Anuntul mortii

[costel]

Sunt nenumarate marturiile Parintilor despre vestirea mortii lor. Multi Parinti au cunoscut cand vor muri. Dar acestia au cunoscut acest lucru datorita unirii lor cu Dumnezeu. Noi nu-l cunoastem si nici nu ne este de folos. Noi trebuie sa ne straduim sa punem inceput bun in viata noastra, in vreme ce Parintii savarseau in toate binele, la ei nu mai era vorba de inceput, ci de adanc in bine.

[Marius22]

Unora moartea le este vestita de medic, iar altora in chip minunat de catre Dumnenzeu. Primii ar da orice sa-si mai prelungeasca zilele pe acest pamant, in timp ce ceilalti primesc vestea mortii cu bucurie, asemenea lui Pavel, care spunea ca moartea ii este castig.

Omul trupesc se teme teribil de moarte pentru ca intreaga sa viata o petrece ca si cum n-ar muri niciodata. Pe omul duhovnicesc insa moartea nu il surprinde pentru ca fiecare zi o petrece cu gandul la ea. Mai mult, omul duhovnicesc este "obisnuit" cu moartea, dupa ce de atatea ori moare sieisi, lumii si pacatului.

[IonelS]

Eu cred ca-i semn bun si mama ta este acum in Rai rugandu-se pt voi !

[georgeval]

Oamenii cu viata duhovniceasca erau instiintati de Dumnezeu de clipa mortii, dar avem exemple in Pateric cad oamenii duhovnicesti amanau moartea prin rugaciune cerand lui Dumnezeu timp pentru pocainta.

[kiralina]

Am cunoscut o persoana, care,cu 3 saptamani inainte sa moara a inceput brusc sa scrie versuri despre plecarea ei.cu tot cu data.care s-a adeverit intocmai.mai mult,versurile ei vorbeau si despre altii,despre anumite lucruri ce se vor intampla,care s-au adeverit ulterior.practic,avea versuri premonitorii!nu am intalnit in literat de specialitate sa ai premonitii in versuri.o fi existand,eu nu am auzit.voi?

[kiralina]

A,si mi mult ca atat,unele versuri pareau adevarate comunicari,ca si cum prin mana ei scria Dumnezeu.unele versuri erau gen:Domn din cer,eu te vestesc/ca e timpul ca sa pleci/timpul pamantesc e gata/ia-ti ramas bun de la tata!etc.acea persoana era ortodoxa practicanta,cu temele la zi,nu o pot suspecta de nimic aiurea.mi-a marturisit ca in viata ei nu a scris poezie,ca i-a venit,asa,deodata!era bolnava si se ruga f mult!se pare ca i s-a anuntat asa plecarea,chiar s-a bucurat,a avut timp sa isi ia ramas bun,familia ei s-a pregatit,caci se asteptau sa plece,chit ca au pus la indoiala versurile ei!in data anuntata,gen:domnul vine sa te ia/in data..etc,s-a dus!s-a ales un alt fel de a se anunta!

[Doriana]

Ieri m-am intalnit cu un prieten drag, pe care nu il mai vazusem de cateva luni. Cu lacrimi in ochi mi-a povestit cum a murit mama lui. [Pentru curiosi, intamplarea face ca erau amandoi adventisti.]

Asa...Deci: Pe data de 1 august 2010 mama lui s-a trezit si a zis: 'Am visat un barbat care mi-a zis: "Pregateste-te, caci pe data de 17 august la ora 2 te voi lua la odihna". Sa nu va speriati sau sa va para rau, caci eu voi pleca' . In aceeasi zi au chemat pastorul , si-a marturisit pacatele si a discutat cu el.
Au urmat zile petrecute in spital, caci avea pancreatita si tromboflebita. Copiii ei uitasera de data de 17, insa, pe data de 16, mama le-a spus iarasi: "Luati-ma acasa ca eu iar l-am visat pe omul acela si in noaptea aceasta voi pleca la odihna". Ei au semnat pe propria raspundere ca sa o scoata din spital, iar medicul care o trata le-a zis: " Va rog mult sa ma anuntati si pe mine daca va muri intr-adevar."
In acea noapte, la ora 2, si-a tras sufletul, ca sa moara. A revenit insa si, perfect constienta , i-a zis fiului sau: "Nu-mi pare rau de tine, caci stiu ca ma voi intalni cu tine la Domnul. Nu stiu de astialalti..." [mai avea cativa copii necredinciosi]. Apoi si-a mai tras iarasi sufletul cateva minute si la ora 2.08 pe data de 17 august a plecat dintre noi.
A doua zi a fost anuntat si medicul. A spus ca e al doilea caz de acest gen pe care l-a intalnit. Sufletul fratelui era tulburat si impartit intre durerea de a-si fi pierdut mama si bucuria ca a murit impacata cu Hristos si ca o va intalni in cer.