Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. La finalul sfintei slujbe, Patriarhul României l-a ridicat la rangul de arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal.
Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii (Matei 8, 28-34) relatează vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei, care erau foarte furioşi şi răi, iar cu puterea demonică din ei făceau mult rău oamenilor. La apropierea Mântuitorului Iisus Hristos de cei doi demonizaţi, demonii din cei doi oameni au recunoscut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi au mărturisit dumnezeirea Lui, dar se simţeau chinuiţi că Iisus a venit mai înainte de vremea Judecăţii de Apoi. De aceea, demonii au cerut Domnului Hristos să intre în turma de porci şi să se arunce în mare, ca prefigurare a timpului când demonii vor fi pedepsiţi şi aruncaţi în adâncul iadului, simbolizat de adâncul mării.
În cuvântul de învăţătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că pierderile materiale sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca omul sau o comunitate să se elibereze din înrobirea lăcomiei materiale şi să se trezească duhovniceşte. „Evanghelia ne arată că uneori Dumnezeu, ca să salveze sufletul omului, permite sau îngăduie unele pagube materiale în gospodăria sau în viaţa oamenilor pentru ca ei să nu se mai lipească atât de mult de lucrurile materiale, limitate şi trecătoare, ci să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi prin fapte bune de milostenie. Evanghelia însă ne arată şi drama omului chinuit de demoni. Cei doi oameni din ţinutul Gadarei sunt oameni, dar nu mai sunt persoane umane libere. Altcineva foloseşte vocea lor, mintea lor sau mişcările trupului lor. Ei sunt violenţi, răi, cumpliţi, spune Evanghelia, din cauza duhurilor rele, violente şi cumplite care se află în ei. Constatăm că demonizarea este o înstrăinare a omului de propria sa natură, este o îndepărtare de Dumnezeu, de semeni, pentru că ei locuiau în morminte, nu mai locuiau în cetate, şi o înstrăinare de ei înşişi. Mântuitorul Iisus Hristos însă doreşte să-l elibereze pe om de duhurile rele, să-l îmblânzească, să-l facă paşnic, nu violent, să-l ducă în comunitate, nu în izolare, să-l ridice, nu să-l coboare sub nivelul demnităţii sale, să-l facă iubitor de semeni, nu răufăcător pentru semeni. Aici vedem diferenţa dintre iubirea milostivă a lui Hristos şi răutatea demonilor. Evanghelia de astăzi este o evanghelie a eliberării, dar este şi o evanghelie profetică, arătând că Mântuitorul Însuşi începe eliberarea umanităţii de sub stăpânirea diavolului prin aceste vindecări sau eliberări ale oamenilor de puterile demonice şi această putere de vindecare o va da Sfinţilor Apostoli şi prin ei Bisericii Sale. În Biserică avem mai multe rugăciuni pentru alungarea demonilor din oamenii pe care au pus stăpânire. Aceste rugăciuni se citesc însă în stare de post, de smerenie, nu oricând şi oricum, ci după ce preotul s-a spovedit şi se află în stare de post. Ele nu devin formule magice, ci rugăciuni fierbinţi prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu ca toţi cei stăpâniţi de duhurile rele să fie vindecaţi, eliberaţi”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
Sfinţii Părinţi ne învaţă că asupra omului care este în permanentă legătură cu Dumnezeu, prin rugăciuni şi prin fapte bune, demonii nu au nici o putere, spre deosebire de cel care se înstrăinează de Dumnezeu. De aceea, fiecare om este chemat să împlinească programul vieţii creştine de la botez, şi anume lepădarea de satana, de toate lucrările şi slujitorii lui, şi de toată trufia lui, pentru a se uni cu Hristos şi pentru a dobândi mântuirea sau viaţa veşnică, care înseamnă unirea omului cu Dumnezeu prin har, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.
După rugăciunea Amvonului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române l-a hirotesit arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal. „Îl felicităm pe noul arhimandrit Andrei Anghel care, cu aprobarea Sfântului Sinod, a fost hirotesit în această nouă treaptă, fiind călugăr de la vârsta de 14 ani şi având 22 de ani de călugărie. Este de mare nădejde pentru lucrările de la Reşedinţă şi noi ne rugăm lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să continue activitatea şi să reprezinte Biserica în relaţiile cu oamenii care vizitează Reşedinţa, care cer sfatul şi ajutorul. Această încurajare este şi un semn de recunoştinţă, dar şi de apreciere pentru tot ceea ce a făcut în ani mulţi de slujire la Mănăstirea Bistriţa, apoi la Reşedinţa mitropolitană de la Iaşi şi în mod deosebit aici, la Reşedinţa Patriarhală. Ca şi părintele Lucian Bujor, care se ocupă de parc, de «Grădina Maicii Domnului», părintele Andrei şi părintele Paisie Teodorescu se ocupă de Reşedinţă şi este foarte multă lucrare, câte 12-14 ore pe zi, încât adesea avem de stat de veghe, pentru că sunt şi audienţe, şi şedinţe, şi întruniri, şi vizite”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

[cristiboss56]

Paraclisul Catedralei Neamului sărbătorește în fiecare an, în mod deosebit, în data de 12 iulie, pe Maica Domnului Prodromiţa , ca ocrotitoare rânduită încă de la sfințirea Paraclisului.
L a târnosirea care a avut loc în anul 2011, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a așezat spre închinare în acest paraclis o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromiţa, de la Muntele Athos
.
Programul liturgic al hramului Paraclisului
Catedralei Neamului, la sărbătoarea Maicii Domnului Prodromiţa din acest an, este transmis de Pr. Ioan Dragomir, Consilier patriarhal:
Marţi, 11 iulie:
ora 18:00 – Slujba Privegherii în cinstea Maicii Domnului Prodromiţa (Vecernia, Litia şi Utrenia);
ora 19:00 – Scoaterea în procesiune a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa , în jurul Paraclisului Catedralei Neamului.
Miercuri, 12 iulie:
ora 08:00 – Acatistul Maicii Domnului Prodromiţa ;
ora 09:00 – 11.00 – Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară din curtea Paraclisului Catedralei Neamului;
ora 19:00 – Paraclisul Maicii Domnului Prodromiţa şi procesiunea aşezării icoanei Maicii Domnului în sfântul lăcaş.
Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de preoți şi diaconi.
***
Icoana Maicii Domnului Prodromiţa de la Paraclisul Catedralei Neamului ocrotește şi binecuvintează pe toți ctitorii, binefăcătorii şi miluitorii Catedralei Neamului (Catedrala Naţională) şi pe toți ziditorii şi lucrătorii care se ostenesc cu înălțarea acesteia.
Icoana Maicii Domnului Prodromiţa de la Paraclisul Catedralei Neamului a fost pictată la atelierul Panselinos din Iaşi, iar ferecătura a fost realizată în Grecia. Ea este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei de la Muntele Athos, atât în ceea ce privește pictura, cât şi ferecătura, lucrată din argint bogat ornamentat, aurită pe alocuri, având coroanele Maicii Domnului şi Mântuitorului Hristos împodobite cu pietre prețioase.
Icoana originală a Maicii Domnului Prodoromiţa a fost pictată în mod minunat la Iași, în anul 1863, și dusă la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul sau
Prodromu .

[cristiboss56]

Timp de două zile, paşii credincioşilor din Bucureşti şi din alte părţi ale ţării s-au îndreptat spre Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, unde ieri, 12 iulie, a fost sărbătorit unul dintre hramuri: „Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos”. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, în Altarul de vară al locaşului de cult.
În pofida temperaturilor ridicate, sute de credincioşi, mânaţi de credinţa în grabnicul ajutor, binecuvântarea şi mângâierea Maicii Domnului, au participat la slujbele religioase oficiate la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului în cinstea slăvitei ocrotitoare a locaşului de cult, a cărei icoană Prodromiţa se află spre închinare. În ajunul sărbătorii Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromiţa („Înaintemergătoarea”) de la Muntele Athos a fost săvârşită slujba Privegherii. După oficierea Litiei, sfânta icoană a fost purtată în procesiune în jurul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, apoi aşezată spre închinarea credincioşilor în pridvorul paraclisului. Soborul de slujitori a fost condus de arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale şi vieţuitor timp de mai mulţi ani la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos, care, la finalul procesiunii, a reliefat aspecte ale istoriei minunate a icoanei făcătoare de minuni, precum şi semnificaţiile duhovniceşti ale cinstirii icoanei Maicii Domnului Prodromiţa .
În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Altarul de vară al Paraclisului Catedralei Naţionale de delegatul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal. În soborul de slujitori au fost arhim. Arsenie Popa, stareţul Mănăstirii Sihăstria, arhim. Ciprian Grădinaru, Mare Eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, consilieri patriarhali şi eparhiali, precum și preoţi de la diferite parohii care au însoţit grupurile de pelerini din Maramureş.
În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Episcop-vicar Varlaam Ploieşteanul a amintit istoria sfintei icoane
Prodromiţa . În secolul al XIX-lea, la rugămintea monahului Nifon şi a ucenicului său, Nectarie, de la Schitul Prodromu, meşterul iconar Iordache Nicolau, cu post, rugăciune şi spovedanie, a început zugrăvirea icoanei. Însă, după terminarea veşmintelor, a întâmpinat dificultăţi la zugrăvirea chipurilor, fapt ce a amânat lucrarea pentru a doua zi. Însă, a doua zi, icoana avea deja chipurile pictate. Originalul icoanei, care se află la Schitul Prodromu, a fost cercetat de mai mulţi specialişti nu numai în acea vreme, ci şi astăzi. „Specialiştii, care au cercetat cu microscoape de mare putere, au constatat faptul că nu se vede nici o urmă de pensulă, ceea ce confirmă mărturia iconarului Iordache Nicolau, scrisă în ziua de 29 mai a anului 1863, despre pictarea minunată a chipului Maicii Domnului şi a chipului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din anul 2001, când s-a realizat această copie cu scopul de a fi adusă la acest paraclis, pentru ca Maica Domnului să supravegheze şi să binecuvânteze lucrările care se desfăşoară la Catedrala noastră Naţională, a devenit unul din hramurile acestui paraclis”, a spus PS Părinte Varlaam Ploieşteanul.
Maica Domnului este cea mai cinstită persoană din istoria omenirii, a mai spus Preasfinţia Sa. Întru slăvirea ei au fost zugrăvite icoane, ridicate cele mai frumoase catedrale ale lumii, au fost compuse cele mai frumoase cântări, opere de artă şi scrieri. Slăvirea Maicii Domnului este strâns legată de ascultarea şi împlinirea cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, precum s-a arătat şi în pericopele evanghelice ale sărbătorii. „Evanghelia de astăzi ne învaţă că trebuie să cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea s-a învrednicit să fie vasul cel ales care a purtat în pântecele ei pâinea sau mana care s-a coborât din cer, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care Şi-a dat Trupul şi Sângele Său ca adevărată mâncare şi băutură pentru cei care vor crede într-Însul. […] Mântuitorul fericeşte pe cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el, de aceea îi numeşte pe ei «prieteni». Vedeţi ce mare dar primim noi în schimbul ascultării şi împlinirii cuvântului lui Dumnezeu! Suntem iubiţi de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul, şi devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi”, a subliniat Preasfinţia Sa.
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul a relatat o faptă petrecută în primăvara acestui an: descoperirea unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului în apropierea plajei de la Soci, Rusia. Cei care erau în acel loc au observat cum, în chip minunat, 12 delfini au adus din largul mării la mal o bucată de lemn îmbrăcată în nămol. Această faptă, a spus ierarhul, este semn că izvorul minunilor nu încetează niciodată şi că Dumnezeu poartă grijă pentru tot ceea ce este îmbrăcat în harul Sfântului Duh.
De-a lungul zilei de ieri, icoana Maicii Domnului
Prodromiţa a rămas în pridvorul locaşului de cult, spre bucuria şi mângâierea credincioşilor. Spre lăsatul serii, înaintea icoanei a fost săvârşit Paraclisul Maicii Domnului Prodromiţa , după care cinstitul odor duhovnicesc a fost reaşezat în sfântul locaş.

[cristiboss56]

Arhim. Mihail Daniliuc :
Acum 50 de ani, într-o zi de 14 iulie 1967, pentru Tudor Arghezi totul s-a limpezit. După ani buni în care poetul a pendulat între credinţă şi îndoială, între certitudine şi tăgadă, Dumnezeu a hotărnicit să-i spulbere această stare de incertitudine, căci, odată ce trupul i-a fost coborât în lacomul pământ din grădina casei din Strada „Mărţişor“, sufletul i-a fost purtat de îngeri către cereştile locaşuri pentru a-L vedea pe Cel în Care a crezut, dar, de Care, uneori, s-a şi îndoit.
Înainte de a desluşi, pe cât ne este cu putinţă, dacă Arghezi a fost sau nu religios, vă propun să trecem în revistă câteva din reperele sale biografice. Cunoscutul stihuitor s-a născut la 21 mai 1880, în Bucureşti, în familia lui Nae şi a Mariei Theodorescu. A primit la naştere numele de Ion Nae Theodorescu, dar a adoptat pseudonimul Tudor Arghezi (prenumele de la bunic, iar numele de la denumirea veche a râului Argeş). Între 1887 şi 1891 a fost elev al Şcolii primare „Petrache Poenaru“, sub îndrumarea primului său dascăl, părintele diacon Nicolae Abramescu. Între 1891 şi 1896 urmează cursurile Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“ şi apoi pe cele ale Liceului „Sfântul Sava“ din Bucureşti. De la vârsta de 11 ani, din cauza situaţiei financiare precare, a fost nevoit să-şi câştige singur existenţa, dând meditaţii în particular unor progenituri din familii bogate. În 1896 debutează în Revista „Liga ortodoxă“, condusă de Alexandru Macedonski, şi frecventează Cenaclul „Literatorul“ al marelui poet simbolist, unde l-a cunoscut pe Grigorie Pişculescu, cu care s-a împrietenit, care avea să devină preot şi cunoscutul nuvelist Gala Galaction. În vara lui 1898 cei doi fac un pelerinaj în Moldova, poposind mai multe zile în zona Neamţului, atât de bogată în biserici şi mănăstiri. În vetustele chinovii nemţene junii pelerini au rămas profund impresionaţi de viaţa şi petrecerea monahilor, încât ei înşişi şi-au făgăduit că vor intra în cinul călugăresc. Aşa ne explicăm de ce în iarna anului următor, 1899, Ion a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cernica, primind numele de Iosif. Grigore se pare că a ezitat, deşi îşi statornicise chiar şi numele de călugărie - Galaction, văzut, spunea el, pentru prima oară, într-o inscripţie pe un perete de la Mănăstirea Neamţ. Pare-se că Dumnezeu a avut cu el un alt plan. În amintirea acestui vis neîmplinit el şi-a luat ca pseudonim literar Gala Galaction.
Monahul Iosif a ajuns în scurt timp diacon, fiind mutat ca slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Însă, doar peste cinci ani, părintele Iosif, cunoscând o puternică criză spirituală, hotărăşte să părăsească mănăstirea, croindu-şi altă viaţă. Îşi întemeiază o familie, călătoreşte în străinătate, dar mai ales îşi valorifică talentul literar, alcătuind mai multe volume de versuri. Un moment dramatic din viaţa sa îl reprezintă anul 1918, când, împreună cu alţi 11 ziarişti şi scriitori, a fost întemniţat în Penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare, pentru că se pronunţase în favoarea neutralităţii României în prima conflagraţie mondială. Primul volum, „Cuvinte potrivite“, a văzut lumina tiparului abia în anul 1927. Din acelaşi an începe a tipări mai multe volume pentru copii: „Cartea cu jucării“, „Cântec de adormit Mitzura“, „Mărţişoare“, „Zdreanţă“. Cel mai cunoscut volum arghezian - „Flori de mucegai“ - a văzut lumina tiparului în 1931. O scriere de referinţă argheziană, apărută în 1934, dar ascunsă cu „grijă“ de regimul comunist, este romanul „Ochii Maicii Domnului“, carte în care autorul înfăţişează dragostea maternă şi devotamentul filial.
La finele lui septembrie 1943, este arestat din nou, din pricina unui pamflet scris la adresa ambasadorului german la Bucureşti. După un an este eliberat şi reabilitat. Înţelegând că fără colaborarea cu regimul instaurat în ţară după 1947 nu-şi poate continua activitatea, continuă să publice ultimele creaţii, dar fără inspiraţia şi aplombul de odinioară. Cu toate acestea, a fost distins cu premii şi titluri, fiind ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani.
Pe 29 iulie 1966 a decedat soţia sa, Paraschiva. Greaua despărţire de-a lui consoartă l-a aruncat pe poet într-o iremediabilă tristeţe. Pe 12 iulie 1967, cu gândul la soţie, Arghezi scrie ultimele versuri, care se află şi acum expuse în biroul casei memoriale: „Mă chemi din depărtare şi te ascult/ N-am să te fac, pierduto, să mă aştepţi prea mult“. Pe 14 iulie 1967, după ora 22:00, o pneumonie severă, cu implicaţii cardio-vasculare, renale şi hepatice, cauzează un stop cardio-respirator, iar Tudor Arghezi trece la cele veşnice la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântat cu funeralii naţionale în grădina casei sale din Strada „Mărţişor“.
Aşadar, a fost religios Tudor Arghezi? Criticii literari, în mare parte, afirmă cu tărie că da! „Ca să înţelegi poezia lui Arghezi, scria George Călinescu, trebuie să ai vocaţia miturilor grozave, a viziunilor cosmice“, iar Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Buşulenga) afirma: „Un spirit neliniştit şi iscoditor, care a pipăit mai întâi invizibilul cer şi imposibilul vis, s-a coborât apoi, repede, pe pământ, pentru a-l iubi cu toată patima“. Alţi critici literari l-au catalogat drept ateu, anticlerical. Cert este că Arghezi a oscilat nu în a fi religios, ci, mai ales, în a stabili o relaţie cu Dumnezeu. Această ezitare, suferinţă spirituală, transpare cel mai bine în ai săi Psalmi, veritabile monologuri cu propria sa conştiinţă, în care se străduieşte să-şi elucideze şi să-şi remedieze nefireasca stare: „Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,/ Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des./ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai pus picior-n bătătură“ („Psalm - Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă“). Arghezi „plagiază“ ceva din starea lui Iov sau David, Împăratul, întrebându-se de ce Dumnezeu l-a părăsit şi l-a lăsat singur: „Vreau să pier în beznă şi în putregai/ Ne-ncercat de slavă, crâncen şi scârbit./ Şi să nu se ştie că mă dezmierdai/ Şi că-n mine însuţi tu vei fi trăit“ („Psalm - Aş putea vecia cu tovărăşie“).
Aşadar, nu putem vorbi de necredinţa lui Arghezi, ci, mai degrabă, de incapacitatea lui de a stabili o relaţie cu Dumnezeu, refuzând chemarea Domnului, neînţelegând lucrarea Sa proniatoare: „Păcatul meu adevărat/ E mult mai greu şi neiertat/ Cercasem eu, cu arcul meu/ Să te răstorn pe Tine, Dumnezeu!/ … Dar eu, râvnind în taină la bunurile toate,/ Ţi-am auzit cuvântul zicând că nu se poate“ („Psalm - Sunt vinovat că am râvnit“). În alt loc spune: „În rostul meu tu m-ai lăsat uitării/ Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger./ Trimite, Doamne, semnul depărtării,/ Din când în când, câte un pui de înger,/ Să bată alb din aripă la lună,/ Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună“ („Psalm - Tare sunt singur, Doamne!“).
Într-un cuvânt, Arghezi, în relaţia cu Dumnezeu, s-a dovedit a fi un „Toma“ al zilelor noastre: „Vreau să Te pipăi şi să urlu: «Este»“ („Psalm - Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere“). Domnul, cu blândeţe şi nepământeană iubire, l-a primit şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“.

[cristiboss56]

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit sâmbătă, 15 iulie, în Catedrala Patriarhală, o slujbă de pomenire pentru Regele Ferdinand I, la împlinirea a 90 de ani de la trecerea sa la cele veşnice (20 iulie 1927). În cuvântul de învăţătură, ierarhul a subliniat loialitatea Regelui Ferdinand I atât față de țară, cât și față de Biserica Ortodoxă Română. Un cuvânt evocator a rostit și istoricul Marius Oprea.
Împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul s-a rugat pentru odihna sufletului Regelui Ferdinand I şi arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. La eveniment au participat membri ai Mișcării pentru Regat și Coroană, dar și credincioși bucureșteni. „Regele Ferdinand s-a născut în anul 1865 la Sigmaringen în Germania şi a făcut parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. A urmat, potrivit tradiţiei foarte riguroase a familiei, şcoli foarte serioase, iar în 1889, devine principe de coroană al Regatului României, întrucât unchiul său, regele Carol I, nu a avut decât un singur copil, Maria, care din nefericire a murit la vârsta de patru ani. Regele Ferdinand a purtat diverse supranume în istorie, ca Regele Întregitor sau Regele tuturor românilor, pentru că în urma Primului Război Mondial, în care noi am intrat în 1916, pentru reîncorporarea în trupul ţării a Basarabiei, Bucovinei, Maramureşului, Transilvaniei și Banatului, el a devenit într-adevăr primul rege al tuturor românilor. A mai fost numit şi Ferdinand cel loial pentru loialitatea faţă de neamul românesc şi Biserica Ortodoxă Română, deşi el s-a născut şi a crescut într-o familie catolică. Ferdinand I a intrat în război de partea Antantei (un lucru extrem de curajos), luptând împotriva țării sale natale, Germania. La scurtă vreme, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei l-a exclus din Casa Regală de Hohenzollern, iar regele Ferdinand I i-a replicat tăios că dinastia sa este o dinastie română, și nu una străină, germană”, a explicat PS Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul.
În continuare, Preasfinția Sa a amintit și de faptul că regele comemorat și-a botezat toți cei șase copii în religia ortodoxă, intrând în conflict și fiind excomunicat de Biserica Catolică de care aparținea.
De asemenea, ierarhul a punctat principalele aspecte ale domniei Regelui Ferdinand și a evidențiat faptul că pe cât a fost de scurtă domnia lui, pe atât de plină de realizări, una dintre năzuințele sale fiind ridicarea unei Catedrale Naționale.
„În 10 mai 1920, Regele Ferdinand a scris un hrisov domnesc pe care l-a adresat Sfântului Sinod al Bisericii noastre, prin care aducea vestea că Statul dorește construirea unei Catedrale a Mântuirii Neamului, în memoria eroilor care s-au jertfit în marile bătălii ale celui dintâi Război Mondial. Era ideea unchiului său Carol I, care a dorit ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului în memoria eroilor de la Plevna și a tuturor eroilor din Războiul de Independență din 1877. Ferdinand era iubitor de locașuri de cult și de slujbele religioase ortodoxe. Catedrala Patriarhală l-a avut rugător de sute de ori. Biserica noastră îi datorează multe pentru sprijinul, dragostea și atașamentul arătat. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să răsplătească robului său Ferdinand I, Întregitorul, Regele tuturor românilor, multul bine pe care l-a făcut poporului nostru. Ne rugăm în această zi ca vremurile de glorie cunoscute în timpul domniei Regelui Ferdinand I să se reîntrupeze în istoria noastră actuală și viitoare”, a subliniat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.
Prezent la eveniment, istoricul Marius Oprea, vicepreședintele Mișcării pentru Regat și Coroană, a mulțumit ierarhului pentru rugăciunile înălțate către Dumnezeu și a evocat momentul înmormântării Regelui Ferdinand I, slujbă oficiată de Patriarhul Miron Cristea în iulie 1927.

[cristiboss56]

În Duminica a 6-a după Rusalii, în eparhii din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei au fost mai multe slujiri arhiereşti, fie la biserici de mănăstire, fie la biserici parohiale.
Credincioşii constănţeni au participat duminică, 16 iulie 2017, la sărbătorirea ocrotitorului bisericii Mănăstirii Dumbrăveni, din comuna Dumbrăveni, judeţul Constanţa, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (pomenit în data de 18 iulie). Sfânta Liturghie a fost săvârşită de IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Cicăneşti I, Protopopiatul Curtea de Argeş, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae”. La finalul sfintei slujbe, ierarhul a felicitat comunitatea credincioşilor pentru grija pe care o arată pentru sufletul lor, prin prezenţa la sfintele slujbe, dar şi pentru locaşul de cult. Astfel, pentru buna gospodărire a Parohiei Cicănești, preotul paroh Marian Mateescu a primit din partea Preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic distincţia „Crucea Basarabă”, care reprezintă semnul prețuirii Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului față de preoții și credincioșii din cuprinsul eparhiei care în timp au sprijinit buna desfășurare a vieții bisericești.
La Catedrala Voievodală „Adormirea Maicii Domnului” din Buzău, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de IPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. La finalul slujbei, Părintele Arhiepiscop Ciprian i-a dăruit părintelui Costel Vânătoru, de la Catedrala Voievodală din Buzău, o cruce pectorală în semn de apreciere a slujirii sale preoțești, dar și a activității pe care o desfășoară în calitate de cercetător la Stațiunea de Cercetare Legumicolă din municipiu, a precizat Dragoş Olteanu, consilier media eparhial.
Credincioşi din municipiul Galaţi au participat în Duminica a 6-a după Rusalii la Sfânta Liturghie, săvârşită de IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi. De asemenea, credincioşi din municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, au participat la Sfânta Liturghie săvârşită de PS Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, la biserica Parohiei „Sfântul Proroc Ilie”-Slobozia.
Numeroşi clerici şi credincioşi au participat duminică, 16 iulie, la biserica Parohiei Sâmbăta Nouă, Protoieria Babadag, judeţul Tulcea, unde Sfânta Liturghie a fost săvârşită de PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. „Comunitatea dreptmăritoare din această localitate s-a bucurat de prezenţa ierarhului şi a soborului de preoţi şi diaconi, dar şi de melodioasele răspunsuri liturgice date de Grupul psaltic «Tronos» al Catedralei Patriarhale şi de Grupul psaltic «Sfântul Ioan Rusul» al Parohiei Sâmbăta Nouă. La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Mădălin Iscru a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru darurile revărsate cu îmbelșugare peste această enorie, dar şi Preasfinţitului Părinte Visarion pentru aleasa purtare de grijă și pentru prezenţa în mijlocul credincioșilor. Deşi o parohie mică, biserica din localitate, cu hramul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», construită în anii 1893-1897, este astăzi, prin râvna şi dăruirea preotului paroh Mădălin Iscru, în plin proces de restaurare şi înfrumuseţare cu o nouă pictură în frescă. În ultimul an s-au realizat, într-un timp scurt, numeroase lucrări de tencuire, zugrăvire, schimbarea acoperişului, confecţionarea unui iconostas nou, dar şi realizarea unui parc în apropierea bisericii”, a precizat Alexandru Chituţă.

[cristiboss56]

Sute de credincioși bănățeni au participat în Duminica a 6-a după Rusalii, la Catedrala Veche ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Arad, la ceremonia de înscăunare a Preasfințitului Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, ales în această demnitate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din data de 4 iulie 2017.
Ceremonia a debutat sâmbătă, 15 iulie 2017, prin săvârșirea Vecerniei de către Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Sfânta Liturghie arhierească de duminică, 16 iulie, a fost săvârşită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de ierarhi, în prezența a numeroși preoţi din cuprinsul Eparhiei Aradului, a monahilor și monahiilor, precum și a mulțimii de credincioși veniți din mai multe părți ale țării.
Din sobor au mai făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; Prea*sfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi Preasfinţitul Părinte Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar ales al Arhiepiscopiei Aradului. La momentul chinonicului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a explicat pericopa evanghelică ce relatează minunea vindecării *slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-9).
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de către Corul de tineret al Catedralei Vechi, dirijat de conf. univ. dr. Mircea Buta.
La finalul Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia de instalare a Preasfinţitului Părinte Emilian Crişanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, moment la care au fost prezenți oameni de cultură, deputaţi şi senatori, reprezentanții celor două Universități arădene și ai Administrației judeţene, municipale şi comunale din județul Arad, protopopii celor patru protopopiate, teologi şi seminarişti, tineri și copii.
Actul patriarhal de confirmare a fost citit de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a înmânat Preasfinţitului Părinte Emilian Crișanul mantia, crucea, engolpionul, camilafca şi cârja, după care a urmat aşezarea în tronul de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a înmânat Preasfințitului Emilian o cruce de binecuvântare, ca semn al aprecierii activităţii desfășurate în ogorul Bisericii, precum și ca îndemn de a păstori cu multă râvnă credincioșii din Eparhia Aradului.
În continuare, secretarul de stat pentru culte, Victor Opaschi, a transmis mesajul adresat Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, în care a apreciat întreaga activitate desfășurată de Preasfinția Sa, îndeosebi pentru promovarea valorilor culturale și patrimoniale din eparhiile în care și-a desfășurat activitatea.
Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a rostit, în numele clerului, al protopopilor din eparhie și al ostenitorilor de la Centrul eparhial, un cuvânt de bun venit noului Episcop-vicar, arătând totodată bunele legături ce au existat dintotdeauna între cele două eparhii, a Râmnicului, de unde vine Preasfințitul Părinte Emilian, și cea a Aradului.
În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre activitatea desfășurată în cei 18 ani de slujire în mai multe planuri: teologic, cultural, administrativ, social, atât ca slujitor al Sfântului Altar, cât și ca dascăl în școlile teologice de la Iași și Craiova. La final, a adus mulţumiri părinților săi trupești, duhovnicilor și dascălilor care au contribuit la formarea sa duhovnicească și intelectuală.

[cristiboss56]

Credincioşii constănţeni sunt aşteptaţi să participe astăzi, 19 iulie, de la ora 20:00, la biserica Parohiei „Sfântul Ilie” din oraşul Techirghiol, unde se aduc spre cinstire permanentă fragmente din moaştele a trei sfinţi, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului. Racla va adăposti câte un fragment din moaştele Sfinților Sava, Emilian de la Durostorum și Flavian al Cartaginei, primite în dar de la Mănăstirea din Lesje, Episcopia Krusevac, Patriarhia Sârbă. Sfinţirea raclei şi aşezarea odoarelor sfinte spre cinstire permanentă vor avea loc după săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Evenimentul se desfăşoară în contextul sărbătoririi Sfântului și slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul bisericii Parohiei „Sfântul Ilie” din Techirghiol, judeţul Constanţa.

[cristiboss56]

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, model de credinţă puternică şi de curaj în mărturisirea adevăratei credinţe, pentru toţi creştinii. În Bucureşti, mai multe locaşuri de cult îl au ca ocrotitor spiritual pe acest mare profet al Vechiului Legământ, iar unul dintre ele este Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.
Aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale, paraclisul cu hramul principal „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat aici cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2008. Paraclisul mai are ca ocrotitori pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (prăznuit la 20 iulie) şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (prăznuit la 18 decembrie). Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” este decorat cu toate elementele necesare unui spațiu liturgic. Pe plafon se află un medalion cu reprezentarea Sfintei Treimi, înconjurat de alte patru medalioane cu Sfinții Evangheliști, pictura fiind realizată de profesorul Vasile Buzuloiu. Cele 16 ferestre ale paraclisului, specifice acestui spațiu arhitectural, sunt boltite în arc circular și prevăzute cu vitralii. Vitraliile alcătuiesc, de fapt, programul iconografic al spațiului liturgic. În Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” se păstrează părticele din moaştele mai multor sfinţi.
De asemenea, Biserica „Sfântul Ilie”-Rahova, Protopopiatul Sector 4 Capitală, îşi sărbătoreşte astăzi hramul. Această biserică este una din cele opt translate în timpul regimului comunist, în anul 1984.
Un alt sfânt locaş din Bucureşti care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Ilie este Biserica „Sfântul Ilie”-Titan, Protopopiatul Sector 3 Capitală.
Tot în Bucureşti, pe Strada Doamnei, în spatele unei curți ce adăpostește și casele Lahovary, se află Biserica „Sfântul Ilie”-Hanul Colţei, Protopopiatul Sector 3 Capitală.
Trecătorii care traversează Podul Izvor spre Parcul Cişmigiu, privind în dreapta, întrezăresc printre blocuri o biserică albă, ridicată pe o movilă de pământ, cu un aspect impunător, conferit şi de treptele monumentale din marmură ce-i străjuiesc intrarea. Este vorba despre Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani, Protopopiatul Sector 5 Capitală.
De asemenea, în sectorul 6 al Capitalei, așezată în partea de nord-vest a orașului, străjuieşte Biserica „Sfântul Ilie”-Grant. Acest sfânt locaş de rugăciune a fost construit în stil bizantin, pe un teren donat de moștenitorii familiei Grant, între anii 1903 şi 1918.
Ocrotitorul temerarilor zborului, energeticienilor şi apicultorilor
Ziua de pomenire a Sfântului Ilie este una de sărbătoare şi pentru Statul-Major al Forţelor Aeriene. Şi în acest an, cu ocazia sărbătoririi Zilei Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, sunt organizate ceremonii militare şi religioase. Astăzi, 20 iulie, între orele 10:00 şi 11:00, are loc ceremonia militară şi religioasă cu depuneri de coroane de flori, în memoria eroilor aviatori, la Monumentul Eroilor Aerului din Piaţa Aviatorilor din Bucureşti. În perioada 18 iulie - 30 septembrie, între orele 9:00 şi 16:00, Muzeul Național al Aviației Române organizează expoziţia „Aeronautica română în timpul marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz”.
Sfântul Proroc Ilie a fost ales ocrotitor al temerarilor zborului din anul 1913. De asemenea, în această zi este serbată şi Ziua Energeticianului. Din anul 1992 s-a hotărât ca Sfântul Proroc Ilie să fie ocrotitorul spiritual şi al „soldaţilor luminii”, adică al celor care lucrează în centrale electrice, termocentrale, hidrocentrale, staţii de transformare, reţele de distribuţie ş.a. În tradiţia populară, Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este considerat şi ocrotitorul apicultorilor. (Ioan Buşagă)

[cristiboss56]

Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală şi-a sărbătorit ieri, 20 iulie 2017, cel de-al doilea hram, pe Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în acest sfânt locaş de rugăciune de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori. Sfânta Liturghie a fost precedată de o slujbă de binecuvântare a lucrărilor de înfrumuseţare şi reînnoire, ce s-au realizat la acest paraclis.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat în cuvântul de învăţătură faptul că Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu este un profet important pentru că a scris mult, ci pentru faptele sale minunate. „Multe din faptele sale erau prefigurări ale venirii lui Hristos. Acest mare proroc se bucură de cinstire nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în islam. Sfântul Proroc Ilie a trăit în secolul al 9-lea î.Hr., în timpul regelui Ahab din Samaria. Era fiul preotului Sovah din Tesba sau Tesva, de aceea se numeşte şi Tesviteanul. Încă din pruncie acest om a fost chemat de Dumnezeu, de aceea, putem spune că dacă rezumăm viaţa şi faptele lui, avem patru mari calităţi pe care trebuie să le scoatem în evidenţă: om al rugăciunii şi al înfrânării ,
apărător al credinţei adevărate împotriva rătăcirilor idoleşti, ajutător milostiv al săracilor şi
pedepsitor al celor care săvârşesc nedreptăţi ”, a subliniat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a precizat că Sfântul Ilie, prin viaţa sa petrecută în rugăciune şi înfrânare sau asceză, a prefigurat monahismul, încă din Vechiul Testament. De asemenea, Patriarhul României a subliniat că pâinea şi carnea, aduse de corb în pustie Sfântului Ilie, sunt o prefigurare a prescurii care se preface, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos.
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că, potrivit Tradiţiei Bisericii noastre, la sfârşitul veacurilor, când va veni Antihrist, Enoh şi Ilie (care nu au cunoscut moartea) vor apărea pe pământ şi se vor lupta cu el, dar Antihrist îi va ucide. „Atunci va veni Iisus, Dreptul Judecător, şi îi va învia pe ei şi îl va birui pe Antihrist. De aceea, în Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul se spune: Bucură-te, Sfinte Ilie, mărite proroc şi înaintemergător al celei de A Doua Veniri a lui Hristos. În Noul Testament, el îi reprezintă pe proroci pe Muntele Taborului. Pe acest munte, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi, Petru, Iacov şi Ioan, apar deodată, vorbind în slavă, faţă către faţă, Moise şi Ilie. De ce? Pentru că şi Moise, care reprezenta Legea, şi Ilie, care îi reprezenta pe toţi profeţii laolaltă, au dorit să vadă faţa lui Dumnezeu, dar nu au văzut-o. Moise a văzut doar spatele şi mâna dreaptă, adică urmele lui Dumnezeu în creaţie şi lucrarea Lui în istorie, şi Ilie nu a văzut faţa lui Dumnezeu, ci a simţit o adiere de vânt, ca un zefir în care era prezent Dumnezeu, dar nu a văzut faţa Sa. Iată că la Schimbarea la Faţă, şi Moise, care dorea să vadă faţa lui Dumnezeu pe Sinai, şi Ilie, care dorea să vadă faţa lui Dumnezeu pe Horeb, o văd acum, pe Tabor, pentru că între timp Dumnezeu-Fiul a luat chip de om. Şi aşa se va arăta în veşnicie Fiul lui Dumnezeu, prin faţa Lui umană, preaslăvită, transfigurată. Această taină mare ne arată că Legea şi prorocii au fost călăuză către Hristos”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.
La final, Preafericirea Sa a explicat că paraclisul aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul (serbat la 30 septembrie), deoarece această dată a fost ziua întronizării sale ca patriarh în anul 2007, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, în amintirea vrednicului de pomenire Patriarh Miron pe care îl chema din botez Ilie sau Elie, şi pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, deoarece paraclisul este situat într-un loc retras, aidoma peşterii Sfântului Cuvios Daniil. Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Patriarhului României, în anul 2008.
Din soborul de slujitori au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, arhim. Andrei Anghel, secretar patriarhal, şi protos. Lucian Bujor, inspector eparhial. Deoarece la botez, Părintele Patriarh Daniel a primit numele Dan Ilie, slujitorii de la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” şi de la Catedrala Patriarhală i-au oferit Preafericirii Sale câte un buchet de flori.