Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

La modul declarativ,toti vom afirma,sau cel putin ne vom dori,sa spunem ca traim in Hristos.Din pacate vorbele nu ne vor ajuta prea mult si pe copii Sai dupa roade ii veti cunoaste.Biblia ne ofera un mijloc extrem de simplu si de eficace in a ne incerca pretentia trairii noastre.

Firea paminteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul lupta impotriva ei.Sunt lucruri potrivnice si Biblia ne arata ca nu putem face ce dorim si ca trebuie sa decidem ce alegem.Nu exista cale de mijloc,eternul compromis.Cine ramine cu firea paminteasca este sub Lege si fiind sub blestemul Legii nu va putea mosteni Imparatia lui Dumnezeu,pentru ca doar Hristos a putut implini Legea perfect.Firea paminteasca aflata sub Lege se manifesta in urmatoarele moduri,ca si exemplu:preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea.

Cei aflati in Hristos sunt calauziti de Duh,umbla in Duh si au roadele Duhului care sunt:dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor.

Aceste ultime trairi sunt manifestate de catre cei care,conform Bibliei,au auzit Cuvantul Adevarului,adica Evanghelia manturii noastre,au crezut si au fost pecetluiti cu Duhul Sfant,care le fusese fagaduit.Despre acest Duh Pavel spune ca este un Duh de de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui si ne va lumina ochii inimii ca sa pricepem care este nadejdea chemarii Lui.Acesti oameni,care au aceste roade,adevaratele fapte bune ale Credintei,sunt cei care au fost facuti mostenitori in EL,si care vor mosteni Imparatia.Ei si nu altii.

Indemnul pentru copii Domnului este direct: ,,Odinioara erati intuneric; dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii."(Efeseni 5:8). Acest umblat in lumina se manifesta prin cele aratate mai sus.Nu doar una dintre stari ci toate.Nu poti fi bland si curvar.Ci trebuie sa fii bland si curat.Nu poti fi rabdator si lacom.Trebuie sa fii rabdator si infranat.Asadar fiecare isi poate analiza viata,trairea si poate observa pe unde se incadreaza.In cazul in care cineva simte ca nu se incadreza atunci ar trebui,cat mai repede,sa vada ce anume il impiedica.

Eu cred ca acesti oameni,care chiar sunt ai lui Hristos,ii recunosti in lumea de azi,mai ales in intunericul si mizeria ei.Sunt ca o lumina in lume si printre oameni,roadele lor sunt de netagaduit si la fel este si Credinta lor.Urmeaza apoi un lung sir al celor care cred ca sunt ai lui Hristos dar nu sunt.Sa dea Dumnezeu ca fiecare de aici sa faca parte din copii Lui.

[MariS_]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

Nu ma simt nici rob, nici sluga si cu atat mai putin fiu, ma simt precum orbul din nastere care multa vreme a orbecait prin intunerec si care a simtit, nu vazut, ca exista o lumina mai presus de lumina si o caldura mai presus de caldura si o iubire mai presus de iubire si ca, orb inca fiind, caut sa-mi apropii acea lumina, acea caldura si acea iubire.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

Eu simt ca Hristos este Persoana care seamana mai mult cu mine asa cum ar trebui sa fiu decat seman eu insumi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

Ma bucura mult aparitia ta pe acest forum , chiar era nevoie de tine aici , de un aer proaspat , dupa atatea si atate dispute fara rost , dupa atatea si atatea " lectii de iubire si iertare " ! Te rog sa-ti aduci colegii , prietenii tai aici , caci suntem in mare criza pe aici ! Ce-ti pot rasunde ? Iti dau un link al unui thread deschis de mine , ca sa intelegi mai bine relatia mea cu Hristos , si mai adaug pe langa link-ul ce va urma , multe suspine , regrete si chiar lacrimi pentru neputinta si neghiobia mea in relatia cu El . . . . . . :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12258

În prealabil postat de vintage

Adesea uit ca nimic nu sunt, nimic nu pot fara Domnul Hristos. Si ma zbat in neputinte obositoare increzandu-ma cu mandrie in puterile mele, imi fac planuri si construiesc palate de nisip.
Abia apoi, cand ma opresc, istovita, vad bratele lui Hristos intinse, atunci ii aud in minte cuvintele:
"Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna."

Asa este Domnul pentru mine:

" Domnul este întărirea mea și scă*pa*rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu."

In postarea mea am spus ce este Hristos pentru mine. El chiar este ceea ce am spus dar nu pentru ca Il rog permanent sa fie ci pentru ca El vrea si fara sa-L rog eu. De multe ori incep o lucrare si uit sa-i cer sa-mi fie ajutor, sprijinitor. Dar pe parcurs intalnind obstacole imi amintesc de El si ii solicit ajutorul sau alteori abia la sfarsit cand vad lucrarea bine facuta, dupa ce ma umflu bine in pene, imi vin in fire si realizez al cui estge meritul. Domnul are rabdare cu mine. Multumesc Domnului.

Intrebarea era, de fapt, "ce loc ocupa Hristos in inima noastra" si nu am raspuns.
Nici acum nu dau raspuns la aceasta intrebare pentru ca daca as face-o, fie as produce sminteala
Raspund, insa la intrebarea "ce loc mi-as dori sa ocupe Hristos in inima mea":
As vrea ca Hristos sa ocupe toata inima mea.
-Adica sa-l pot iubi pe Hristos mai mult decat pe copii mei, sa am puterea de a renunta la locul de munca si la salariu pentru Hristos, sa pot renunta la toate grijile lumesti pentru Hristos.
Dar nu pot nimic din toate astea. Atunci? ce loc ocupa Hristos in inima mea?

[costel]

Simt ca de multe ori Hristos nu este in inima mea. Am porniri, cuvinte, fapte care imi descopera acest lucru.

De multe ori ne tot spunem ca El este prezent in interiorul nostru, dar sunt zile cand nu privim in interiorul nostru. Sa nu credem ca Hristos este un obiect pe care il iei, il asezi unde doresti si il gasesti oricand acolo. Nu, El este persoana, cu El trebuie sa vorbim si sa ne hranim ca sa-L avem in inima.

[laurastifter]

Doamne ajută tuturor!
M-au impresionat în mod deosebit toate mesajele... Se observă, din ceea ce aţi scris, că toţi Îl iubiţi pe Domnul nostru Iisus Hristos şi vă străduiţi să-I dedicaţi întreaga viaţă, potrivit îndemnului biblic: "dă-Mi Mie, fiule, inima ta".
Cred că la întrebarea Psalmistului "ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?", Biserica ne oferă următorul răspuns: "Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". :)

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

[laurastifter]

[quote=cristiboss56;372591]Ma bucura mult aparitia ta pe acest forum , chiar era nevoie de tine aici , de un aer proaspat , dupa atatea si atate dispute fara rost , dupa atatea si atatea " lectii de iubire si iertare " ! Te rog sa-ti aduci colegii , prietenii tai aici , caci suntem in mare criza pe aici ! Ce-ti pot rasunde ? Iti dau un link al unui thread deschis de mine , ca sa intelegi mai bine relatia mea cu Hristos , si mai adaug pe langa link-ul ce va urma , multe suspine , regrete si chiar lacrimi pentru neputinta si neghiobia mea in relatia cu El . . . . . . :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12258[/quote

Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi adresat! :)
Este foarte interesant topicul pe care mi l-aţi indicat şi, într-adevăr, din poeziile şi rugăciunile pe care le-aţi postat acolo, se simte dragostea dvs. sinceră şi profundă faţă de Mântuitorul nostru Hristos.
Mă bucur din tot sufletul că prezenţa mea pe forum vă poate ajuta cu ceva... Toţi avem nevoie de sprijin în viaţa duhovnicească, în relaţia cu Dumnezeu. Creştinismul este "religia iubirii" şi mântuirea se dobândeşte în comuniune. Cred cu tărie că voia lui Dumnezeu este aceea ca noi, cei care ne străduim să-I rămânem credincioşi, să comunicăm, să ne povăţuim unii pe alţii în acest pelerinaj al existenţei pământeşti. Dacă avem datoria de a ne ajuta unii pe alţii în rezolvarea problemelor din lumea aceasta, cu mult mai mult vom împlini voia lui Dumnezeu rămânând uniţi în viaţa duhovnicească, socotind credinţa în Domnul Hristos drept cel mai puternic liant între noi, în pofida diferenţelor - în aparenţă invincibile - ce pot provoca anumite neînţelegeri chiar şi între cei credincioşi. Nu ştiu exact ce dispute aţi avut pe forum, dar observ că toţi cei care au participat la discuţia de la acest topic au postat mesaje frumoase, spre slava lui Dumnezeu şi toţi, în diverse moduri (fiecare în stilul său) au exprimat acelaşi adevăr: faptul că Hristos este Totul pentru noi. Din aceste mesaje se poate observa faptul că, în ciuda diferenţelor dintre noi, în privinţa aspectelor esenţiale ale vieţii ne asemănăm surprinzător de mult în gândire. Dacă avem aceleaşi convingeri, dacă pe toţi ne caracterizează dorinţa profundă de a păstra în inimi adevărata credinţă, dăruită nouă de Dumnezeu, ce ne-ar putea îndepărta unii de alţii?

[SIZE=3] [/SIZE]

[COLOR=#0000ff]http://www.ziarullumina.ro/articole;1585;1;55886;0;Intelepciune-biblica-Furtuna-este-realitatea-dar-Adevarul-este-Hristos!.html[/COLOR]

O zi binecuvântată!
Hristos în mijlocul nostru!
Cu respect,
Laura Stifter

[I.Calin]

În inima mea, dacă ar sălășlui Hristos, nu aș fi așa preaplin din mine însumi!

[laurastifter]

"Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul." (F. M. Dostoievski)