăcere. Părintele zise:

- "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, şi ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari şi să sameni".

Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele grăi:

- "Nu, prietene... Dumnezeu îţi dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât dacă îi ţii în seamă poruncile - şi nu duci o viaţă ticăloasă ... "

De atunci, omul acela s-a înţelepţit...

[cristiboss56]

Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.

[adam000]

Din categoria "sfaturi cu talc" - apropo de povestea postata de tine Cristi - de ficere data cand treceam prin vreo perioada din aceasta mai departata, in care nu eram in stare sa ma adun sa particip si cu mintea si sufletul la rugaciune, chiar daca ma straduiam, mintea fugea spre griji, probleme, iar eu nu eram in stare decat sa constat momentele de departare de la rugaciune, in care nu as fi putut raspunde "prezent" decat cu trupul (ca in exemplul tau) - daca mergeam la manastire la Sambata cerand sfat ce sa fac sa ies, sa depasesc starea de departare de Dumnezeu, ce sa fac sa ma (re)apropii de El, parintii de acolo imi dadeau, cu un aer care emana cea mai adanca intelegere, mai mult sau mai putin invariabil acelasi sfat: "fa ce poti!"

Aparent este un sfat plin de intelegere si ingaduinta (mai era si spus pe tonul asta de intelegere si ingaduinta fata de framantarea mea). In realitate - si mie mi-au trebuit ani sa inteleg la nivel practic adevaratul lor sens - sfatul inseamna sa FACI TOT ceea ce poti la momentul acela! Este un indemn la actiune, nu o ingaduinta! Este indemnul de a evalua si aplica TOT ce poti tu sa faci la momentul respectiv ca sa te apropii de Dumnezeu, chiar in starea aceea cazuta, si sa le APLICI in practica in viata ta la maxim.

In lumina acestei intelegeri, indemnul parintelui Teofil: roaga-te cum poti ca sa ajungi sa te rogi num trebuie" are cu totul alt inteles... (roaga-te la maxim oricum poti sa te rogi, dar roaga-te si nu lasa rugaciunea...)

[cristiboss56]

Era odată un general care, cu toate că nu avea suflet rău, era însă supus mâniei. Din te-miri-ce îl cuprindea mânia.
Şi cu toate acestea, el o biruia.
De fiecare dată când simţea că se apropie valul acesta rău, el se oprea din vorbă şi încet, îşi băga mâna dreaptă în buzunarul tunicii.
De îndată, ca prin farmec, mânia se potolea - şi el, zâmbind, dojenea părinteşte pe cel care-l supărase.
Pentru aceasta, era foarte iubit şi cinstit de toţi ofiţerii şi soldaţii.
Unul din tinerii ofiţeri de sub comanda lui, care băgase de seamă mişcarea pe care generalul o făcea ori de câte ori vreo pricină de mânie se ivea, fu prins de-o vie curiozitate să afle taina acestei mişcări. Mergând într-o zi la casa generalului spre a-i aduce nişte hârtii, văzu în cuierul din vestibul una din tunicile lui. Dorind cu putere să, afle dezlegarea întrebării, vârî mâna în buzunarul drept al tunicii.
Dădu peste un mic obiect. Îl scoase. Uimit, privi: era o cruciuliţă de abanos. Atunci ofiţerul pricepu de unde venea puterea de stăpânire a generalului.

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

"Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"

La un moment dat un circar din SUA, mergator pe sarma, s-a gandit sa treaca pe sarma de partea cealalta a cascadei Niagara. Circarul i-a intrebat pe oamenii aflati acolo: Credeti voi ca eu pot sa fac asta? Cam 10%au zis da, ceilalti nu. Omul a inceput sa mearga pe sarma si a trecut de cealalta parte a Niagarei. Ajuns pe partea celalalta, i-a intrebat din nou: Credeti ca pot eu sa trec iarasi pe malul celalalt? 50% au zis da, 50% nu. Omul era profesionist si a ajuns pe sarma inapoi, pe celalalt mal. Circarul a plusat: credeti ca pot sa trec cu o roaba in mana pe malul celalalt? Oamenii erau din ce in ce mai entuziasmati, asa ca 80% au zis da, credem. Trece omul pe sarma ducand in maini o roaba. Acum insa vine o noua provocare: Credeti ca pot sa trec de pe un mal pe celalalt pe sarma cu un om pe roaba? Multimea fremata si toti ziceau: sigur ca poti face si asta! Atunci circarul a intrebat: cine vrea sa urce in roaba? Toata multimea a ramas muta. Toti spuneau ca se incred, dar cand a venit timpul sa isi demonstreze credinta, nu voia nimeni sa isi puna viata in pericol. Dar din multime a iesit un copil care a acceptat sa fie dus pe sarma in roaba. Omul l-a pus in roaba si a trecut pe sarma cu el pe malul celalalt al Niagarei, in uralele publicului.
Un reporter a intrebat copilul: bine, dar nu ti-a fost frica? acesta a raspuns: cum sa imi fie frica? E tata.

Frumoasa povestea, mi-a placut, da' io-s mai greu de cap. Poti s-o talcuiesti, Ana Maria?
Bucurii!