Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #111  
Vechi 12.08.2011, 21:35:41
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Ce loc ocupa Hristos in inima mea? Pai, draga domnisoara Laura, ca Domnul Hristos sa poata ocupa un loc in inima mea mai intai ar trebui ca locul sa fie gol, ca nu poti sa primesti pe cineva intr-o camera ticsita. Hai sa vedem daca gasim o camera goala. Ia uitati aici e camera plina, e plina cu mandria mea, e grasa si voinica mandria mea, nu mai are mult si da in trufie. Dincoace e alta camaruta tot plina, da' e plina de stiinta mea. Da, e cam mica ea da' e ticsita. Asta de aici e camaruta cu pasiuni, iar astalalta e camera mare cu prostie. Pe asta n-o prea arat ca nu ma lasa mandria. Ei, vedeti dragii mei, unde pot eu sa primesc pe Domnul nostru cand toate camerele sufletului sunt pline ochi cu ale mele. Sa le dau afara? Asta imi sugerati? Da' voi ati facut asa? Da? Pai, hai sa v- ascult, sa dau afara macar dintr-o camera. Din care camera? A, din prima, adica mandria? Pai, cum sa dau eu mandria afara, ca nu se da dusa nici legata? Voi ati reusit? Da, bravo, da' uite ca io nu poci. Sa dau stiinta afara? Da, si p-asta ati reusit s-o scoateti? Bravo voua, da' io nici p-asta nu poci. A, cu pasiunile nici nu mai ma sfatuiti ca ati prins refrenul cu nu poci si atunci imi ziceti direct sa dau prostia afara, da? Ei, prostia as da-o eu, si inca cadou, da' nu mi-o primeste nima. Si mai stau eu asa si ma cuget (in camera mare, binenteles): da' daca dau prostia afara tot ramane mandria si oare Domnul nostru cel smerit o vrea sa stea impreuna cu mandria mea in suflet? Cred ca nu. Mai degraba ar sta cu prostia decat cu mandria. Asa ca la ce folos sa scot prostia daca raman cu mandria? Da, iaca tot ma bucur ca voi ati reusit.
Har, smerenie si jertfa de sine.
In urma cu 3 ani, vazand Bunul Dumnezeu ca eu nu prea ma simt sa golesc camarile mele si sa fac loc Lui, m-a adus aici pe meleaguri straine. Pe atunci nu mi-am dat seama de asta. Si prima incercare pe care Domnul mi-a dat-o a fost sa imi doboare mandria. Aveam o mandrie de sine atat de mare ca era cat camera ta mare din postarea ta. Si , la inceput, fara voia mea ci pentru ca nu am avut incotro , a trebuit sa scot mandria afara. Atunci am simtit cea mai mare durere a sufletului, nici nu pot exprima suferinta mea de atunci. Ganduri de genul: cum tu, marea directoare acum esti nimic? cum tu, marea desteapta acum nu reprezinti nimic? cum tu marea si extraordinara fiinta acum esti tratata ca ultimul om? si vreo 3 luni sufletul meu s-a tanguit si a plans, a suferit , ce sa-ti explic , nu pot sa explic in cuvinte. Faceam cele mai de jos munci plangand in suflet ce am ajuns. Dar , dupa un timp, a venit dorul de Dumnezeu. Si sufletul meu a inceput cu sete sa caute pe Dumnezeu. Si Domnul a sarit repede in sprijinul meu. Si atunci am realizat ce mare mila a avut Domnul de mine.
Dar..... exista un prolog. Cand m-am intors in camera mea mare, bucuroasa ca am scapat de mandrie, sa fac curatenie , sa fac loc Domnului meu, intr-un colt, ghemuit, chircit, cine era? o mandrie mica, speriata, dar era.

Morala mea: mandria are multe fatete. Lupta e grea.

Dar am invatat ceva: cu truda, cu nevointa am speranta ca voi scapa.

PS.Minunate postarile tale.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #112  
Vechi 12.08.2011, 23:58:57
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
In urma cu 3 ani, vazand Bunul Dumnezeu ca eu nu prea ma simt sa golesc camarile mele si sa fac loc Lui, m-a adus aici pe meleaguri straine. Pe atunci nu mi-am dat seama de asta. Si prima incercare pe care Domnul mi-a dat-o a fost sa imi doboare mandria. Aveam o mandrie de sine atat de mare ca era cat camera ta mare din postarea ta. Si , la inceput, fara voia mea ci pentru ca nu am avut incotro , a trebuit sa scot mandria afara. Atunci am simtit cea mai mare durere a sufletului, nici nu pot exprima suferinta mea de atunci. Ganduri de genul: cum tu, marea directoare acum esti nimic? cum tu, marea desteapta acum nu reprezinti nimic? cum tu marea si extraordinara fiinta acum esti tratata ca ultimul om? si vreo 3 luni sufletul meu s-a tanguit si a plans, a suferit , ce sa-ti explic , nu pot sa explic in cuvinte. Faceam cele mai de jos munci plangand in suflet ce am ajuns. Dar , dupa un timp, a venit dorul de Dumnezeu. Si sufletul meu a inceput cu sete sa caute pe Dumnezeu. Si Domnul a sarit repede in sprijinul meu. Si atunci am realizat ce mare mila a avut Domnul de mine.
Dar..... exista un prolog. Cand m-am intors in camera mea mare, bucuroasa ca am scapat de mandrie, sa fac curatenie , sa fac loc Domnului meu, intr-un colt, ghemuit, chircit, cine era? o mandrie mica, speriata, dar era.

Morala mea: mandria are multe fatete. Lupta e grea.

Dar am invatat ceva: cu truda, cu nevointa am speranta ca voi scapa.
Da, draga sora, asa este, cel mai greu de dat afara e mandria, si nu o poti da decat dupa ce te da pe tine lumea mai intai afara. Vorbesc de mireni, de oameni obisnuiti, nu de calugari si mari nevoitori.

Delia draga, eu am cel mai mult de invatat de la voi, caci eu ma regasesc in minunatele si profundele versuri pe care le-ai scris in postarea ta. Multumesc mult.
„Mi-s petec nou pe vechile blesteme:
mă doare Dumnezeu, și-L dor și eu,
și ne durem de- atît amar de vreme,
mereu străini și logodiți mereu.
…"

Un tanar il intreaba pe avva al sau, batran si orb, de ce se duce in sufletul sau asa mare lupta si de ce nu simte ca inainteza si el macar putin. Si avva ii raspunde: - du-te si inhama caii la caruta ca tre' sa mergem pana la schitul vecin. Dar avva scosese inainte, fara ca tanarul sa observe, oistea carutei si a pus-o in spate, ascunsa sub un coviltir. Tanarul, neexperimentat, lega cum se pricepu si el caii direct de caruta, apoi se urcara si o pornira la drum. Numai ca lipsind oistea caii trageau care incotro incat putin a fost sa nu se rastoarne in santul de langa drum. Atunci batranul spuse sa opreasca si-l intreba pe tanar ce se intampla. Tanarul nedumerit raspunse ca nu stie, dar simte ca lipseste ceva la caruta. Batranul zise - cauta sub coviltir si vezi ce lipseste. Cand se uita sub coviltir vazu crucea oisti, cea care lipsea carutei. Zise batranul - pune oistea la locul ei si apoi inhama din nou caii. Zis si facut apoi plecara din nou spre schit. De data asta caruta mergea drept si caii nu mai zdruncinau caruta, ba chiar pareau ca nici nu mai simt oboseala. Zise batranul - vezi, daca n-avea cruce caruta cum fiecare cal tragea in alta parte si zdruncinau si caruta, de puteau omori si pe netotul ce tinea haturile? Asa dragul meu, si sufletul are trei puteri: puterea ratiunii, puterea afectelor si puterea vointei, plus martorul pus de Dumnezeu in noi, constiinta. Dar in sufletul omului se duc doua mari batalii, una intre afecte si ratiune si alta intre vointa si constiinta. Doar crucea le impaca si le da o directie buna. Da' ce semnifica crucea, avvo? - intreba tanarul. Crucea, fiule, e sa te pui in slujba altora. Domnul Hristos, Mantuitorul nostru drag, S-a pus pe Sine in slujba tuturora si noi suntem datori sa facem la fel.
Iertare daca nu v-a placut.
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #113  
Vechi 24.08.2011, 11:50:37
Marilena B
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Nu , nu , nu mai e loc , e mare inghesuiala pe ultimul , nici o sansa !
Eu zic ca defapt este pe primul loc, dar nici macar nu realizam cat il iubim pe Dumnezeu...si ne lasam incarcati ....de lume...
sau avem un copil si care il punem in fata si spunem :Doamne tu mi-ai dat acest copil trebuie sa ingrijesc de el..
sau avem parinti...si facem la fel....trebuie sa ne ingrijim de ei...
sau avem sotii sau barbati ...si Dumnezeu ne spune ce ne spune..
Cred ca vrem sa-l iubim pe Dumnezeu sa-l punem inaintea la toate adica sa iubim tot ce ne inconjoara, dar defapt nu stim masura in care sa o facem si sfarsim a face mai mult pentru cei din jur decat pentru Dumnezeu ..nu stim sa avem socotinta ..nu stim cum trebuie sa ii punem ii suflet pe toti, dar acesta sa o facem prin Dumnezeu...sa vedem defat pe Dumnezeu in ei si nu pe ei ...cred ca ii deosebim doar la nivel mental ca fiinte ..dar ar trebui sa ii deosebim in inima....cat trebuie si cum trebui sa ii iubim, ca in tot ce ne inconjoara sa vedem defat pe Dumnezeu..sai il dorim defapt pe Dumnezeu, sa il simtim pe Dumnezeu..nu copii , nu sot sau sotie nu parinti si nu lume...
... totusi Dumnezeu care defapt inseamna toti acestia la un loc...trebuie sa-i privim pe toti prin prisma lui Dumnezeu..si pe Dumnezeu prin prisma a tot ce te inconjoara ca un punct terminus...Este in tot si in toate si chiar in inima ta in momentul in care iubesti..dar

Nu deschide inima ta orisicui (Eccl 8, 19)
deschide inima ta lui Dumnezeu....si ca sa ma intelegeti ca defapt il aveti pe Dumnezeu in inima voastra dar nu stiiti sa cantariti si sa dati importanta acestui fapt o povestioara...
Despre Dumnezeu-ALBERT EINSTEIN -

--------------------------------------------------------------------------------

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!”

Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”

“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”

Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”

“Si, continua studentul, intunericul exista”?

“Bineinteles!” raspunse profesorul.

De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”

In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”

Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”

“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”

Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.

Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN
Nu sunteti deci fiinte cu absenta lui Dumnezeu in inima voastra sunteti fiinte care trebuie sa stie ca trebuie ii iubiti pe toti dar sa il vedeti pe Dumnezeu focalizat in ce iubiti.

Last edited by Marilena B; 24.08.2011 at 12:18:39.
Reply With Quote
  #114  
Vechi 24.08.2011, 16:34:21
Hartford's Avatar
Hartford Hartford is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.11.2005
Locație: USA
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.809
Implicit

Nu stiu exact ce loc ocupa in inima mea dar stiu ca fara el sint nimic, e cel mai bun prieten al meu si plec la drum cu el mereu.
__________________
Rugaciunea care-i plansa
In a lacrimei parau,
Te sfinteste si te-nalta
Ca sa-l vezi pe Dumnezeu!
Reply With Quote
  #115  
Vechi 24.08.2011, 16:49:37
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Un tanar il intreaba pe avva al sau, batran si orb, de ce se duce in sufletul sau asa mare lupta si de ce nu simte ca inainteza si el macar putin. Si avva ii raspunde: - du-te si inhama caii la caruta ca tre' sa mergem pana la schitul vecin. Dar avva scosese inainte, fara ca tanarul sa observe, oistea carutei si a pus-o in spate, ascunsa sub un coviltir. Tanarul, neexperimentat, lega cum se pricepu si el caii direct de caruta, apoi se urcara si o pornira la drum. Numai ca lipsind oistea caii trageau care incotro incat putin a fost sa nu se rastoarne in santul de langa drum. Atunci batranul spuse sa opreasca si-l intreba pe tanar ce se intampla. Tanarul nedumerit raspunse ca nu stie, dar simte ca lipseste ceva la caruta. Batranul zise - cauta sub coviltir si vezi ce lipseste. Cand se uita sub coviltir vazu crucea oisti, cea care lipsea carutei. Zise batranul - pune oistea la locul ei si apoi inhama din nou caii. Zis si facut apoi plecara din nou spre schit. De data asta caruta mergea drept si caii nu mai zdruncinau caruta, ba chiar pareau ca nici nu mai simt oboseala. Zise batranul - vezi, daca n-avea cruce caruta cum fiecare cal tragea in alta parte si zdruncinau si caruta, de puteau omori si pe netotul ce tinea haturile? Asa dragul meu, si sufletul are trei puteri: puterea ratiunii, puterea afectelor si puterea vointei, plus martorul pus de Dumnezeu in noi, constiinta. Dar in sufletul omului se duc doua mari batalii, una intre afecte si ratiune si alta intre vointa si constiinta. Doar crucea le impaca si le da o directie buna. Da' ce semnifica crucea, avvo? - intreba tanarul. Crucea, fiule, e sa te pui in slujba altora. Domnul Hristos, Mantuitorul nostru drag, S-a pus pe Sine in slujba tuturora si noi suntem datori sa facem la fel.
Iertare daca nu v-a placut.
Har, smerenie si jertfa de sine.




MariS, multumesc mult. De bagat la cap si de coborat la inima!

In ton cu topicul dar si cu cealalta postare a ta, iti trimit si eu ceva.

"Cine L-a cunoscut pe Hristos, își caută crucea.
Asta pentru că te doare cumplit superficialitatea ființei tale: El dă nesfârșit, iar tu n-ai "spațiu" pentru fericire.

El iartă, și tu nu-ți amintești păcatele. El vrea să se sălășluiască în inima ta și tu habar n-ai de propria inimă.
El vrea să intre în casa ta și tu nu știi pe unde ai rătăcit cheile.
Iată, a venit harul și n-a avut unde să se așeze în tine. A vrut Dumnezeu
să-ți umple sufletul de viață, de dragoste, de mângâiere și de odihnă, și tocmai atunci sufletul tău e plecat "în străinătate" sau are chiriași care i-au plătit în avans și nu poate să-i dea afară.... Ți-ar da Dumnezeu fericire veșnică, dar n-are în ce să-ți pună: toate vasele inimii sunt pline cu altceva...


N-ai altă soluție decât crucea, răstignirea, răsturnarea tarabelor, gonirea cu biciul a negustorilor și chiriașilor din Templul inimii...

Trebuie să faci cu orice preț loc în tine... Căușurile palmelor sunt prea mici? Atunci să vină piroanele și să le facă fără fund... E mintea prea ocupată cu închipuirile? Atunci aduceți grebla de spini și trageți închipuirile afară ca pe niște frunze moarte...

E inima prea strâmtă și prea plină de iubirea de sine? Intre sulița necazurilor, spargă și coastele, curgă tot sângele egoismului, facă loc!

Numai durerea lărgește, înalță, lățește, adâncește lăuntrul omului! Numai durerea puținătății de suflet în fața Jertfei lui Hristos, a miilor de răni din care curge noian de dragoste! Durerea sărăciei de minte și de inimă, în fața Luminii și Fericirii!


Cine L-a întâlnit pe Iisus Hristos e lovit adânc, nesfârșit rănit lăuntric, de contrastul dintre bogăția nepământeană a darului Său și meschinăria și sărăcia și nimicnicia ființei care L-a aflat! Cine l-a întâlnit cu adevărat pe Hristos, înnebunește: ia crucea sa și sparge tot în el, în viața lui, și aruncă gunoiul pe fereastră... Nu va mai fi niciodată mulțumit, niciodată suficient de sărac, de umil, de flâmând și însetat, de zdrobit și de gol, ca să aibă Domnul destul loc în el..."

autor - un nebun pt. Hristos. anonim.
Reply With Quote
  #116  
Vechi 24.08.2011, 20:17:24
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit Vedere duhovniceasca

"Dar de ce a apărut durerea în mijlocul pieptului tău si nu în altă parte? Si de ce, acolo,
părea că rugăciunea îti face bucăti-bucati pieptul tău, ca si când ar fi fost o sabie ascutită?
Acestea ti s-au întâmplat, frate, deoarece în acel loc al pieptului s-a luptat si s-a războit rugăciunea cu diavolul si cu slujitorii lui pentru izbăvirea si pentru mântuirea sufletului tău. Deoarece sabia cu două tăisuri a numelui lui Hristos, aflându-l pe diavolul împreună cu toate cetele lui, odihnindu-se în acel loc, nu l-a înjunghiat numai, ci l-a si ars, pentru că numele lui
Dumnezeu este nu numai sabie cu două tăisuri împotriva diavolului, împotriva păcatului
spun, ci este si foc mistuitor.

Acolo împărătea satana cu sapte stăpânitori, deoarece sapte sunt păcatele de moarte. Dar
din momentul în care a pătruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns până într-acolo silirea
rugăciunii inimii, de îndată s-a înfricosat acel fricos si înfricosător tiran. Spunem că s-a
înfricosat diavolul ca să nu fie înjunghiat si să nu fie ars de înfricosătorul si nebiruitul
nume al lui Dumnezeu, si el si ostile lui. De aceea s-a ascuns în cele mai adânci unghere
ale pieptului si a tras o perdea pentru a nu fi văzut că este ascuns acolo.

Această perdea în spatele căreia se ascunde diavolul se află în cele mai adânci unghere
ale pieptului nostru. Această perdea spun că este ceva văzut si ceva nevăzut, după cum si
pomul cunostintei, din fructul căruia a mâncat Adam, este înteles ca ceva văzut si ceva
nevăzut. Si după cum omul este ceva văzut si ceva nevăzut, la fel si Raiul este înteles ca
ceva văzut si ceva nevăzut, tot asa si această perdea este ceva văzut si ceva nevăzut.
Nevăzut pentru că această perdea este toată puterea lui satana. Iti stăpâneste păsunile
inimii fără să-ti dai seama. Este si ceva sesizabil deoarece, când îl atingi cu rugăciunea
lăuntrică si cu silirea mintii, simti si tu singur că rugăciunea a aflat înlăuntrul tău locul
unde se ascunde diavolul, cuibul lui satan, locuinta lui Belzebul, tronul lui Lucifer si
cetatea demonilor. Acest loc diavolul nu vrea ca omul să-l simtă si să stie de el niciodată,
pentru a nu căuta după aceea rugăciunea pentru a-l alunga de acolo, după cum spune
Grigorie Sinaitul si alti părinti niptici. Dar dacă nu este simtită acea perdea sau cortină a
satanei, cum este posibil să simti că rugăciunea ta a dat peste el, l-a aflat? Acest lu cru,
pentru a fi spus într-un limbaj mai comun, este con siderat astfel:

Când tu, omule, cercetezi adâncurile sinelui tău cu puterea si cu întelepciunea si cu
judecata rugăciunii i nimii, atunci descoperi că si omul cel dinlăuntrul sinelui tău, precum
si cel din afară, este coplesit de patimi si înclină totdeauna spre a face voile diavolului, în
afară de cazul în care îl împiedici cu frica lui Dumnezeu si nu-l lasi să se linistească,
aducându-i aminte de iadul cel înfricosător. Deoarece cu cât te apropii de Dumnezeu, prin
lucrarea poruncilor Sale cele sfinte, cu atât vezi mai bine că sinele tău este îndepărtat de
Dumnezeu, si cu cât se curăteste inima ta cu rugăciunea si cugetul tău este luminat de
lacrimi, cu atât vezi mai bine că esti păcătos si desfrânat."

Vedere duhovniceasca - Un monah anonim din Muntele Athos
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca

Last edited by dobrin7m; 24.08.2011 at 21:18:08.
Reply With Quote
  #117  
Vechi 03.09.2011, 21:26:33
Ana-Maria N's Avatar
Ana-Maria N Ana-Maria N is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.08.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 353
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana-Maria N Vezi mesajul
Si mie mi s-a intamplat la fel: am ajuns la Sihastria intr-un moment al vietii cand uitasem pe Domnul si m-am intors cu dorinta de a fi dinou cu El :)
Mare este Domnul nostru si mare e puterea Lui!
Am gasit acest documentar :) http://www.youtube.com/watch?v=j4F-ik3lWAk Alta chemare petrecuta tot la Sihastria! :)
__________________
'Fara Duhul Sfant, omul nu e decat lut si pacat.'(Sf Siluan Athonitul)
'Domnul stie ca suferi, dar iubirea Lui straluceste peste tine asa cum soarele straluceste peste lume. Nu te teme! E spre binele tau.'(Sf Siluan Athonitul)

Last edited by Ana-Maria N; 03.09.2011 at 21:28:51.
Reply With Quote
  #118  
Vechi 14.09.2011, 15:39:50
Ana-Maria N's Avatar
Ana-Maria N Ana-Maria N is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.08.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 353
Implicit

Aceeasi chemare :) ....tot la Sihastria :) http://www.crestinortodox.ro/forum/s...p?t=204&page=8 - postarea Florinei Stoica
__________________
'Fara Duhul Sfant, omul nu e decat lut si pacat.'(Sf Siluan Athonitul)
'Domnul stie ca suferi, dar iubirea Lui straluceste peste tine asa cum soarele straluceste peste lume. Nu te teme! E spre binele tau.'(Sf Siluan Athonitul)
Reply With Quote
  #119  
Vechi 03.10.2011, 17:26:11
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Dragii mei,
Aș dori să public aici, alături de postările minunate ale celorlalți, un text deosebit de interesant al Sfântului Ioan Hrisostom despre dragostea lui Hristos față de noi și dorința Lui de a ne răspunde îndată ce-I cerem ajutorul:
"Dacă împăratul nostru Hristos ar fi depărtat de noi prin spațiu, ai avea dreptate să te întrebi cum poți fi lîngă El; dar cum El este de față în orice loc, atunci este alături de orice om care îl dorește, de orice om cu viată curată. De aceea și profetul spune: „Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești.” (Ps. 22, 4). Și însuși Dumnezeu spune: „Dumnezeu de aproape sînt Eu, și nu Dumnezeu de departe” (Ier. 23, 23). După cum păcatele ne depărtează de El, tot așa faptele bune ne apropie de El. Tot Dumnezeu spune: „încă grăind tu, Eu voi zice: „Iată aici sînt!” (Isaia 58, 9). Care părinte răspunde așa de repede copiilor săi? Care mamă este atît de cu grijă și necontenit trează ca să nu plîngă nicicînd copilul ei? Nu-i nici unul; nici tatăl, nici mama; Dumnezeu însă stă totdeauna și așteaptă doar – doar îl va chema una din slugile Sale; și niciodată nu-Și întoarce urechea dacă îl cheamă cum trebuie. De aceea ne spune: „încă grăind tu, nu aștept să termini și îndată te ascult”. Să-L chemăm, dar, pe Hristos, așa cum vrea El să fie chemat".

Doamne ajută!

P. S. M-au impresionat în mod deosebit mesajele dvs. și aș dori să vă mulțumesc pentru gândurile minunate pe care le-ați așternut în scris la acest topic!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #120  
Vechi 19.02.2012, 00:22:52
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii...cerurilor.html
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Inima ioan cezar Sectiune dedicata profesorilor de religie 84 06.06.2013 23:05:48
Rugaciunea din inima alexina Rugaciuni 10 17.10.2011 01:01:21
De la inima la inima eduardd Umanitare 6 14.08.2011 10:23:30
cu ce se ocupa un centru cultural-social? o copila Generalitati 2 12.08.2010 09:37:13
Va rog din inima !!! SimonaP Umanitare 4 04.07.2010 20:35:38