Convertiri vs Convertiri

[iuliu46]

Pai nu putem spune ca daca gasim anumite idei la anumiti sfinti din primul mileniu atunci asta este ce credea Biserica si catolicii nu au schimbat nimic. Ca asa am putea crede si in apocatastaza. :)

Toate doctrinele alea ridicate la rang de dogme dupa schisma sunt inventii. Chiar daca ai putea gasi scrieri ale sfintilor din primul mileniu care sa justifice doctrina Purgatoriului de exemplu, asta nu inseamna ca Purgatoriul nu e o inventie catolica. La fel ar fi si daca Biserica Ortodoxa ar fi ridicat chestia cu vamile la rang de dogma. Chiar daca se poate justifica cu anumite scrieri ale sfintilor este totusi o inventie fata de ce a invatat intotdeauna Biserica.

[CristianR]

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihneste; apoi că mă hrăneste, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât as fi gresit. O simt si o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face dor de ducă, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

P.S. Din proprie experientă stiu că, adesea, când nu mai vreau să rămân într-un anume loc (casă, biserică... coadă la ghișeu), problema e nestarea din mine; pe care, dacă o abandonez, ulterior mă vizitează liniștea.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihnește; apoi că mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit. O simt și o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face „dor de ducă”, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

Desi am hotarat sa nu mai raspund, o fac, pentru ca, spre deosebire de altii, simt la dumneavoastra dragoste fata de aproape. Unii au incercat sa duca discutia pe aratura desi am scris scurt si clar, consider eu. Acum , ce sa zic, fiecare e manat de propriile intentii si sentimente.
Revenind, va pot spune ca, eu, consider ca ma intorc acasa la fel ca fiul risipitor. Pe langa faptul ca, va citez" mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit", imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.
Daca va referiti la biserica in sensul de lacas, Biserica Greco-Catolica imi ofera tot ce aveam si dincolo.
Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Intelegerea catolica a relatiei cu Dumnezeu-Tatal imi pare ca decurgand din aceasta viziune caracteristica Dreptului roman,

Se prea poate, avand in vedere ca Sf Ioan Gura de Aur, de la care avem doctrina satisfactiei, avea cunostinte avansate de drept roman. El a fost elev al unui prefesor celebru in epoca si a urmat pregatirea necesara pentru a deveni om de drept.

[CristianR]

În prealabil postat de iana

, imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

P.S. Din proprie experientă stiu că, adesea, când nu mai vreau să rămân într-un anume loc (casă, biserică... coadă la ghișeu), problema e nestarea din mine; pe care, dacă o abandonez, ulterior mă vizitează liniștea.

E normal sa se intample asta, daca intr-o tara exista o confesiune ultramajoritara este normal ca din diferite motive oamenii sa plece spre alte confesiuni. Asta s-a intamplat si in occident dupa reforma - oamenii aia care au devenit protestanti nu au picat din cer.

Biserica majoritara e tinta tuturor acuzatiilor din tara respectiva. In plus poate capata si tot felul de obiceiuri rele de vreme ce oamenii oricum or sa umple bisericile la fiecare liturghie. Nu zic ca asta se intampla la noi, vorbim in general. :)

La noi pe langa asta apare si dorinta omului de a parveni. Asa cum unii isi lasa parul lung sau barba sau umbla cu gaina pe strada, altii care nici macar nu prea mai cred, nu au curajul sa se rupa de tot de crestinism si atunci devin un fel de crestini culturali. Si doar nu o sa inghesuie cu prostimea in bisericile ortodoxe, ca atunci nu iesi in evidenta, e alta treaba cand spui ca esti catolic.

Nu neg ca exista si persoane sincere care ajung acolo dar nu cred ca toate persoanele care se convertesc la catolicism o fac dintr-o cautare sincera a lui Hristos. E paradoxal dar s-ar putea ca unele persoane care ajung prin cine stie ce grupare neoprotestanta sa fie mai sincere desi sunt mai putin instruiti.

Nu e un atac la colega noastra care vrea sa se duca acolo. Nu o cunosc si nu vreau sa o judec. In opinia mea greseste dar este libera sa greseasca.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

Eu am adăugat la ceea ce ai enumerat tu.Deci e un plus. Ce să zic? Fac parte dintre nefericiții care trec toate prin filtrul rațiunii. Ca să poată coborî apoi mintea în inimă.

[CristianR]

Nu se poate spune că teologia orientală n-ar putea hrăni din belsug si mintea. Eu o găsesc inepuizabilă în întelesuri, chiar dacă mai putin practică si rationalizantă. Poate o prefer tocmai pentru că nu îsi propune să fie prea exactă si sistematizatoare.

Dacă ne raportăm - iarăsi - la cuvintele Mântuitorului, nici acestea nu s-au dorit a fi precise, ci au lăsat mereu loc de interpretare, de participare a receptorului. Ucenicii erau intrigati, de aceea Îl întrebau: Pentru ce le vorbesti in pilde?

Ei bine - cred eu - pentru că adevarurile dumnezeiesti nu pot fi exprimate exact, sistematic, complet definit. Intotdeauna trebuie să fie loc si pentru taină.

P.S. De la Plesu citire (din memorie): Dacă îi ceri unui occidental (dpdv cultural) să te lămurească într-o privintă, îti va face o schemă, îti va explica cât mai amănuntit cum functionează, cum este alcătuit etc. Dacă vei întreba un oriental, însă, el îti va răspunde cu o poveste.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Nu se poate spune că teologia orientală n-ar putea hrăni din belsug si mintea. Eu o găsesc inepuizabilă în întelesuri, chiar dacă mai putin practică si rationalizantă. Poate o prefer tocmai pentru că nu îsi propune să fie prea exactă si sistematizatoare.

Dacă ne raportăm - iarăsi - la cuvintele Mântuitorului, nici acestea nu s-au dorit a fi precise, ci au lăsat mereu loc de interpretare, de participare a receptorului. Ucenicii erau intrigati, de aceea Îl întrebau: Pentru ce le vorbesti in pilde?

Ei bine - cred eu - pentru că adevarurile dumnezeiesti nu pot fi exprimate exact, sistematic, complet definit. Intotdeauna trebuie să fie loc si pentru taină.

P.S. De la Plesu citire (din memorie): Dacă îi ceri unui occidental (dpdv cultural) să te lămurească într-o privintă, îti va face o schemă, îti va explica cât mai amănuntit cum functionează, cum este alcătuit etc. Dacă vei întreba un oriental, însă, el îti va răspunde cu o poveste.

Idealul, in acceptiunea mea si nu numai, este sa le punem impreuna. Cele doua teologii se completeaza nu se excud. De aceea Biserica Greco-Catolica este locul unde ma regasesc.

[Urbanophon]

Teologia Romano-Catolica mi se pare ca si cum ai incerca sa faci analiza matematica a unei poezii. Calculezi cate litere are fiecare strofa, faci media aritmetica intre ele, calculezi algoritmii, faci suma totala de litere pe intreaga poezie. Apoi compari poetii intre ei, care a avut mai multe vocale si care mai multe consoane, grupandu-i dupa gabaritul scrierilor.

"Se prea poate, avand in vedere ca Sf Ioan Gura de Aur, de la care avem doctrina satisfactiei".

Doctrina satisfactiei...Nu pot asocia cuvantul "satisfactie" cu teologia. Theos si Logos. Dumnezeu si cunoastere.