Cum rezistati ispitelor societatii contemporane?

[Hartford]

În prealabil postat de camivero19

Salut. Mi s-a intamplat si mie sa ma ia lumea la misto ca nu vreau sa beau. Si sa fiu aplaudata ca beau peste masura. Fiind timida cu putin alcool prindeam tupeu. Doar ca am realizat ca e fals. Si nu ma ajuta cu nimic sa ma dau cine nu sunt. Asa ca prefer sa raman treaza si sa caut curajul de a socializa cu lumea fara ajutoare exterioare. Chiar nu stiu ce ar trebui sa faca un crestin. Abia am reusit sa fac primul pas si sa merg la biserica. Dar stiu ca a spune nu oricarui lucru care stii ca iti face rau e de preferat chiar cu riscul de a fi luat in ras de altii. Modus in rebus. Fiecare isi stie propria masura.

Exact totul cu masura,numai tu stii cit poti sa duci, eu cel putin am dureri de cap de la un pahar de vin.Ca sa fiu "in rind cu lumea" imi pun un pahar de vin apoi adaug apa pina plec si asa unii cred ca beau de rup:D

[C-tin]

În prealabil postat de veilur

Bine, asta e doar parerea ta. Dar asta nu inseamna ca este si corecta sau un exemplu de urmat. Inteleg sa nu te duci la onomastici, revelioane si alte petreceri, ca acolo pe drept ca sunt tot felu de ispite, dar la o nunta nu vad un motiv intemeiat sa nu te duci macar la cununia religioasa care se face in biserica.
In cazul in care te invita fratele din familia ta la nunta lui, daca esti atat de induhovnicit si crezi ca nu se cuvine tie sa te duci pentru ca te-ar sminti sau alte motive, totusi din bun simt te duci macar la cununia religioasa, iar dupa ce se termina slujba ii dai banii fratelui(cadoul), te scuzi si pleci acasa. Nu este mai frumos asa decat sa il refuzi pe motive religioase? Ce pierzi daca te duci? Pierzi Duhu sfant care l-ai acumulat atat de mult? Eu nu cred ca il pierzi stand intr-o biserica.
Totusi traim in lume, nu suntem calugari.
Apropo: a fi induhovnicit inseamna sa ai si bun simt pe langa celelate virtuti. ;)

Traditie are oarece dreptate, in cazul celor impatimiti! Acestia fac mai bine sa evite petrecerile de orice fel, daca vor sa ajunga la liman, sa se despatimeasca.

Insa cei duhovnicesti, cum zicea si Cozia, n-au dece sa se fereasca! Ei se fac de toate pt toti, fara a se sminti, daca prin asta salveaza un suflet.

Asa veilur,... dai zor in continuare sa iesi la liman, ca apoi sa ne spui si noua cum intorci oile ratacite pe centura bucurestilor, la Hristos...

[Hartford]

În prealabil postat de petrurar

tu Elena vrei sa te mintui si stai pe la intruniri cu tinerii care nu mai pun stop bauturii.... interesant.
ma gindesc sa dai o raita si prin cluburi de noapte si tot sa stai in cumpana daca sa consumi sau nu.
omg.
adesea... inca:thumbsup:
ia vezi ce zice preotul tau duhovnic in ceea ce priveste petrecerea timpului tau liber.
aici toti or sa te indemne sa bei, nu conteaza ca e un pahar sau un butoi. toti iti vor spune ca trebuie sa socializezi. de ce, nici ei nu stiu asta. dar programarea sociala asta spune: socializeaza cu orice chip si in orice fel.
numai ca, in fata Mintuitorului, nu te vei putea ascunde in spatele socializarii si nici a sfaturilor primite pe un forum, fie si el crestin.

Eh na.... o fi fost chemata la o onomastica ceva, hai sa nu o luam asa, doar traim in lume nu in manastire.

[tigerAvalo9]

:DPai este necesar sa bei doar 2 pahare de vin,sampanie sau bere.La evenimentele stop bautura stop alcoolul etc se refera sa incetam sa consumam alcool in mare masura ,foarte multe persoane beau pana se imbata apoi se ajunge la ..:D si Iisus Hristos a baut o cana de vin la o nunta .Daca toti ar bea doar 2 pahare de alcool la petreceri si cand ai vine cheful nu s-ar mai ajunge la ce se ajunge(activitati cu stop alcoolul)

[veilur]

În prealabil postat de C-tin

[...]
Asa veilur,... dai zor in continuare sa iesi la liman, ca apoi sa ne spui si noua cum intorci oile ratacite pe centura bucurestilor, la Hristos...

Ce ai vrut sa spui cu faza asta?

[ory]

Nu degeaba se spune ca,"daca vrei sa scapi de ispita,fugi de ea",sau cum spunea cineva pe-aici,depinde de animalul pe care il hranim si-i intretinem viata.
MINTEA este cel mai mare rival al nostru,relatia noastra cu propria minte se vadeste in tot ceea ce facem.Prin minte,ne trec,inainte de toate,patimile si virtutile deopotriva,ea le cerne pe acestea si le da semnificatia pe care,Noi insine dorim sa le-o dam.Primul impuls,primul lucru pe care avem tendinta de a-l lua in consideratie cand intampinam ceva este propria gandire,cu ea analizam ceea ce se-ntampla,cu ea chiar simtim ceea ce se-ntampla in jurul nostru,si deci,ea este raspunzatoare pentru alfa si omega lucrurilor inconjuratoare.
Ei bine,dar si cu mintea asta nu este cum ne dorim noi,chiar daca ne apartine,salasluita in propriul trup.Fiindca modalitatea ei de gandire este influientata inca din gena din care ne tragem,din educatia pe care am avut-o in viata,de factorii externi pe care i-am intampinat permanent...de toata relatia aceasta interumana,dar in mare parte si de autoeducatia de care trebuie sa fim cu totii capabili.
Personal,am ajuns in stadiul in care consider ispitele,placerile acestea efemere si aproape mereu cu iz negativ,ale vietii,consider ca nici macar nu-si merita efortul de-a fi intrupate.Este prea putin spus placere si mult prea multa suferinta implicata in aceasta decadere acoperita de farmec.Ar trebui sa fim constienti de repercursiuni,de ireversibilitatea momentului in care am fi putut lua o decizie mai inteleapta si nu am facut-o,trebuie sa fim constienti cat suntem de mici,cahiar daca am innaltat atat de sus patimile si propria demoralizare,in acelasi timp.
Deseori ma gandesc,cat de increzator si natang poate sa fie omul,cand,constient de slabiciunea lui si de calitatea sa muritoare,mai indrazneste sa urasca atat de mult,sa distruga atat de mult,iar in cele din urma sa-si autodistruga sensul.
Ispitele sunt pretutindeni,cel putin in aceasta perioada contemporana,ele fac parte din noi,sunt la tot pasul si ne indruma haotic spre cai din ce in ce mai nesigure si pline de dezamagire.Trebuie sa revenim la simplitate pentru a izbuti,sa revenim la calitatea de odinioara fara atata consurenta si lupta zadarnica pentru suprematie.
Cel mai grav este,ca datorita evolutiei tot mai bizare,am epuizat toate sensurile exterioare de progres,astfel ca am devenit dusmani cu noi insine,am inceput sa ne luptam pentru suprematia propriilor instincte,a propriilor trairi,ne-am avantat intr-o bezna si o batalie atat de obositoare cu propria psihologie...pentru ca ne-am ratacit pe undeva.
Ce placere?!Ce patima?!...fumat,curvie,lacomie si tot mai mult parvenism!!!
Chiar nu vedem ca ele nu sunt placeri,ci lipsa de personalitate!Ne agatam de vicii,pentru ca nu ne mai placem asa cum suntem,ne afundam in ele pentru a nu ne mai regasi deloc,impotmoliti fiind in necredinta si nepasare,intr-o mare de frustrare si complexe.Iar culmea ironiei,ca ne mai si mandrim cu aceste vicii.Asa am ajuns,oameni buni!,sa ne masuram in pacate,in slabiciuni si neputinta.

[ory]

Am urmarit o emisiune la Trnitas,despre patimi si conceptia conforma careia,acestea atrag asupra lor pedeapsa divina.De fapt s-a discutat foarte intelept si cu un sens social si spiritual bine pus la punct,despre acest subiect.
De fapt,patimile nu atrag cu sine pedeapsa Divina,cat atrag consecinte negative si uneori fatale logic deduse,asupra celor care se afunda in ele.
Pai,daca le-am lua pe rand,orice patima ne vatama in mod direct,dar si raspunzator.Fumatul ne fac rau la sanatate,la circulatia sangelui,la inima,la plamani,la gat,dantura,la imunitate si multe alte cai influientate de acesti radicali liberi si atat de toxici care otravesc organismul.Fumatul nu are absolut nici un efect pozitiv.In priviinta fumatului sa nu uitam si de factorii externi pe care aceasta le implica,si anume,intoxicarea celor din jur,chiar si a celor dragi(fumatul pasiv),mirosul absolut dezgustator pe care-l au fumatorii.Deci,ne pedepsim singuri cu acest viciu...dar si pe cei nevinovati.
Alcoolul,daca nu ajunge in stadiul de viciu,el reprezinta un medicament,adica vinul.Insa,cum multi doresc sa-l soarba pe nesaturate,acesta da dependentas si la randul ei incepe marea degradare a persoanei in cauza.Degradare deopotriva fizica si psihica,degradare sociala si de sanatate,dar si aici intervine factorii negativi pe care alcolicii le imprima celor dragi.Deci,pedeapsa vine de la sine.
Lacomia pantecelui,iarasi ne subrezeste sanatatea prin obezitate,prin dereglarea functionalitatii atataor organe interne,a metabolismului dar si a psihologiei persoanei in cauza.Decaderea sociala,obezii fiind adesea marginalizati de cei din jur datorita aspectului.Oricum,este evident ca dupa o imbuibare nu te simti nici pe departe bine,nu te poti misca asa cum trebuie si nu poti da randament activitatilor zilnice.Dar se stie ca obezitatea se datorieaza mai multor factori decat a imbuibarii si lacomiei pantecelui,insa de regula este generata de aceasta.
Curvia,o mai numim in mod paradoxal "iubire",cand iubirea inseamna cu totul altceva decat o intalnire cu un amant,sau cu persoana caruia-i promitem luna de pe cer,dar nu si o casatorie pentru vesnicie.Curvia,deci,aduce cu sine muuuulte belele.In primul rand,dezamagire,fiindca aproape intotdeauna vom fi dezamagiti de relatii "neserioase",sau de relatii formate din lucruri de aparenta,fiindca este atat de absurd sa pretindem ca intelegem si cunoastem o persoana,atata timp cat intalnirile cu aceasta se limiteaza la un univers neutru,fara implicatia adevaratei lumi a fiecaruia dintre "amorez".Insa exista,evident,diferite situatii care implica aceasta "relatie neoficiala dpdv spiritual".Curvia atrage asupra ei boli venerice,dezechilibru social,de ce nu si mental,pentru ca oamenii grabiti mereu spre aventuri,de regula se impotmolesc in propria neputinta si incep sa piarda mult,mult sens benefic al vietii.Se stie ca femeile cele mai predispuse cancerului de col uterin,sunt femeile care schimba mai multi parteneri intimi in viata.
Avortul,medical ori spiritual,sau psihologic,nu are cum sa nu aiba atatea efecte adverse.
Ura,ura nu doar ca face ravagii in jur,dar mai face prapad si atatea principii din interiorul celui care o hraneste si o simte cu atata putere,cel mai adesea in defavoarea lui.Ura ne schimonoseste cel mai tare si ne face sa ne pierdem,incet dar sigur in cea mai dezastruoasa bezna a relatiei cu lumea in care traim,fizica si spirituala.
Exemplele ar putea continua mult si bine,si am evidentia toate trasaturile nefavorabile pe care le au patimile si care,de fapt intra in conflict direct cu noi insine.Poate ca de aceia Dumnezeu a lasat omului calea de-a discerne binele de rau,care reprezinta in primul rand calea de a ne fi mai bine noua,de-a ne simti mai demni totodata.

[ory]

Scuze,am vazut ca am facut o gramada de greseli...inclusiv gramaticale!Scuze!