Revelion - intre pacat si sarbatoare

[ioanascutaru]

"Acest început de an nou lumesc este un lucru diabolic”. Cum comentati aceasta afirmatie? Credeti ca tot ce se intampla de Revelion (sampanie, artificii, dansuri) este pacat? Mergeti la biserica in noaptea dintre ani? De ce?

[gabriela8]

Aceasta noapte reprezinta sfarsitul unui an si inceputul altui an; se cade sa multumim lui Dumnezeu pentru ajutorul primit in anul ce a trecut si sa Il rugam sa ne ajute si in cel ce tocmai incepe. Slujba de la biserica nu se face pentru ca e revelionul ci pentru a incepe un Nou An cu binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca este Taierea Imprejur a Domnului si Sfantul Ierarh Vasile cel Mare deci, prima zi a anului are mai multe semnificatii.

[antiecumenism]

CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur

http://www.crestinortodox.ro/predici...nou-71663.html
“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării.

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“ (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu."

[Heaven]

Bine a spus Sfantul Ioan Gura de Aur,marele propovaduitor al lui Hristos,slava Domnului ca ne-a trimis asemenea ingeri in trup sa ne povatuiasca si pe noi nevrednicii si pacatosii.

Foarte frumoasa si minunata mi se pare si predica Parintelui Cleopa :

(...)

Dar vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.

Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).

Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.

Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.

Împăratul Alexandru Macedon era mare filo-sof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"

Dar odată, tot îl lăudau:

- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...

- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!

Dar marea zvârlea valuri peste el.

- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?

El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!

Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:

- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:

- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.

- Dar de ce asta?

- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.

Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multu-mim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!

Puteti citi toata predica aici : http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou17.htm

[sophia]

Nu este bine sa cadem in extreme.
Nici sa sa ajungem sa ne imbatam, sa ne imbuibam fara noima si sa inabusim lumea in muzici si pocnitori.
Dar nici sa stam incuiati in casa, singuri, cu haine cenusii si sa ne plangem amarul.

Se poate foarte bine merge pe drumul de mijloc.
Sa ne pregatim casa si masa cu masura, sa ne adunam cu prietenii, sa ciocnim un pahar la cumpana dintre ani, sa ascultam un banc sau o muzica frumoasa.

Viata este facuta si pentru a o trai.
Si putem sa dam si pomana la cei saraci. Si de Craciun, si de Anul Nou.

La biserica, la slujba? Nu prea stiu sa fie slujbe in noaptea de Anul Nou. Poate la manastiri.
Preotii de mir stau si ei acasa cu familiile lor.

Da, este slujba pe 1 ianuarie: Sf. Vasile. Putem merge la ea.
Cei de la care citati aici erau monahi. Nu aveau familie, nu aveau nimic.
Este normal ca ei sa scrie asa.
Dar din cate am auzit eu pana si la manastiri este in zile de sarbatoare ceva mai bun de mancare si program mai linistit. Macar se mai odihnesc mai mult.

Mi se pare mie ca unii chiar nu mai vor sa tina seama de familie, de prieteni.
Cand trebuie sa fim cu ei, daca atunci nu, atunci nu, numai la biserica?

[DragosP]

S-o crezi tu că nu-s slujbe în bisericile de mir din România.

[tabitha]

În prealabil postat de sophia

La biserica, la slujba? Nu prea stiu sa fie slujbe in noaptea de Anul Nou. Poate la manastiri.
Preotii de mir stau si ei acasa cu familiile lor.

La noi la biserica se oficiaza un Te Deum - slujba de multumire in seara de Anul Nou, deci nu noaptea. Pentru noaptea de Anul Nou, dupa slujba, biserica noastra a organizat o petrecere de Revelion in sala sociala a bisericii.

[Florinvs]

În prealabil postat de sophia

Nu este bine sa cadem in extreme.
Nici sa sa ajungem sa ne imbatam, sa ne imbuibam fara noima si sa inabusim lumea in muzici si pocnitori.
Dar nici sa stam incuiati in casa, singuri, cu haine cenusii si sa ne plangem amarul.

Se poate foarte bine merge pe drumul de mijloc.
Sa ne pregatim casa si masa cu masura, sa ne adunam cu prietenii, sa ciocnim un pahar la cumpana dintre ani, sa ascultam un banc sau o muzica frumoasa.

Viata este facuta si pentru a o trai.
Si putem sa dam si pomana la cei saraci. Si de Craciun, si de Anul Nou.

La biserica, la slujba? Nu prea stiu sa fie slujbe in noaptea de Anul Nou. Poate la manastiri.
Preotii de mir stau si ei acasa cu familiile lor.

Da, este slujba pe 1 ianuarie: Sf. Vasile. Putem merge la ea.
Cei de la care citati aici erau monahi. Nu aveau familie, nu aveau nimic.
Este normal ca ei sa scrie asa.
Dar din cate am auzit eu pana si la manastiri este in zile de sarbatoare ceva mai bun de mancare si program mai linistit. Macar se mai odihnesc mai mult.

Mi se pare mie ca unii chiar nu mai vor sa tina seama de familie, de prieteni.
Cand trebuie sa fim cu ei, daca atunci nu, atunci nu, numai la biserica?

Aici sunt de acord cu colega "Sophia": este foarte urat- atat pentru un barbat cat si pentru o femeie- la o petrecere, sa se imbete ca porcu' si sa faca scandal, ori sa se impiedice printre mese! Iar cu mancarea- ideea este sa mancam ca sa traim, nu sa traim ca sa mancam.
Insa, in noaptea de Revelion, cel mai potrivit mi se pare ca cunoscutii sau prietenii sa iasa fiecare cu partenerele sau sotiile lor la un restaurant, si sa petreaca cu o muzica de petrecere si dans pana dimineata. Bineinteles, asta cu conditia sa fie un grup bine inghegat, civilizat si de o varsta apropiata, pentru ca toata lumea sa se simta bine.
De Craciun, de alte sarbatori, este normal -copii cu nepotii sa stea cu familia (ce poate fi mai frumos decat un bunic care-si primeste nepotii, sau un tata care-si primeste copii ?!), insa in noaptea de revelion orice barbat cred ca si-ar dori mai mult decat orice sa stea si sa petreaca si sa-si ia la dans partenera sau sotia!
Daca vreti sa vedeti o autentica atmosfera de petrecere (si fara vulgaritati sau obscenitati) puteti vedea un revelion la restaurantul "Podgoriile Husului", cand canta "Trandafir de la Moldova" sau "Acord"

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=oKkKC0caeQs

http://www.youtube.com/watch?feature...bKzgHYMU#t=557

[aubergine]

În prealabil postat de Heaven

Bine a spus Sfantul Ioan Gura de Aur,marele propovaduitor al lui Hristos,slava Domnului ca ne-a trimis asemenea ingeri in trup sa ne povatuiasca si pe noi nevrednicii si pacatosii.

Foarte frumoasa si minunata mi se pare si predica Parintelui Cleopa :

(...)

Dar vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.

Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).

Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.

Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.

Împăratul Alexandru Macedon era mare filo-sof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"

Dar odată, tot îl lăudau:

- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...

- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!

Dar marea zvârlea valuri peste el.

- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?

El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!

Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:

- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:

- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.

- Dar de ce asta?

- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.

Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multu-mim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!

Puteti citi toata predica aici : http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou17.htm

Mult avem de invatat si de la parintele Cleopa!

[sophia]

Citatele date aici din scrierile unor parinti, nu sunt potrivite.
Daca le citim cu atentie ele se refera la ei insisi, la monahi, la vietuitorii manastirilor.
Nu prea sunt sfaturi date laicilor. Ei in manastire asa trebuie sa traiasca. Asa au ales.

Eu repet: calea de mijloc este cea mai buna. Nu ca la manastire, dar nici in dezmat. Cred ca se poate serba pur si simplu civilizat.

Si acum depinde: unii oameni daca sunt singuri, mai bine se duc la biserica, daca nu au nici prieteni, nici familie. Macar sunt printre oameni.

Inteleg din ceea ce spuneti ca nu este lunga slujba de Te Deum.
Ma rog, eu raman cu niste semne de intrebare legat de preotii de mir si de laici.

Ii si admir pe cei care se pot duce noaptea la biserica, sau mai ales pe 1 ianuarie. In ultimii ani si eu merg pe 1 ianuarie la biserica. Recunosc, imi este foarte greu, desi nu stau tarziu dupa miezul noptii.
Totusi sunt necesare niste ore de somn si in acea noapte este greu. Stai macar pana la miezul noptii sa spui "La multi ani!" celui de langa tine. Este firesc.

Ca sa raspund la intrebarea din titlu - nu este pacat sa petreci revelionul, in mod civilizat. Avem nevoie si sa ne distram, sa ascultam o muzica, sa ne inseninam sufletele, sa dansam. Este plina lumea de depresie...

Pe mine ma doare in schimb altceva: sunt de acord ca de Craciun trebuie sa petreci cu familia si sa mergi la biserica.
Dar Craciunul nu este numai sarbatoarea copiilor si/sau a celor care au copii.
Asta ma deranjeaza. S-a cam incetatenit aceasta idee si nu este corect.
Dumnezeu se naste in fiecare an pentru toata lumea.
Nu trebuie sa-i uitam nici pe cei singuri, sau pe cei fara copii.