Curatia trupeasca pana la nunta

[Yasmina]

În prealabil postat de kikyo_ea

Nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Ideea este ca lucrul acesta nu este normal, asa cum societatea de astazi il vede. Normalul a degenerat. Eu am spus de acest termen pentru a trezi la realitate tinerele care considera ceva normal sa "il incerci" pentru ca doar asa il cunosti. Daca unei fete i s.a intamplat sa isi piarda fecioria inainte este pacatul ei si trebuie sa il suporte indiferent de context, are o parte de vina insa asta nu inseamna ca nu isi va mai face o familie. Nu ma intelegeti gresit. Normal este ca tinerii sa se pastreze pentru a avea o casnicie binecuvantata.

Am inteles intentia dvs si ura pe care o aveti vizavi de pacatul in sine,multi suntem in asentimentul dvs!
Eu am scris mesajul anterior doar ca indignare a alaturarii termenilor"femeie"-"masina".
Daca acceptam acest termen de comparatie,ajungem sa fim trimise la groapa de fier vechi sau sa fim bune doar de piese de schimb.

In rest,va dau dreptate asupra subiectului,fara suparari!

[kikyo_ea]

A fost un raspuns dur la mesajul anterior unde cineva scria ca baietii prefera "experimentatele" . Cand sunt cu adevarat indragostiti nu vor prefera aceste fete. Nu spun ca daca au gresit nu au dreptul la o familie. Trebuie sa isi spovedeasca pacatul si sa intre in normalitate.

[Yasmina]

Apropos de subiect,va trimit un link cu o fata pe care eu o indragesc mult :)
Este nimeni alta decat o atleta americana(si ce frumusete!!)in varsta de 29 de ani care este hotarata sa ramana virgina pana la nunta!
Felicitari si sa fie un exemplu pt toti tinerii moderni!

http://www.huffingtonpost.com/2012/0...n_1539056.html

[Ekaterina]

În prealabil postat de Laura19

Eu nu am cunocut pana acum tanar care sa doreasca sa isi pastreze fecioria pana la cununie si care sa astepte dupa fata. Am intalnit chiar si fiu de preot cu apucaturi dastea. Stiu ca sunt destui, insa nu am avut sansa sa ii intalnesc.

Si totusi mai exista asemenea tineri si tinere. Am mai multe prietene care s-au casatorit fecioare si sotii lor au fost la fel de curati, au pus temelie buna caminului lor. Am si prietene care nu au acordat mare importanta acestui lucru iar acum regreta mult. Din exemplele pe care le cunosc am invatat ca atunci cand te raportezi in primul rand la Dumnezeu, la legea Lui, iti va fi bine chiar daca pe moment nu intrelegi si respectarea unei porunci implica suferinta neimplinirii voii.

Am ascultat la o conferinta un raspun foarte interesant al unui Parinte la intrebarea de ce este pacat ca doi tineri sa fie impreuna inainte de nunta? Parintele spunea ca Biserica acorda o mare importanta acestui act de o profunda intimitate, de aceea el nu se poate petrece oricum si cu oricine, implica o taina si o maxima intimitate ce nu se poate repeta cu n persoane, ci doar cu acea persoana cu care ai venit inaintea lui Dumnezeu si ai primit binecuvantarea intemeierii unei familii. Relatia intima in felul in care este inteleasa astazi este subestimata, nu mai este apreciata la adevarata ei valoare, nu mai este inteleasa dincolo de placere. Raspunsul Parintelui a fost mult mai complex si mai bine argumentat.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Tomita

E usor a spune ca trebuie sa te casatoresti fecior...realitatea e dureroasa in special pentru o fata...nu avea cu cine sa se duca la plaja sau la unele evenimente..multe zile de singuratate, cearta cu cei din jur care te cred proasta si daca nici parintii nu te sustin e si mai greu...ti se pare imposibil ce doresti...trebuie sa speri.

Si la noi astilalti de ce ar fii mai usor? Ca la noi mai e si mandria comparativa de goriloi in calduri.

[Mihnea Dragomir]

Duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor acţionează, în primul rând, prin sugestii. Gânduri şi idei. Planul psihic este domeniul lui prediclect, că la cel spiritual, propriu-zis, nu are acces. Primul obstacol în calea unei vieţi curate este gândul că acest lucru e foarte greu. Ceva atât de greu, încât nu prea se poate. Este demobilizator acest gând. Nu vine de la Dumnezeu. De unde ştim asta ? Gândurile care ne slăbesc voinţa şi ne iau speranţa nu vin de la El.

Al doilea obstacol este gândul că ceea ce era cât de cât mai uşor ieri, azi e mult mai greu, din cauză că s-ar fi schimbat norma socială. Ieri, presiunea socială era spre curăţie, pe când azi este spre curvie. Şi gândul acesta, parţial adevărat, vine de la diavol: el ştie să se bazeze pe jumătăţi de adevăr, combinate cu minciuni învăluite, rezultatul fiind în direcţia dorită de el.

Deci, curaj !

În prealabil postat de Ekaterina

Si totusi mai exista asemenea tineri si tinere. Am mai multe prietene care s-au casatorit fecioare si sotii lor au fost la fel de curati, au pus temelie buna caminului lor. Am si prietene care nu au acordat mare importanta acestui lucru iar acum regreta mult. Din exemplele pe care le cunosc am invatat ca atunci cand te raportezi in primul rand la Dumnezeu, la legea Lui, iti va fi bine chiar daca pe moment nu intrelegi si respectarea unei porunci implica suferinta neimplinirii voii.
[...]

Stiu ce zici. Am zis ca stiu ca sunt destui care se pastreaza, insa eu personal nu am intalnit persoane, nici fete nici baieti. Vorbeam de oamenii pe care i-am intalnit pana in prezent. Eu n-am avut nici o relatia dasta cu un baiat, desi prietenele mele din liceu erau cu acelasi baiat de 1-2 ani. Evident, eu eram de plans. Insa acum zic ca a fost bine ca nu am avut parte de asa o experienta in liceu, desi la vremea aia vroiam insa nu a fost sa fie. :)

Mie nu mi-a explicat nimeni care e treaba, tata a zis ca chestiile astea le invat singura. La mine in familie nu s-a pus/se pune accentul pe feciorie, dar nici pe casatoria de proba. Pur si simplu a trebuit sa ma educ singura in aceasta privinta. Insa, mi s-a spus sa nu ma casatoresc pana nu imi fac o cariera. Deci, daca eu cunosc pe cineva acum si peste un an ma casatoresc ar fi o dezamagire. Sunt tare aiuriste aceste mentalitati.

[aurelia1984]

În prealabil postat de IonelaC

Sigur ca l-as ierta. Asa cum ati spus, daca Dumnezeu l-a luat iarasi in prietenia Lui si l-a iertat, m-as lupta cu mine insami pana l-as ierta si eu. Insa nu stiu daca as mai putea sa ma casatoresc cu el. Este o chestiune la care trebuie sa mai reflectez, desi raspunsul pare simplu si evident, ca reactie la intrebarea dvs., formulata atat de firesc.

Raman totusi urmele caderii (nu doar fizice, ci si sufletesti, psihologice). Nunta nu mai este curata si nici patul neintinat. Porunca a fost deja calcata, amintirile vor ramane, la fel si inima indoita a celei care va fi mereu "a doua" sau "ultima dintr-un (lung) sir", iar nu "singura", asa cum ar fi trebuit sa fie. M-am confruntat cu o situatie de acest fel, iar decizia mea a fost sa renunt la persoana respectiva, tocmai din cauza efectelor si amintirilor pe care decizia constienta , asumata, de a renunta la feciorie le-a lasat in sufletul sau.

N-am reusit niciodata sa exprim ceea ce simt legat de baietii "inceputi" mai bine decat ati facut-o dvs. Exact asa simt si eu. Durerea dilemei intre : "Trebuie sa-l iert si sa-l iau asa" si "Oare cata liniste pot avea stiind ca sunt a n-a, ca sunt comparata si ca nu iau in primire un om nou"

[aurelia1984]

În prealabil postat de JustNicol

Asta e un lucru f mare, cred ca nici 3% din populatie nu se casatoresc feciori.....si ma intreb de ce se mai vaita mirenii ca au atatea probleme si necazuri......Ce sa mai zic de avorturile care se fac.......
Eu pe orice baiat pe care il intalnesc il intreb daca ar putea sa astepte o fata pana la casatorie, insa f putini mi-au raspuns afirmativ...........

Ce ma intriga pe mine cel mai tare e ca multe din cuplurile care nu s-au casatorit feciori o duc extrem de bine, nu numai material, au in general o viata linistita, cu iubire, copii, intelegere si tot ce le trebuie. Si cunosc atatea persoane care si-au pazit fecioria si sunt singure, triste, demoralizate, cu complexul unei tinereti goale si lipsite de bucurii. Si inca pe acestia din urma ii mai si cearta pana si duhovnicii ca sunt prea pretentiosi.

[tabitha]

În prealabil postat de aurelia1984

N-am reusit niciodata sa exprim ceea ce simt legat de baietii "inceputi" mai bine decat ati facut-o dvs. Exact asa simt si eu. Durerea dilemei intre : "Trebuie sa-l iert si sa-l iau asa" si "Oare cata liniste pot avea stiind ca sunt a n-a, ca sunt comparata si ca nu iau in primire un om nou"

Scuze ca ma bag si eu in discutie, dar m-au frapat un pic ideile pe care le vehiculezi. Cum adica, tu iti pui problema asa in general, ca "trebuie sa-l ierti" si sa-l iei "in primire" ? Pai draga Aurelia, nici nu-i de mirare ca nu se apropie barbatii de tine, cu optica asta a ta. Probabil emiti feromoni negativi, sau ceva similar detectabil de la distanta!
In primul rand, ca nu ti-au gresit tie personal; acolo Ionela dadea un exemplu concret, cineva a gresit in relatia fata de ea, eu asa am inteles, ca nu vorbea in general. Apoi, cu luatul in primire... expresia in sine nu e deloc sentimentala; hmm, daca asta e ce pui tu la baza unei relatii personale cu un baiat, atunci nu te mai plange ca esti nemaritata. Ca sa nu mai zic de pretentii, sa fie "neinceput" ...apropo, cum faci, il intrebi la prima intalnire?! Daca ajungi pana acolo, fireste.