Pentru preoteasa

[Carina Laura]

Da, eu va multumesc pentru sfaturi...cu toata rusinea, desi ii apreciez pentru toate motivele despre care am vorbit, nu am inspiratia sa scriu ceva care sa le transmita mesajul nostru intrutotul...nu avem nici timpul fizic sa ne intalnim mai multi sa venim cu idei...eu am gasit doua poezii despre femeia crestina, si dupa ce o sa cer si parerea a vreo 2 persoane am sa le folosesc pe acelea..despre cadou, dansii nu au asteptat niciodata nimic, si mereu ne-am facut cadouri simbolice..acum vom vedea, sunt altii care se ocupa de aspectul acesta:) Eu am sa postez ceea ce am gasit, atat pentru preoti cat si pentru femeia crestina-preoteasa, poate pe viitor va mai avea nevoie cineva de o sursa de inspiratie. Nu ca altii nu ar fi suficient de iscusiti sa gaseasca, dar poate le scrurtez cautarea.

Mână de preot

Mână de preot nu-i mână mai sfântă,
Mână divină ce binecuvântă,
Boteză, dezleagă, ne dă pe Isus,
Mână ce stoarce milă de sus.

Mână de preot în noapte lumină,
Frunte senină în plină furtună
Ştie să lege un suflet rebel
La jugul cel dulce al blândului Miel!

Singura mână sfinţită de Hristos
Crainicul păcii în suflet, luminos
Mână de preot cu vii legăminte,
Mână ce poartă potirele sfinte.

Mână de preot cale ce duce
Lumea, la dragostea jertfei de cruce!
Mână ce nu îndepărtează,
E pentru pierduţi înger de pază.

Vindecă răni, adorabila mână,
Iadul cutremură şi ceata-i păgână
Flamură albă sub care nu-i nimeni învins
Mână, prin care cerul ne este deschis!

2. În viaţă mult se-nvârte răul
Va face grea a ta cărare
Părinte, nu te da în lături
A merge drept e lucru mare.
Când te jignesc răuvoitorii
Cu-a lor venin şi limbi murdare
Te fă că n-auzi, dar te roagă
A te ruga e lucru mare.

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.

Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zile-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

Când Domnu-ţi pune un jug greu
Şi te apasă crucea tare,
Îndură tot cu umilinţă,
A şti să rabzi e lucru mare.
Dar să nu taci când păcătoşii
Calc-adevărul în picioare,
Părinte-atunci vesteşte tare:
A fi HRISTOS e lucru mare!
Să ne trăieşti părinte drag,
Aşa-ţi urăm fierbinte
Ani mulţi ...un lung şirag!
Întru mulţi ani, mulţi ani, părinte!

3.
Sfânta Preoţie e-o taină neînţeleasă.
Vrednic este omul ca să o primească?
Fericit esti Parinte de cinstea ce-o primeşti,
Nu înceta vreodată pe Domnul să-l vesteşti.

La glasul tău îl faci să se coboare
Din cerul Sfânt, pe Domnul, pe micile altare.
Îl porţi în mâini, îi spui orişice vrere,
Îl frângi, îl dai la orişicine cere.

Tu ierţi păcatul mic şi-oricât de mare,
Arăţi a Tatălui faţă plină de-ndurare
Cu vorba poţi lega şi dezlega,
Eşti slujitorul credincios din via Sa.

Soboarele de îngeri în calea Sa se-nchină...
Cu ele se uneşte a cerului Regină
Şi într-un glas cu-al nostru răsun-o sfântă rugă:
„Porunceşte, Doamne, căci sluga Ta ascultă!!”

4.Suntem femei aşa a fost să fie,
Ca să ne naştem pe acest pămnt.
Suntem legate de a noastră glie,
Lipite de cei dragi pentru vecie,
Luptând pentru cei bun şi sfânt.
Suntem femei dereticând prin casă
Făcând mâncare, haine şi copii,
Pe cei iubiţi îi strângem lângă masă,
Vrem să le facem viaţa mai frumoasă
Că le dorim în viaţă bucurii.
Suntem femei creştine cu dorinţe
Care depind de-ai noştrii soţi,
Avem în inimă adesea suferinţe
Şi vise ce rămân doar năzuinţe
Ascunse în adânc, în tainic colţ.
Avem copii ce îi iubim cu sete,
Ne dedicăm cu totul pentru ei,
Îi mângâiem ades pe îndelete
De sunt băieţi sau de sunt fete
Şi îi iertăm atuncia când sunt răi.
Suntem femei şi aducem alinare
Pentru acei pe care îi iubim.
Sensibile, cu grijă şi răbdare,
Îi ajutăm cu drag pe fiecare,
Când sunt bolnavi, îi îngrijim.
Suntem femei ce semănăm iubire
În pruncii ce atâta i-am dorit,
Îi invăţăm ce-nseamnă dăruire
Când prin viaţă şi jertfire
Suntem exemplul cel mai potrivit.
Suntem femei ce stăm în rugăciune
Şi mijlocim adesea către cer,
Ca Dumnezeu să facă o minune
S-aducă pentru ai noştrii zile bune,
Să nu rămână printre cei ce pier.
Suntem femei cu slăbiciuni adesea,
Care privesc cu ochii plânşi şi goi…
Însă să nu uităm, cu toate acestea,
Despre înviere primele au dus vestea
Nişte femei… aşa cum suntem noi!

5
Tu ştii s- asculţi, de dragoste plină
Cu rîvnă arzîndă şi dorul nestins,
Tu semeni Cuvîntul, Lumina aprinzi.
O clipă eşti Mamă pentru-ai tăi copii,
Dar tot într-o clipă tu poţi să devii
O oază de pace, speranţă şi har,
Cum pentru pierduţi e pe ţărmuri un far.
Apoi eşti un medic cu sfat şi-ajutor,
Iar dacă-i nevoie expert în decor,
Oriunde si-oricînd eşti lumină şi sare,
Şi pentru al tău soţ eşti un prieten în care,
Mereu îşi găseşte alin, desfătare.
Trecut-au milenii de cînd prima dată,
De mîna divină ai fost tu creată
Dar greul, durerea, nici chiar osîndirea,
În stare n-au fost să îţi schimbe menirea-
De-aduce în lume căldură şi viaţă,
De-a fi ajutor, călăuză, speranţă.
‘ţi doresc să rămîi tot aşa de frumoasă,
La chip şi la suflet,
În duh – evlavioasă,
Să fii împlinită,
Să fii sănătoasă,
Iubită,
Iubind,
Şi oricînd
Credincioasă!

Multumesc pentru implicare! Hristos a inviat!

[Yasmina]

Eu zic ca, asa oameni induhovniciti cum or fi dansii ,in general se feresc de chestii din astea lumesti de gadilare a orgoliului; desigur cadourile sunt pretuite si de ei si vorbele placute,mai ales cand sunt sincere ,din suflet...

Dar prea multe griji va faceti ,cu poezii si materiale despre"rostul lucrarii preotesei"...
Sa nu o dam in ridicol.Daca nu balansati laudele si dulcegariile si in favoarea"rostului lucrarii preotesti" atunci preotul se va simti minimalizat si depasit de activitatea sotiei...

Puteti sa le faceti un tort de ziua lor,sa le daruiti flori, carti sau filme crestine. Se vor bucura ca v-ati gandit la dansii,ca-i apreciati ca si indrumatori spirituali si cam atat! Nu trebuie sa-i faceti sa roseasca cu fel de fel de laude si declaratii incendiare.
In ziua de astazi putini sunt aceia care te felicita verbal sau virtual de ziua ta, de cadouri nu mai zic...

Nu va suparati,eu asa vad lucrurile.

[altulunul]

În prealabil postat de Yasmina

Eu zic ca, asa oameni induhovniciti cum or fi dansii ,in general se feresc de chestii din astea lumesti de gadilare a orgoliului; desigur cadourile sunt pretuite si de ei si vorbele placute,mai ales cand sunt sincere ,din suflet...

Ideea e ca ei se afla intr-o lume straina.
Acolo trebuie facut orice, ca sa-si pastreze credinta.
Si in mod sigur devine important orice gest cat de mic.
Mai ales ca din nefericire, sau din fericire (nu stiu cum trebuie luat) nici patria mama nu cred ca o sa ii favorizeze in directia asta. Sunt pe cont propriu.

[Copacel]

În prealabil postat de Yasmina

Eu zic ca, asa oameni induhovniciti cum or fi dansii ,in general se feresc de chestii din astea lumesti de gadilare a orgoliului;

Normal, ca este prilej de sminteala.

[Copacel]

În prealabil postat de Carina Laura

nu am inspiratia sa scriu ceva care sa le transmita mesajul nostru intrutotul...nu avem nici timpul fizic sa ne intalnim mai multi sa venim cu idei...eu am gasit doua poezii despre femeia crestina, si dupa ce o sa cer si parerea a vreo 2 persoane am sa le folosesc pe acelea..despre cadou, dansii nu au asteptat niciodata nimic, si mereu ne-am facut cadouri simbolice..acum vom vedea, sunt altii care se ocupa de aspectul acesta:)

Un buchet de flori si un simplu "La Multi Ani" este de ajuns.Daca incepeti
cu "ode conducatorului iubit" o s-o ispitesti.Este o ispita mare si anume iubirea de sine.Voi practic in mod nestiut incepeti sa-i creati cultul personalitatii.

Vine vrasmasul si iti zice tie :"Compune-i poezii, laud-o, laud-o..."
Apoi se duce vrasmasul la preoteasa si ii zice :"Vezi, esti tare in credinta, uite
oamenii te lauda, te maresc, esti cineva pentru ei.Asta inseamna ca meriti
mai mult decat ei, de la ei.Cere-le si daca refuza atunci impuna-te" .
Si uita asa se aduce vrajba in parohie si se sparge o casa.
Si culmea nici nu stii ca tu ai piatra de capatai pentru spargerea casei.

Lasa poeziile si treci la adevarata pocainta si o sa-ti dispara astfel de ganduri
de marire.

[Copacel]

În prealabil postat de altulunul

Ideea e ca ei se afla intr-o lume straina.

De ce mah, tu aici in Romania te afli intr-o lume cunoscuta ? :))

Acolo trebuie facut orice, ca sa-si pastreze credinta.
Si in mod sigur devine important orice gest cat de mic.

Credinta se pastreaza prin pocainta nu prin osanele si "ode de partid".

Mai ales ca din nefericire, sau din fericire (nu stiu cum trebuie luat) nici patria mama nu cred ca o sa ii favorizeze in directia asta. Sunt pe cont propriu.

Un crestin niciodata nu este pe cont propriu ci este cu Dumnezeu.Fereasca Dumnezeu sa fii pe cont propriu.

[stefan florin]

În prealabil postat de altulunul

Sunt pe cont propriu.

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalm 26: 1-2)

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Lasa poeziile si treci la adevarata pocainta si o sa-ti dispara astfel de ganduri
de marire.

Vorbesti din texte nu stii tu ce e aia.

Probabil suferi teribil la capitolul "relatii sociale" dar nu pentru ca ai fi induhovnicit foarte, cum ti-ar place sa crezi.

[Copacel]

În prealabil postat de AlinB

Vorbesti din texte nu stii tu ce e aia.

Probabil suferi teribil la capitolul "relatii sociale" dar nu pentru ca ai fi induhovnicit foarte, cum ti-ar place sa crezi.

Asta depinde de mediu social in care iti desfasori activitatea.
In mediu meu daca incepi cu multumiri in stanga si in dreapta, esti luat la
ochi repede.Mai ales ca multumirile sunt foarte subtile.Te poti alege repede
cu o plangere pentru trafic de influenta.

[AlinB]

Scuze, justificari..