Violenta in familie?

[AlinB]

În prealabil postat de aubergine

V-ati asumat un risc cand ati venit aici si ati povestit anumite lucruri intime, v-ati asumat sa primiti sfaturi de tot felul, si sa vi se spuna anumite lucruri care nu v-ar putea conveni. Asa cum d-voastra ati fost sincera, poate prea sincera, asa si altii au fost sinceri si si-au spus parerea.

Nu e frumos sa veniti si sa spuneti lucruri urate despre sotul d-voastra unor necunoscuti, practic. Totusi, este sotul d-voastra, chiar daca greseste si nu il mai iubtiti. Daca erati fata in fata cu oamenii de pe forum oare ati fi spus tot ce scrieti aici?

Sa stiti ca nu este frumos ce ati facut. Oamenii nu spun intotdeauna numai lucruri de mangaiere, ci spun si lucruri prin care vor sa mustre, sa atraga atentia, sa fiti in stare sa acceptati si critica, nu numai vorbele bune.

Sa ajungi si tu intr-o astfel de situatie disperata, sa vedem si noi atunci cat ai sa poti tine in tine.

Daca nu poti ajuta cu ceva constructiv, mai bine abtine-te.

[AlinB]

În prealabil postat de Carina Laura

Mi-am expus viata de familie aici in speranta de a primi intarire prin sfaturi venite de la crestini mai induhvniciti decat mine, care in spiritul poruncii intrajutorarii aproapelui ar dori sa-mi raspunda.

Pai ai primit tot felul de sfaturi, nu stiu de ce ai ramas centrata tocmai pe niste remarci, poate nepotrivite, spuse poate intr-un moment de deruta.

[aubergine]

În prealabil postat de AlinB

Sa ajungi si tu intr-o astfel de situatie disperata, sa vedem si noi atunci cat ai sa poti tine in tine.

Daca nu poti ajuta cu ceva constructiv, mai bine abtine-te.

D-voastra domnule sunteti ultimul care ar avea dreptul sa vorbiti aici, la felul in care vorbiti si atacati lumea, fara empatie etc etc. V-am pus pe ignore list pentru tot ce mi-ati scris mie personal, dar am intrat fara autentificare si am vazut ce ati scris. V-am iertat si nu am reclamat dar vad ca persistati in ce faceati si in celalalt thread.

In primul si primul rand, nu am spus nimic rau ca i-am atras atentia doamnei sa nu isi barfeasca sotul, acest lucru nu se face in fata unor straini.

Tot ce a spus aici putea sa spuna la psiholog, preot, politie, prieteni, familie. Mai ales la politie, daca este ingrijorata de agresivitatea sotului. Noi ce putem rezolva de aici?

Din nou imi urati de rau, sa mi se intample la fel ca doamnei, vi se pare normal ca dupa ce ca jigniti ma blestemati intr-una?

Dar cand ceri sfaturi si nu accepti nimic din ce ar putea suna ca si critica, despre ce vorbim? Toate sfaturile bune palesc in fata a 2 cuvinte care nu iti convin?

[AlinB]

D-voastra domnule sunteti ultimul care ar avea dreptul sa vorbiti aici, la felul in care vorbiti si atacati lumea, fara empatie etc etc. V-am pus pe ignore list pentru tot ce mi-ati scris mie personal, dar am intrat fara autentificare si am vazut ce ati scris. V-am iertat si nu am reclamat dar vad ca persistati in ce faceati si in celalalt thread.

Vai!!!

În prealabil postat de aubergine

In primul si primul rand, nu am spus nimic rau ca i-am atras atentia doamnei sa nu isi barfeasca sotul, acest lucru nu se face in fata unor straini.

Il cunosti, cumva? O cunosti? Nu? Atunci nu mai vorbi degeaba.

Tot ce a spus aici putea sa spuna la psiholog, preot, politie, prieteni, familie. Mai ales la politie, daca este ingrijorata de agresivitatea sotului. Noi ce putem rezolva de aici?

Tu? Categoric, nimic.

Din nou imi urati de rau, sa mi se intample la fel ca doamnei, vi se pare normal ca dupa ce ca jigniti ma blestemati intr-una?

Pai de obicei, cam asa se invata daca nu cu mintea/inima compasiunea,
Din experienta personala.

Dar cand ceri sfaturi si nu accepti nimic din ce ar putea suna ca si critica, despre ce vorbim? Toate sfaturile bune palesc in fata a 2 cuvinte care nu iti convin?

Problema ei, nu a ta.

În prealabil postat de Carina Laura

Din fericire pentru noi, Iisus Hristos a venit pentru cei bolnavi si nu pentru cei sanatosi, nadajduiesc ca are puterea sa ne ajute si pe noi. Tot din fericire pentru noi, judecata ne-o va face tot El la vremea randuita... Mi-am expus viata de familie aici in speranta de a primi intarire prin sfaturi venite de la crestini mai induhvniciti decat mine, care in spiritul poruncii intrajutorarii aproapelui ar dori sa-mi raspunda. Ma mahneste concluzia la care ati ajuns dnule, lasati a se inteleaga ca noi ne certam si facem scandaluri orbiti de orgoliile dintre noi, insensibili la trauma si suferinta fiului nostru, chiar placandu-ne, adica rasfatandu-ne. Intai de toate, insasi preocuparea pentru binele copilului m-a manat sa scriu, de la primele semne ale problemei, tocmai pentru a nu ajunge in situatii care sa-l traumatizeze in mod real. Va asigur ca putina credinta si dragostea ce o am nu-mi ingaduie sa-mi bat joc de darul lui Dumnezeu, si de cea mai mare comoara din viata mea.Pana in momentul de fata, puiul meu are o mama care isi petrece 24h din 24 cu el, il ingrijeste cum poate mai bine, si ambii parinti ii ofera toate resursele de care dispun pentru a-l face face fericit, inclusiv sotul. Este cat se poate de adevarat ca avem neputinte si probleme in relatia dintre noi, si puiul nostru a fost partas la momente pe care nu mi le-as fi dorit, dar nu a fost niciodata abuzat cum nu am fost nici eu, cel putin nu fizic. Stiu ca Dumnezeu are puterea sa ridice de la el si de la noi, neputintele acelor clipe, nadajduiesc ca daca ii cer ajutorul o va si face. Cat despre autoritati, cunosc cazul unei doamne cu 2 copilasi care traia in concubinaj cu un italian, in cazul lor el se imbata si se droga, o ameninta ca o omoara, iesea si facea scandal in tot blocul, o si batea, da, copiii sunt traumatizati sufleteste, se vede clar, autoritatile au luat mama si copii si i-a plasat intr-o casa familiala administrata de maici catolice, si ii sprijina financiar. I-au dat si posibiliatea intoarcerii singura cu copiii in Romania dar a refuzat. Haideti totusi sa nu exageram lucrurile, pentru ca eu si sotul deocamdata nu ne-am batut, nu suntem nici betivi, nici drogati, si asa cum putem tinem si noi de biserica, impartasim copilul saptamanal si tot saptamanal ne si spovedim. Astfel ca imi pun increderea in Dumnezeu ca vazand ca cerem ajutor ne va feri, ne va intari ca sa putem depasi greutatile, sa ne invingem orgoliile si sa ajungem sa avem si noi o familie mai inchegata pentru copil si pentru noi insine. Va multumesc sincer pentru timpul si interesul pe care l-ati aratat fata de problema mea.Veti spune ca mandria m-a facut sa va dau acest raspuns, va spun ca nu mandria ci durerea de mama a facut-o ca raspuns la :"Probabil ca singurul traumatizat acolo e copilul. Ceilalti doar se rasfata cu rautatile, cu orgoliile, cu artagul. In consecinta, primul lucru la care ar trebui sa se gandeasca parintii ar fi ca nu cumva sa auda norvegienii de ei... Si chiar mai rau de atat: sa nu auda italienii, ca am aflat de la un amic niste lucruri destul de fioroase despre fratii nostri italieni...." Desi ma mahneste aceasta fraza, va multumesc pentru sfaturile si parerile ziditoare pe care mi le-ati oferit in alte postari anterioare. In ceea ce ma priveste am sa inchei acest subiect aici, intrucat am ajuns la concluzia ca e mai bine sa caut ajutor in camara sufletului meu in rugaciune si in discutiile cu duhovnicul si sa aloc timpul petrecut pe forum puiului meu. Doamne ajuta, post usor cu binecuvantari tuturor, si pomeniti-ne in rugaciuni daca puteti!

Nu putem.
Tocmai ne-ati alungat in afara...

[stefan florin]

În prealabil postat de aubergine

V-ati asumat un risc cand ati venit aici si ati povestit anumite lucruri intime, v-ati asumat sa primiti sfaturi de tot felul, si sa vi se spuna anumite lucruri care nu v-ar putea conveni. Asa cum d-voastra ati fost sincera, poate prea sincera, asa si altii au fost sinceri si si-au spus parerea.

Nu e frumos sa veniti si sa spuneti lucruri urate despre sotul d-voastra unor necunoscuti, practic. Totusi, este sotul d-voastra, chiar daca greseste si nu il mai iubtiti. Daca erati fata in fata cu oamenii de pe forum oare ati fi spus tot ce scrieti aici?

Sa stiti ca nu este frumos ce ati facut. Oamenii nu spun intotdeauna numai lucruri de mangaiere, ci spun si lucruri prin care vor sa mustre, sa atraga atentia, sa fiti in stare sa acceptati si critica, nu numai vorbele bune.

a fost alegerea ei

[alia28aa]

Draga Carina,
Te felicit pentru curajul de a te expune scriind despre problemele tale, ceea ce denota o dorinta reala de a schimba ceva in bine in viata ta.
Eu ti-am citit postarile si regret dureroasa neputinta a sotului tau, care dupa parerea mea e ca un iceberg. Adica pana la acest moment, tu i-ai vazut doar varful, dar partea ascunsa e mult mai mare si mai tulbure. Acum daca e boala, posedare sau ce-o fi, asta cred ca e o chestiune secundara atata timp cat el nu considera ca ar avea o problema si implicit nevoie de ajutor specializat.
Ceea ce este esential e viata ta si a copilului, iar responsabilitatea mamei este de a se pune impotriva oricui pentru puiul ei. Daca te duci spre puisorii de gaina, closca nu sta sa se gandeasca la faptul ca esti mai mare decat ea si o poti omora si ca e cazul sa fuga. Ea vine spre tine total agresiv si fara discernamant, fiindca viata si siguranta puilor ei e mai importanta decat orice.
Asta cred ca ar trebui sa faci si tu, fiindca s-au vazut multe cazuri in care bolnavul sau indracitul sau cum o fi, in loc sa tranteasca usa, sa tranteasca copilul.
Traind in Italia unde protectia sociala este reala, eu cred ca ar trebui sa mergi la un consilier pentru mame abuzate, fiindca chiar daca (inca) nu te-a lovit, el te abuzeaza verbal in fiecare zi, iar pe fondul tau de atac de panica, presupun ca esti paralizata de frica, ceea ce nu este ingaduit unui om sa faca altuia.
In plus, fiindca scriai ca ai avut o schimbare de greutate mare, iti recomand sa te intrebi tu pe tine in ce masura te alini sufleteste mancand, iar daca vrei sa te lamuresti in acest sens, pot sa-ti trimit pe e-mail niste materiale care sa-ti deschida ochii, daca e cazul.
Ai grija de tine si de copil, dar de tine mai ales, fiindca fara tine sau cu tine praf si pulbere, cel mic e in pericol.
Eu te imbratisez cu drag si daca ai nevoie sa te invat tehnici de linistire in caz de atac de panica, doar spune si te ajut.
Roaga-te, spovedeste-te, roag-o pe Maica Sfanta sa-ti fie mama tie, iar pe Hristos sa vina ca un frate aducator de pace, fa ce simti ca e bine pentru inima ta, dar du-te la un consilier in asistenta sociala si spune-i ce se intampla la tine acasa, pana nu e prea tarziu.

(Vorbind despre un socru alcoolic, un sot cu tendinte spre pornografie si inca vreo cateva elemente specifice, pot sa-ti confirma ca in familia ta aveti harta clasica a bolii de adictie cu ramificatiile si tenebrele sale, in care fiecare defuleaza in ceea ce-i este mai la indemana. Nu stiu in ce localitate stai tu, dar daca vrei, pot sa-ti gasesc chiar de aici din Romania un consilier acolo unde esti tu, care sa te lamureasca in sensul asta al dependentelor.)

[alia28aa]

În prealabil postat de aubergine

Nu e frumos sa veniti si sa spuneti lucruri urate despre sotul d-voastra unor necunoscuti, practic. Totusi, este sotul d-voastra, chiar daca greseste si nu il mai iubtiti. Daca erati fata in fata cu oamenii de pe forum oare ati fi spus tot ce scrieti aici?

Multe raman nespuse cand canta popa peste ele la prohod si multe femei (si chiar si copii) au ajuns sub glie tacand si rabdand, ca sa "aiba tata in casal", chiar daca in omul acela danseaza o legiune de draci.

Personal, cred ca scriind o poveste sub protectia anonimatului, nu ne barfim familia, ci cautam oglinzi in care sa vedem solutii constructive.

Va doresc numai bine.

[AlinB]

Nu cred ca e sanatos sa starnesti sotia impotriva sotului, mai ales cand nu s-au epuizat toate caile diplomatice de abordare a problemei.

[DragosP]

În prealabil postat de alia28aa

chiar daca in omul acela danseaza o legiune de draci.

Asa o fi, da' vezi tu? Singurul motiv legitim de despartire e inselatul in casnicie. Ori de catre barbat ori de catre femeie.