Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 08.12.2006, 10:51:43
Basileus Basileus is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 04.12.2006
Mesaje: 24
Implicit

frumos! :p
Reply With Quote
  #2  
Vechi 08.12.2006, 13:27:38
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

IDENTITATE

Esti, Doamne, bun ; eu, pamantean si rau !
In dragoste nu-ti seaman, nici in mila,
dar dupa rani, sunt chip din chipul Tau
de par dospit din cer, nu din argila.

Nu Ti-am ravnit nici razele subtiri,
nici talpile strapunse de piroane,
dar Tu ma faci partas la rastigniri
sa-Ti tot ingan osanda la icoane.

Sfintit de cruci pe care nu le-am vrut
si de-nvieri pe care nu le-as cere,
nu stiu, Tu te cobori la mine-n lut,
sau eu ma urc spre raiul Tau, band fiere ?

Cu necersita slava Tu ma-ncarci
si-n cuie, cand sfintenia ma frange,
oftand ma uit la ranile prea largi
si-Ti cresc alaturi, sange langa sange . . .


DENIE

Si primavara parca era alta,
curgea si luna altfel pe zaplaz . . .
Pe-atunci nu ne cioplise-n stanci cu dalta
mesterul timp, nici frunte, nici obraz.

N-aveam taiate-n cremene nici fata,
nici lacrima, nici frunza cu cununi.
Mai mirosea a zmeura si viata
si inimile noastre a capsuni.

Pe-atunci purta si vantul flori in chica
si cantecul pe frunte, prour nou,
si-n fiecare cuib de randunica
pui de heruvi tasneau din orice ou.

Cazand din cer ori coborand din luna,
ne asteptau caisii in pridvor ;
mergeam cu ei la denii, impreuna,
si ne-nchinam ca ramurile lor.

Iisus venea cu roua in potire,
priveam adanc in ochii Lui adanci,
si inviam in orice rastignire,
cand suradeam pe crucile de-atunci . . .

A VENIT SI-AICI CRACIUNUL
(O, ce veste minunata !)

A venit si-aici Craciunul,
Sa ne mangaie surghiunul ;
cade alba nea
peste viata mea,
peste suflet ninge.
Cade alba nea
peste viata mea
care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
peste dorurile mele ;
Dumnezeu de sus
in inimi ne-a pus
palpairi de stele.
Dumnezeu de sus
in inimi ne-a pus
numai lacrimi grele.

Maica Domnului curata
Ada veste minunata.
Zambetul tau drag
infloreasca-n prag
ca o zi cu soare.
Zambetul tau drag
il asteapta-n prag
cei din inchisoare.

Peste fericiri apuse
tinde-Ti mila Ta, Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Sa le-aduci lumina.


STEAUA PRINDE SA LUCEASCA
(O, ce veste minunata)

Steaua prinde sa luceasca
peste ieslea-mparateasca
si din nou trei magi
varsa din desagi
aur si tamaie.
ingerii de sus
magilor le-a pus
cerul sub calcaie.

Lumea-n cantec se desteapta,
pe Mesia Il asteapta.
Zambete ceresti
intra pe feresti,
vin in orice casa
si in orice gand
arde tremurand
cate-o stea sfioasa.

Numai temnita posaca
a-mpietrit sub promoroaca.
Stam in bezna grea,
pentru noi nu-i stea,
cerul nu se-aprinde.
Ingerii grabiti,
pentru osanditi,
nu aduc colinde.

O, Iisuse Imparate
Iarta lacrimi si pacate .
Vin sa-nchizi usor
Ranile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta
Caci pe crucea Ta
Stam batuti in cuie.

ANTITEZE

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
surad numai acei care suspina,
de n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi,
de n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai
cu mana ta n-ai unge rani straine,
n-ai jindui dupa un colt de rai,
de n-ai purta un strop de iad in tine.

Si nu te-nalti in slavi daca nu cazi
cu fruntea grea in pulberea amara,
iar daca-nvii in zambetul de azi,
e c-ai murit in lacrima de-aseara.

LACRIMI

Gonit din raiul lui, pesemne,
un inger trist ni le-a adus,
menirea lor in noi sa-nsemne
ca-n lut mai zace-un strop de sus.

Spalam cu lacrimi rani si spade,
sfintim cu lacrimi un sarut,
din lacrimi ridicam arcade
pe unde viata ne-a durut.

Zvarlim in ele pietre grele
si scoatem saci de aur, grei,
topim un pumn de spini in ele
si facem scari de funigei.
Din lacrimi punem pod genunii,
din lacrimi inviem mereu,
si impletind din lacrimi funii,
ne priponim de Dumnezeu.


INSCRIPtIE PE USA UNUI HAN

Sfintita fie paine si fiertura
si vinul de pe masa mea sfintit
de pleci in zori cu zambetul pe gura,
ori de te-ntorci plangand in asfintit.

Pe masa mea va fie painea sfanta
si tie cel ce pleci tarm nou s-atingi
si tie cel ce vii cu spada franta
de sub cetati unde n-a fost dat sa-nvingi.

Pe-acelasi pat v-am pregatit culcusul,
pe-aceeasi masa blide la un loc,
ca sa-nfratesc caderea cu urcusul
si lacrima cu clipa de noroc.

Pom de Craciun
Cu ingerii ce se-ndurau să vină,
veneau smochine din Ierusalim,
iar noi pandeam, prosteste si sublim,
pe mos Crăciun la geamuri de hermină.
Si cand plangea in cer un heruvim,
cădeau in brad mari lacrimi de lumină,
crestea din fiecare-o mandarină,
si ne dădea azur să mirosim.
Ce gravi stau astăzi numai pe morminte
serafi de piatră, orbi si fără grai.
In sănii nu mai vin ca mai-nainte
nici mos Crăciun, nici Sfăntul Neculai,
iar noi am pus prin cetini oseminte
si-am oblonit fereastra către rai
Reply With Quote
  #3  
Vechi 08.12.2006, 13:29:22
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

TARA DIN VĂZDUH

Stam inchisi in custi de bestii
si-am uitat ochii nevestii,
rasul tancilor la cina,
mana mamei, de lumina.
Am uitat ca-ntr-o poveste
chipuri dragi, priviri celeste.
Nu mai stim pe ce taram e
cantecul facut farame ;
prin ce tari subpamantene
joaca zambete pe gene ;
nici prin ce stravechi unghere
zace-un ciob de mangaiere . . .
Rar primim din lumi uitate
carti postale cenzurate.
Un suspin pe-o vorba scrisa
cu aroma de caisa ;
un sarut pe-o biata fraza –
strop strafulgerat de-o raza ;
cate-o slova care spune,
in genunchi, o rugaciune ;
randuri mici pe unde suie
tot ce-a fost si tot ce nu e,
tot ce-nvie-ntr-o secunda
tarmul care se scufunda.
tara din văzduh se frange
sub un lacat greu de sange . . .
si-apoi iar se-nvarte-o cheie
peste sfintele crampeie.
si cu-n ranjet, gardienii
ne despoaie de vedenii,
ne confisca de sub haina
vis si inima si taina
si ne-nchid in custi de bestii
sa uitam ochii nevestii,
rasul tancilor la cina,
mana mamei de lumina.

BASM

A fost odata in basm, in balada,
o fata mica de cer si zapada . . .
si-un tata trudit, un biet tata
cu umbre in lada,
cu tampla de cantec brumata.
Au fost odata un tata si-o fata,
si fata scria cu litere mari, incete . . .
iar tata venea seara, -n buzunar
cu portocale si comete
si le rasturna pe abecedar
sau le-ncurca printre caiete.
A fost o fata cu slove domoale –
si-un tata cu stele si portocale.
A fost odata . . . a fost odata . . .
Fetita a rămas departe-n povesti,
cu maini de icoana curata,
cu ochii ei prea mari, prea ceresti ;
iar tata a murit de-atunci, nu o data
de-o suta, de-o mie de ori ;
de-o mie de ori a fost tras pe roata,
spanzurat de o mie de sfori . . .
De-o mie de ori pus pe cruce,
de-o mie de ori perpelit in dogori,
de-o mie de ori . . . de-o mie de ori . . .

Fata cu obraji de petala
de mult nu se mai duce la scoala,
dar seara, cand ploua marunt
si frunza tremura goala,
din fundul temnitei, crunt,
din moartea lui fara fund,
strigoiul tatii se scoala.
Din adanc, de sub bezna grozava,
din smoala, din luna,
peste munti si paduri de otrava,
peste cetati si genuni,
strigoiul tatii se scoala-n minuni
si se-ntoarce cu urme de sange
din lava-i strafiarta
pe ulita moarta.
Si-treaba si plange,
din poarta in poarta,
din usă in usa
si din cenusa in cenusa :
-Unde-i fetita de-atunci ?
-Unde-i taticul de-atunci ?
Si-ntrebarea cumplita
se face muget de stanci
si catapeteasma traznita
si cutremur si dinamita.

-Sparge-te, lacate !
-Zidule, pleaca-te !
-Temnita, crapa-te !
acolo, departe-n povesti,
o fata mica de scoala
cu obrazul lipit de feresti,
cu ochii ei prea mari, prea ceresti
asteapta o stea si-o portocala
si se roaga sa plece puhoiul,
sa vina acasa strigoiul.

RUGA

Doamne, racoreste tara !
Sufla-I vantul peste rani
si alina usor seara
plansul mamelor vadani.

Pruncii mangaie-i pe frunte
si-i dezmiarda-ncetisor
si le spune sa Te-asculte,
ca Tu esti taticul lor.

Fa din lacrimi apa vie
si cununi din suferinti.
Neamului da-i vesnicie
si ocean de biruinti.

Da-ne, Doamne, mantuirea
pentru jertfa ce-am adus
si ne curma sangiuirea . . .
Da-ne Pacea Ta de sus !

Si ca semn de impacare,
odihneste mortii lin.
De veghe la fiecare,
da-le, Doamne, cate-un crin.

SUNT, DOAMNE, COPT PENTRU CULES

Sunt, Doamne, copt pentru cules,
nu ca mi-s anii grea recolta,
cat mi-este inima o bolta
de crengi, sub rodul tot mai des. Sunt, Doamne, copt pentru cules,

Sunt numai fructe si balsam.
Cu cat adun pe trup rugina,
cu-atat mi-e sufletul gradina,
si-i toata roade, ram de ram.
Sunt numai fructe si balsam.

Si cand cu lacrimi Tu ma speli,
mai mult in rod eu strang dulceata,
sa nu mai afli-n el nici ceata,
nici viermi amari, nici indoieli.
Cu lacrimi fructele imi speli.

Si daca pica tot mai des
din mine cate-o creanga franta,
in varfuri, sus, gradina canta
si-asteapta marele cules.
Sunt, Doamne, copt pentru cules.

VIETASII
Demult, demult . . .la inceput de osanda
mai intreba de noi la poarta de-afara
cate-o naluca de mama plapanda
sau cate-o nevasta amara, amara.

Un an, doi, trei . . . din lumea cealalt
mai sosea cate-un ravas mirosind a gradini.
Apoi tacerea crescu peste noi tot mai inalta,
ca bozii peste ruini.

Nimeni, nimic, nicaieri, niciodata . . .
Si umbra celeilalte vieti
cazu de pe noi, macinata
ca tencuiala de pe pereti.


Iar noi ne-am desprins de pe timp ca o zgura.
Afara, parintii batrani
poate de ani si de ani se facura
paine, zumzet, fantani.

Nevestele-or avea lacrimi tot mai putine
si-n par mai multe zapezi intelepte,
si-or fi invatat sa nu mai suspine
si sa nu ne astepte.

Feciorii nostri or fi crescut mai departe,
mai frumosi si mai fara de noi
si-or fi purces spre orase straine la carte,
de n-or fi cazut undeva-n razboi.

Si fetele noastre cu boiuri de floare
or fi plecat mirese-n calesti,
alaturi de miri rupti din soare,
ca niste printi din povesti.

Si-acolo-n camine albastre or coase
cu mana subtire si moale,
plecate sub lampa, madone duiose,
scutece albe ca niste petale

pentru odrasle balaie ca spicul,
care vor rade maine-n iatac,
departe de moarte si de bunicul
pierdut, fara nume, in piatra, in veac.


SA MULTUMIM ACESTOR ZILE
Sa multumim acestor zile
si-acestor nopti ce ne patrund
cu chinul darului fecund
si-al rastignirilor fertile.

Sa multumim acestor ceasuri
pentru ca ard, pentru ca dor
si ca ne cresc pe fierea lor
cu plans in ochi, cu vers in glasuri.

Urca-te, trupule, si spune
mai trist, mai nalt ca te ridici
si ca vrei spin si vers si bici,
decat sa pieri in uscaciune.

Urca-te, suflete, si canta
mai trist, dar mai inalt din glod
si spune lumii c-ai dat rod
din pamanteana rana sfanta.

Reply With Quote
  #4  
Vechi 08.12.2006, 13:43:56
mioara mioara is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 11.08.2006
Mesaje: 149
Implicit

Felicitari, antiecumenism pt. ideea ta. Niciodata nu ar trebui sa uitam jertfele din inchisorile comuniste( desi nu se vorbeste despre ele aproape deloc). Ei si-au aparat credinta cu pretul vietii, dar noi nu suntem in stare sa o aparam nici macar cu cuvantul.

RADU GYR

Intrebare

Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum
si-ntreb in soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum ma prabusesc in jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface...

Ma-ntorc spre ea cu sange in cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt.


Dar poezia "Indemn la lupta" ar trebui sa o avem mereu in minte, de cate ne ori vrem sa cedam, spunand " nu cred ca mai are rost!".
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 08.12.2006, 21:48:29
Negroponte's Avatar
Negroponte Negroponte is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2006
Locație: Barlad
Mesaje: 747
Implicit

:)Multumim pentru initiativa si pentru poezii.Inaltatoare de suflet.Va scriu si eu o poezie a lui Nichifor Crainic:

Tara de peste veac

Spre tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier,
Numai lamura de gand,
Numai suflet tremurand
Si vaslas un inger.


Spre tara de peste veac
Nesfarsire fara leac,
Vamile vazduhului,
Sabiile Duhului
Pururea de straja.


Sus!pe sparte frunti de zei,
Sovaielnici pasi ai mei!
Piscuri de-ntrebari-momai
Sa-mi ramana sub calcai
Si genuni de zare!


In tara lui Lerui-Ler
Nazuiesc un colt de cer.
De-oi gasi de n-oi gasi
Nimenea nu poate sti-
Singur Lerui-Ler.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 11.12.2006, 08:30:39
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit



CANTEC DEPLIN

N-ai dezmierda de n-ai stii sa blestemi.
Surad numai acei care suspina.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
de n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa franturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti din praf, daca nu cazi
cu fruntea jos, in pulberea amara.
Si daca-nvii in cantecul de azi
e ca mureai in lacrima de-aseara.

COLIND

A venit si-aici Craciunul
sa ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
peste viata mea,
peste suflet ninge.
Cade alba nea
peste viata mea,
care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
peste dorurile mele.
Dumnezeu de sus
in inimi ne-a pus
palpairi de stele.
Dumnezeu de sus
in inimi ne-a pus
numai lacrimi grele.

Maica Domnului Curata,
ad-o veste minunata !
Infloreste-n prag
zambetul tau drag
ca o zi cu soare.
Infloreste-n prag
zambetul tau drag
cei din inchisoare.

Peste fericiri apuse
tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din inchisori
te aateapta-n zori
sa le-aduci lumina.
Cei din inchisori
te asteapta-n zori,
pieptul lor suspina.





STEAUA PRINDE SA LUCEASCA
(O, ce veste minunata)

Steaua prinde sa luceasca
peste ieslea-mparateasca
si din nou trei magi
varsa din desagi
aur si tamaie.
ingerii de sus
magilor le-a pus
cerul sub calcaie.

Lumea-n cantec se desteapta,
pe Mesia Il asteapta.
Zambete ceresti
intra pe feresti,
vin in orice casa
si in orice gand
arde tremurand
cate-o stea sfioasa.

Numai temnita posaca
a-mpietrit sub promoroaca.
Stam in bezna grea,
pentru noi nu-i stea,
cerul nu se-aprinde.
Ingerii grabiti,
pentru osanditi,
nu aduc colinde.

O, Iisuse Imparate
Iarta lacrimi si pacate .
Vin sa-nchizi usor
Ranile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta
Caci pe crucea Ta
Stam batuti in cuie.



ZIUREL DE ZIUA

Tot mai arde cerul sus
-ziurel de ziua-
peste ieslea lui Iisus
-ziurel de ziua-

Vitleeme, colt de rai,
-ziurel de ziua-
ingeri palizi inca ai ?
-ziurel de ziua-

Alb si fraged Vitleem,
-ziurel de ziua-
in ce vis sa te mai chem ?
-ziurel de ziua-

Steaua sfanta de Craciun
-ziurel de ziua-
din ce praf s-o mai adun ?
-ziurel de ziua-

Lacrimi mari pe cer s-aprind,
-ziurel de ziua-
prin tristeti de foc colin
-ziurel de ziua-

Pentru-nsangeratul mag
-ziurel de ziua-
pune, Doamne, spini pe prag
-ziurel de ziua-

si acopera cu lut
-ziurel de ziua-
Vitleemul meu pierdut
-ziurel de ziua-.


COLIND

Cerul si-a deschis soborul
-Lerui, Doamne, Ler-
si-au pornit cu plugusorul
ingerii din cer.

Merg cu plugul de oglinda
si de giuvaer,
toti luceferii colinda,
-Lerui, Doamne, Ler-

Patru heruvimi in haine
albe de oier
raspandesc in lume taine,
-Lerui, Doamne, Ler-

N-au venit cu grau la poarta
ci au rupt din ger
stele mari, ca sa le-mparta,
-Lerui, Doamne, Ler-

Singur tu astepti in tinda,
suflete stingher,
nesosita lor colinda,
-Lerui, Doamne, Ler-

Nici un inger nu mai vineri
falfaind mister,
sa colinde pentru tine,
-Lerui, Doamne, Ler-


AD UXOREM

Am fost candva o cetina-amandoi
si amandoi un singur conifer.
Ne-au frant vantoase, grindine si ploi.
Azi alte crengi cresc dincolo de noi,
dar radacina ne-a ramas in cer.

Sau poate-n miezu-aceleiasi fapturi,
o sciuca-am fost intr-un ocean amar.
Un val ne-a spart de coltii stancii, duri,
dar lacrima tasnita sub sparturi
ne-a reunit intr-un margaritar.


VIZITA

Incremenise vantu-n infinit
ca un arcus peste-o vioara sparta.
As-noapte-un inger mi-a batut la poarta,
cu pasul stins, cu glasul ostenit.

Nu stiu daca venea din paradis
sau numai de pe-o cruce pamanteana,
dar ma privea cu ochii ca o rana
si tremura de frig cand i-am deschis.

Pe-obrajii lui de straniu Dumnezeu
o boala grea parea ca se rasfrange –
si mi-a cazut in brate plin de sange,
si toata noapte-a plans la pieptul meu.
In zorii zilei nu l-am mai aflat
si urme rosii se pierdeau la poarta.
Departe-n cer, ca pe-o vioara sparta,
vantul cadea ca un arcus stricat.

OCHII

Nu stii nimic. N-auzi o raza.
Atingi, nu simti. Privesti, nu vezi.
Ti-s ochii treji si tampla treaza,
dar dormi ca iarba sub zapezi.
Ard lumi pe crengi incandescente,
se coc misterele pe vreji
N-auzi nimic. Pe maini ciment e
si greu zavor pe ochii treji.

Dar ochii morti au sa dezlege
ce nu stiu viii ochi pribegi.
Cu palma stinsa vei culege
ce azi n-auzi si nu culegi.
Si te-i mira, de sub tarana
si umbra tainei omenesti,
ca pipai ce n-atingi cu mana
si ca vezi tot ce nu privesti.


IARNA
Trosnesc pe uliti pietrele de ger.
Ce Sfarma-Piatra vine sa le sfarme?
Latos se culca vantul si adoarme
ca un dulau cu labele pe cer.

Se-opreste vremea-n aer fara glas,
si-atat de albe-s crengile afara,
ca nu par crengi, ci ingeri ce coboara
de undeva, de pe-un iconostas.

Si-atat de alb e visul, si, ca el,
atat de alba-i lumea in lumina,
ca fiecare gand care suspina
ca Duhul Sfant se face porumbel.

In turturi clari si scanteiri de sloi,
surasul Maicii Domnului s-aprinde.
La ceas tarziu, cu glasuri de colinde,
vin amintiri la usile din noi.

Ne bate-n geam o stea ca din povesti.
E poate steaua magilor, curata,
sau poate-i numai inima de-alt’data,
care ne cheama inca la feresti.





SARAC SUNT, DOAMNE . . .

Sarac sunt, Doamne, sarac . . .
Sarac in celula, sarac intru toate.
Sarac sunt, Doamne, sarac,
si bucuriile Tale-s bogate.

Sa ma apropii de ele nu pot, nu ma lasa.
Lihnit sunt si foamea ma taie :
vreau samburii ce-Ti cad de la masa,
vreau tot ce arunci la gunoaie.

Din toate minunile Tale,
nu vad o zdreanta, nu pipai nimic.
Pentru-osanditul calic
ai numai ziduri in pieile goale . . .

Departe, departe, -ntr-o tara-azurata
cu soarele ca o fantana,
Doamne, era un zugrav altadata,
batran in bojdeuca-i batrana.

Sarac era, Doamne, si-n ruga-i neghioaba
cu jind Iti cerea si cu frica,
un sturz sau o mierla sa-i dai in cocioaba,
sa-i cante-n tristetea-i calica.

Ofta dupa zboruri, tanjea sa le-asculte,
sa le dezmierde viersul suav . . .
De-atata vechi dor si oftaturi prea multe,
Pasare-l porecleau pe zugrav ! (1)

Si nu putea calicul sa-si cumpere
un pitigoi, cel putin, un sticlete . . .
Dar, Doamne, vapsele i-ai dat sa-si astampere
dorul, cu ele, pe un perete.

Si-a prins sa-si vapseasca bordeiul in graba.
zburau si fosneau cintezoi cantareti,
grauri de aur ieseau din pereti,
aripi si cer se varsau in cocioaba . . .

De ce nu-s si eu ca zugravul sarac ?
De ce nu-mi dai, Doamne, si mie, vapsele,
in celula saraca sa-mi fac
chipuri si umbre si randunele ?

O jimbla-aa picta, ca o fata mezina,
as pune zari de jur imprejur,
si lang-o cinzeaca de tescovina
as da o bidinea de azur.

Poate as sti, ca zugravul povestei,
aur si cer din pereti sa deschid.
Poate, din ani, as scoate chipul nevestei
Si l-as pune sa planga pe zid.

Si-as scrie, pe var, si osandele mele,
sa geama, sa arda, veac dupa veac.
Din sange si fiere mi-as face vapsele . . .

Sarac sunt, Doamne, sarac.

Reply With Quote
  #7  
Vechi 22.08.2009, 00:59:39
8NihilSineDeo9 8NihilSineDeo9 is offline
Member
 
Data înregistrării: 24.07.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 85
Implicit

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
- poezia pt care unul dintre cei mai mari poeti ai temnitelor comuniste, Radu Gyr, a fost condamnat la moarte -

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări și-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Last edited by 8NihilSineDeo9; 22.08.2009 at 01:08:37.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 22.08.2009, 01:11:18
8NihilSineDeo9 8NihilSineDeo9 is offline
Member
 
Data înregistrării: 24.07.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 85
Implicit

Fara creion, fara hartie (scrisa la Aiud)
Costin Dacus Florescu



Fara creion, fara hartie
Doar cu speranta si credinta,
In cea mai neagra suferinta,
Asa facut-am poezie.


Cu mainile prinse-n catuse,
In bezna rece si pustie,
Asa facut-am poezie,
Pandit de diavol dupa usa .


In foame, frig si incordare,
In a satanei nebunie,
Asa facut-am poezie,
In gemete si disperare.


In chinuite-nsangerari,
Calai voind sa ma sfasie,
Asa facut-am poezie,
In nesfarsite-ndurerari.


Inmormantat de viu sub lut,
Nelinistit de ce-o sa fie,
Asa facut-am poezie,
In dorul cerului pierdut.

Si vers de vers si rand de rand,
Asteptand visul ce-ntarzie,
Asa facut-am poezie,
In zbuciumarile din gand.

Fara creion, fara hartie,
Doar cu speranta si credinta,
In cea mai joasa umilinta,
Asa facut-am POEZIE!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
-din cele petrecute prin inchisori comuniste sunsray Generalitati 1 13.03.2012 19:19:12
Sfintii inchisorilor comuniste doctor_faustus Biserica Ortodoxa Romana 0 16.12.2010 21:48:29
Sfintii Inchisorile Comuniste 11111111 Generalitati 33 07.01.2010 20:00:02
Minunile Martirilor din inchisorile comuniste C.tin Intamplari adevarate 45 29.06.2009 01:15:36
Marturisitori in Hristos din temnitele terori Laurentiu Intamplari adevarate 9 02.10.2008 16:44:49