|
#11
|
||||
|
||||
„Să ne încingem mijloacele noastre cu omorârea plăcerilor. Să ne împodobim picioarele noastre cu încălțăminte opritoare de la toată calea rea, și să ne sprijinim pe toiagul credinței; să nu râvnim la vrășmașii Crucii Stăpânului, făcându-ne pântecele dumnezeu. Ci să urmăm Celui ce prin post ne-a arătat biruință asupra diavolului, Mântuitorul sufletelor noastre”
(Triod, stihira, glasul al IV-lea, de la stihoavna Vecerniei de joi seara din prima săptămână a Sfântului și Marelui Post)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#12
|
|||
|
|||
“Pentru mulți, dacã nu pentru majoritatea creștinilor ortodocși, Postul Paștelui constã dintr-un numãr limitat de reguli și prescripții exterioare, predominant negative: abținerea de la anumite mâncãruri, de la dans și alte distracții. Aceastã înțelegere exprimã gradul nostru de înstrãinare fațã de adevãratul duh al Bisericii, care ne este aproape imposibil de înțeles, și anume cã Postul înseamnã și “altceva”- ceva fãrã de care toate aceste rânduieli își pierd în mare parte semnificația. Acest “altceva” poate fi cel mai bine descris ca o “atmosferã”, “un climat” în care fiecare din noi intrã, ca fiind mai întâi o stare a minții, a sufletului, care timp de șapte sãptãmâni pãtrunde întreaga noastrã existențã. Scopul postului nu este acela de a ne sili sã acceptãm câteva obligații formale, ci acela de a ne “înmuia” inima, astfel încât aceasta sã se deschidã cãtre realitãțile duhovnicești, sã cunoascã tainica “sete și foame” dupã comuniunea haricã cu Dumnezeu.
Aceastã “atmosferã” de post, aceastã “stare a minții” este determinatã în mare parte de slujbe, de diferitele schimbãri ce intervin în viața liturgicã în aceastã perioadã. Luându-le separat, aceste schimbãri pot apãrea ca fiind “rânduieli” de neînteles, reguli formale la care trebuie sã consimțim formal; dar, întelese ca un întreg, ele descoperã și comunicã duhul Postului, ne fac sã vedem, sã simțim si sã exprimãm acea tristețe strãlucitoare care reprezintã adevãratul mesaj și dar al Postului." (Alexander Schmemann - Postul Mare)
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#13
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Am găsit între timp Canonul în Limba engleză - și acolo zice ce se citește în fiecare zi săptămâna asta : luni, marți, miercuri, joi. Și de asemenea zice că înainte de fiecare Tropar se face semnul crucii si 3 închinăciuni. Doamne ajută! |
#14
|
|||
|
|||
Uite un link: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...nul-87918.html
Cum si cand se canta / citeste Canonul cel Mare ? Acest canon al Sfantului Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, care este mai trist. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul cantarii. Rugaciunea "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!" este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci. Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe fragmente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Utrenie. |
#15
|
||||
|
||||
Mulțumesc, Ovidiu.
Dar tot n-am reușit să mă lămuresc ce se cântă/ citește zilele astea din Canon în versiunea românească. Așa că a trebuit să rămân la cea englezească. În fine, mai rămâne să ajung și acolo unde zicea Mihai... |
#16
|
||||
|
||||
Post cu folos dragilor!
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#17
|
|||
|
|||
La fel și ție. :)
|
#18
|
|||
|
|||
"Această “atmosferă” de post, această “stare a minții” este determinată în mare parte de slujbe, de diferitele schimbări ce intervin în viața liturgică în această perioadă. Luându-le separat, aceste schimbări pot apărea ca fiind “rânduieli” de neînțeles, reguli formale la care trebuie să consimțim formal; dar, întelese ca un întreg, ele descoperă și comunică duhul Postului, ne fac să vedem, să simțim și să exprimăm acea tristețe strălucitoare care reprezintă adevăratul mesaj și dar al Postului.
Intrând într-o biserică în timpul slujbei de post, înțelegem imediat ce înseamnă această expresie oarecum contradictorie. O anumită tristețe tainică pătrunde slujbele: veșmintele sunt întunecate, slujbele mai lungi decât de obicei și mai “monotone”. Apoi începem să realizăm că această lungime și “monotonie” a slujbelor sunt necesare dacă dorim să descoperim tainica și, la început, nevăzuta lucrare a slujbei în noi. Încetul cu încetul începem să simțim că această tristete este, într-adevăr, “luminoasă”, că o transformare tainică este gata să se petreacă în noi. Este ca și cum am ajunge într-un loc în care zgomotele și agitatia vieții, a străzii, a tot ceea ce de obicei ne umple zilele și chiar nopțile, nu au acces – un loc în care toate acestea nu mai au nici o putere. Tot ceea ce ni se părea atât de important încât ne umplea mintea, acea stare de neliniște care a devenit, practic, a doua natură, dispare undeva iar noi ne simțim liberi, ușori, fericiți. Nu este vorba despre acea fericire superficială care vine și pleacă de douăzeci de ori într-o zi și este atât de fragilă și trecătoare; este o fericire care vine din aceea că sufletul a atins o “altă lume”, a luminii, păcii și încrederii.Realizăm că este imposibil să trecem din starea normală a vieții noastre plăsmuită în întregime din agitație, fugă și griji, în această nouă stare fără a ne “liniști” mai întâi. Din această cauză, cei ce percep slujbele Bisericii ca pe niște obligații, cei care întotdeauna pun întrebări despre minimul necesar (De câte ori trebuie să mergem la biserică? De câte ori trebuie să ne rugăm?) niciodată nu pot înțelege adevărata natură a cultului care ne poartă în altă lume. Odată ce devenim “ușori și liniștiti lăuntric” monotonia și tristețea acestor slujbe dobândesc o nouă semnificație, sunt transfigurate. Ceea ca la început apare ca monotonie, acum se dezvăluie ca pace, ceea ce simțeam ca fiind tristețe este dezvăluit ca primele mișcări ale sufletului spre descoperirea adâncimii sale pierdute. Iată ceea ce proclama în fiecare dimineață primul stih de la “Aliluia“: “De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ“. “Strălucire tristă“: tristețea înstrăinării mele de Dumnezeu, a pustiului devenit viața mea; strălucirea prezenței și iertării lui Dumnezeu, bucuria redobânditei dorințe după Dumnezeu, pacea căminului regăsit. Acesta este duhul slujbelor de post din zilele de peste săptămână, slujbele de sâmbătă și duminică rămânând aproape neschimbate. De aceea oricine vrea să înțeleagă sensul autentic al Postului Mare trebuie să facă efortul de a participa și la slujbele din timpul săptămânii. "(Alexander Schmemann - Postul Mare)
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 04.03.2014 at 14:32:59. |
#19
|
|||
|
|||
Mirela, la biserica ortodoxa la care mergi slujbele nu se tin in româneste?
|
#20
|
||||
|
||||
La una se tin in romaneste, si la alta in engleza. Dar in timpul saptamanii n-am cum sa ajung la slujbe, daca de asta intrebi.
|
|