Sa ne intrebam constiinta...

[laurastifter]

În prealabil postat de ucenic

Cunoaste-te pe tine insuti. - proverb cu radacini in Sf.Scriptura

Nu toata lumea a fost pusa in fata unui test psihologic la admitere, la angajare sau pentru confirmarea unui post deja ocupat. Nu toti au trecut prin aceasta emotie. Sa fii pus in situatia de a da tot ce poti din tine precum atentie, coerenta, capacitate de memorare, putere de concentrare si toate astea in contratimp.

Personal, datorita meseriei mele, sunt foarte obisnuit cu aceste teste. Insa cel mai mult imi plac cele care scot in evidenta si descriu persoana ta launtrica - omul din tine. Astfel sunt concepute aceste teste in asa fel incat, daca nu esti sincer cu tine insuti, se observa imediat.

Probabil autorul topicului s-a confruntat cu asemenea teste si a descoperit faptul ca la un moment dat este "interogat" si nevoit sa scrie negru pe alb ceea ce pana atunci tinea pentru sine: taina inimii lui si personalitatea sa care erau cunoscute numai de el, de cei mai apropiati lui sau de cei inaintea caruia sa mai marturisit (un parinte, un prieten apropiat sau chiar un duhovnic).

Esti pus oarecum in incurcatura atunci cand, deruland paginile testului, vezi o intrebare in care ti se cere franc, direct sa spui despre tine 3 calitati dar si 3 defecte. Cat va fi in raspunsul final subiectivism si cat va fi obiectivism?

Pe mine foarte mult m-a ajutat aici "experienta" mea, ca si crestin, in partasie cu Dumnezeu. Petrecerea timpului in rugaciune nu este numai cerere, rugaminte sau exprimarea unei anumite dorinti. Ci este si multumire si lauda la adresa lui Dumnezeu. Este o partasie reala intre tine si Dumnezeu. Atunci intri in contemplarea maretiei Sale si in adorarea Aceluia care S-a autodenumit Tatal tau. In acest rastimp petrecut inaintea Lui nu poti fi altfel decat sincer si deschis cum poate nu constientizezi sa mai fi fost vreodata. Mie unul mi-a folosit experienta din rugaciune la aceste teste si am stiut ca raspunsul meu a fost obiectiv.

Interesant topic.

Foarte frumos mesaj! M-a impresionat în mod pozitiv în special ceea ce aţi scris despre rugăciune. :)

Eu am rezolvat astfel de teste psihologice în liceu pentru că, în clasa a XII-a, aveam o oră de consiliere psihologică. Era interesant :) şi rezolvam teste cu întrebări de genul acesta.

Toate cele bune!

[adam000]

Inainte de a ne apuca a judeca pe altii, cred ca acest cuvant al parintelui Sofronie este de folos spre reflexie:

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ate-fi-iubire/

Mi s-a intarit convingerea ca noi toti, oamenii, suntem orbi intr-o oarecare masura. Vedem doar oarecare particica din viata lumii si facem deductii avand doar aceasta vedere partiala. Aceasta vedere individuala, partiala, il stapaneste pe om atat de puternic, incat nu mai poate judeca decat dupa modul in care intelege sau vede lucrurile. Ca urmare a acestei orbiri firesti, noi toti, fara exceptie, nu intelegem cand ranim pe altii, cand le ruinam viata, cand ii judecam dupa bunul nostru plac. Noi stim ca la baza constiintei noastre personale sta dorinta de bine, cautarea desavarsirii si, in virtutea increderii in dreptatea cautarii noastre, suntem inclinati sa ne indreptatim pe noi insine. Si aceasta este suferinta noastra comuna. De aici rezulta conflictele nerezolvate din intreaga lume deoarece fiecare se indreptateste pe sine insusi, respingand dreptatea celui ce sta impotriva lui.

[laurastifter]

În prealabil postat de glykys

Hihi, eu cunosc un joc si mai frumos din copilaria mea. Sa gasesti cinci calitati ale unei persoane pe care nu prea o inghiteai si careia ii gaseai oricum defecte! :)

Da, intrebarea despre calitati si defecte ar putea fi gasita intr-un interviu pentru angajare... numai ca nu oi spune ca esti lenes, somnoros si cartitor daca vrei sa te angajezi undeva! :)))

Daa, foarte interesant să găseşti 5 calităţi unei persoane care-ţi este antipatică. Cred că este dificil să-i găseşti şi o singură calitate.
Mărturisesc că am avut o experienţă foarte educativă în acest sens, chiar recent.
Uneori, sunt ispitită să-i judec pe ceilalţi în gândul meu (apropo de defecte). Nu critic, nu vorbesc de rău pe nimeni. În schimb, în gând... cam judec. :) Şi am judecat o persoană drept superficială. După puţin timp, cunoscând mai bine acea persoană, mi-am dat seama că opinia mea era profund greşită, nedreaptă şi contrară realităţii, pentru că cel pe care-l judecasem s-a dovedit a fi un creştin autentic, plin de înţelepciune şi cu o trăire duhovnicească foarte profundă. Acel creştin se află la un nivel de trăire duhovnicească superior mie şi, tocmai din acest motiv, nu i-am putut înţelege de la început atitudinea şi modul de gândire. Cel pe care l-am judecat atât de nedrept în gândul meu a devenit pentru mine un model de trăire autentică a credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos.
Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit de această lecţie de viaţă!

[laurastifter]

În prealabil postat de fallen

Din pacate intrebarea asta ti se pune si la interviuri si uneori chiar si in aplicatiile on-line.
Ce ai putea sa spui ca sa obtii si postul si nici sa nu minti?
Nu ca nu ai vrea sa iti faci un proces de constiinta, din cand in cand, dar cred ca oricine prefera sa o faca la spovedanie, si nu la un interviu de angajare.
Tu ce ai spune?
De exemplu, eu as spune asa : mie imi place sa fiu sincera. Unde o pun, la calitati sau la defecte? Nu-mi place sa mint, mi-e sila sa ma prefac. Chiar daca incerc s-o fac, se vede pe fata mea. Unde sa ma angajez cu "calitatile" astea, in politie?
In rest nu-mi mai vin altele in cap, decat o lunga lista cu defecte.

Da, sigur că este preferabil să-ţi faci procesul de conştiinţă în faţa duhovnicului sau în faţa unei alte persoane în care ai încredere, decât în cadrul unui interviu de angajare. :)
Felicitări pentru calităţile pe care le-aţi menţionat!!
Voi încerca să enumăr şi eu câteva calităţi şi defecte personale.

Calităţi:
1. credinţa neîndoielnică în Dumnezeu,
2. sinceritatea,
3. optimismul,
4. consecvenţa,
5. simţul umorului.
Desigur, toate calităţile menţionate se datorează iubirii lui Dumnezeu, fiind daruri ale Sale, iar nicidecum meritele mele.

Defecte:
1. încăpăţânare,
2. restanţă la smerenie (de exemplu, acum îmi este mult mai uşor să-mi identific calităţile decât defectele) :),
3. tendinţa de a uita ce am de făcut (de exemplu, uit că am de dat un telefon etc),
4. dezinteresul total faţă de activităţile care nu-mi plac sau mi se pare că nu-mi sunt utile,
5. tendinţa de a-i judeca (doar în gând) pe anumiţi semeni (de exemplu, pe atei sau pe cei duplicitari şi dispuşi să accepte compromisuri morale).

Calităţile pe care le-am menţionat se datorează lui Dumnezeu, iar defectele, lipsei mele de maturitate în viaţa spirituală. :)

Slăvit să fie Domnul!

[luciand]

În prealabil postat de adam000

Inainte de a ne apuca a judeca pe altii, cred ca acest cuvant al parintelui Sofronie este de folos spre reflexie:

Citat:
Mi s-a intarit convingerea ca noi toti, oamenii, suntem orbi intr-o oarecare masura. Vedem doar oarecare particica din viata lumii si facem deductii avand doar aceasta vedere partiala. Aceasta vedere individuala, partiala, il stapaneste pe om atat de puternic, incat nu mai poate judeca decat dupa modul in care intelege sau vede lucrurile. Ca urmare a acestei orbiri firesti, noi toti, fara exceptie, nu intelegem cand ranim pe altii, cand le ruinam viata, cand ii judecam dupa bunul nostru plac. Noi stim ca la baza constiintei noastre personale sta dorinta de bine, cautarea desavarsirii si, in virtutea increderii in dreptatea cautarii noastre, suntem inclinati sa ne indreptatim pe noi insine. Si aceasta este suferinta noastra comuna. De aici rezulta conflictele nerezolvate din intreaga lume deoarece fiecare se indreptateste pe sine insusi, respingand dreptatea celui ce sta impotriva lui.

Văd că suntem ca-n "Vizita" lui Caragiale! Le ştim ca din carte, dar când să le aplicăm...
Citatul tău e foarte bine ales, doar că ar trebui întâi să-l aprofundezi.
Şi încă ceva: observaţia şi deliberarea se deosebesc fundamental de osândire. Cam asta-i deosebirea în judecata-discernerea (diacrisis) pe care am propus-o eu şi judecarea-osândirea de care mă acuzi tu.
În rest, dacă nu ne desprindem ochii din "vederea parţială, individuală care ne stăpâneşte" şi ne lăsăm cuprinşi de "orbirea firească" care ne face "să-i rănim pe alţii, să le ruinăm viaţa, să îi judecăm/osândim după bunul nostru plac" nu vom afla acea iubire de fiu către Tatăl său, rămânând captivi unei iubiri abstracte, făţarnice şi goale de conţinut, incapabilă de răbdare şi compasiune.
Noapte bună şi Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de ucenic

In sensul bisericesc ortodox, nu; intr-un sens mai larg, precum un confident apropiat, da - pastorul din biserica locala.

Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos.

"Insa nu am prieten mai bun si confident mai apropiat decat Iisus Hristos"
O afirmaţie ce dovedeşte din partea dvs "bună îndrăznire". :)
Mântuitorul nostru Hristos a venit în lume pentru a deveni Fratele nostru, Prietenul nostru Cel mai drag, rămânând şi Dumnezeu adevărat. Slavă Lui pentru toate!!!

[adam000]

În prealabil postat de luciand

Că, doar, noi dăm zeciuală, noi ne rugăm, noi postim, nu ca păcătosul de vameş!
Noi n-avem vreme pentru nişte pîrliţi şi pentru nişte amărâţi care ne deranjează de la trebile importante! Că, doar, noi suntem ocupaţi cu iubirea noastră (abstractă) de Dumnezeu!...

Tie asta ti se pare observatie, discernere, deliberare ne-osinditoare?
Mie nu. Dar asta este doar parerea mea.

Noapte buna si tie si sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

[laurastifter]

În prealabil postat de luciand

Un preot declară ritos unei credincioase, care se „programează” la spovedanie, că el nu mai spovedeşte femeile decât dacă sunt îmbrăcate în fustă...
O credincioasă „pătrunsă” de evlavie apostrofează o mamă cu un copil care plânge şi îi cere să părăsească biserica pe motiv că deranjează lumea de la rugăciune...
O călugăriţă se burzuluieşte şi scoate afară din mănăstire o femeie îmbrăcată în pantaloni...
Un credincios, un adevărat „stâlp” al comunităţii, dă afară din biserică două fetiţe, de doi şi patru ani, pentru că în aşteptarea momentului euharistiei se plimbă nerăbdătoare prin faţa uşii proscomidiarului...


...

E foarte important ca femeile să aibă fustă! Mult mai important decât să se spovedească!
E foarte important ca în biserică să fie linişte, să fie „atmosferă” de rugăciune! Mult mai important decât să fie lăsaţi copiii să vină la Hristos!
E foarte important să fim rigizi, rigorişti, prinşi în capcana propriei noastre suficienţe!
Că, doar, noi dăm zeciuală, noi ne rugăm, noi postim, nu ca păcătosul de vameş!
Noi n-avem vreme pentru nişte pîrliţi şi pentru nişte amărâţi care ne deranjează de la trebile importante! Că, doar, noi suntem ocupaţi cu iubirea noastră (abstractă) de Dumnezeu!...

Sunt foarte triste cazurile pe care le-aţi menţionat...
În privinţa copiilor daţi afară din biserică, mi-am amintit de o pildă din Pateric, în care se relatează despre un monah, care-l roagă pe părintele său duhovnicesc să se mute împreună cu toată obştea într-un alt loc, pentru a nu mai auzi gălăgia provocată de copiii din satul aflat în apropiere. La aceste cuvinte, părintele îi răspunde cu înţelepciune: "A, fiule, din cauza glasului îngerilor vrei tu să te muţi în altă mănăstire?". :)
Dintre toţi membrii Bisericii, copilaşii sunt cei mai vrednici de Hristos şi, din acest motiv, datoria noastră este aceea de a-i învăţa să-L iubească.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de adam000

Tie asta ti se pare observatie, discernere, deliberare ne-osinditoare?
Mie nu. Dar asta este doar parerea mea.

Noapte buna si tie si sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

Cred că domnul LucianD n-a judecat/osândit pe nimeni, deoarece n-a menţionat numele celor care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie, ci doar a vorbit despre câteva cazuri semnificative pentru o anumită tipologie de persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase). Dacă ar fi spus: "preotul X este un habotnic pentru că...", atunci ar fi comis păcatul judecării aproapelui. În schimb, pentru că nu a nominalizat pe nimeni, ci doar a atras atenţia asupra unor atitudini nedorite, se poate considera că a dat dovadă doar de gândire critică, de discernământ duhovnicesc şi nicidecum nu a osândit pe cineva.

Doamne ajută!

[adam000]

În prealabil postat de laurastifter

Cred că domnul LucianD n-a judecat/osândit pe nimeni, deoarece n-a menţionat numele celor care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie, ci doar a vorbit despre câteva cazuri semnificative pentru o anumită tipologie de persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase). Dacă ar fi spus: "preotul X este un habotnic pentru că...", atunci ar fi comis păcatul judecării aproapelui. În schimb, pentru că nu a nominalizat pe nimeni, ci doar a atras atenţia asupra unor atitudini nedorite, se poate considera că a dat dovadă doar de gândire critică, de discernământ duhovnicesc şi nicidecum nu a osândit pe cineva.

Doamne ajută!

Cand cineva spune "preot", deja il numeste - numele lui este "slujitor al Lui Hristos", investit cu putere de Insusi Hristos.
Cand tu spui "persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase)" ..." care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie" deja le-ai pus o eticheta persoanelor, prin prisma interpretarii tale a faptelor lor, deja este o judecata.

In fata Lui Hristos la judecata, oare tot asa ii vom vorbi despre slujitorii Lui?

Si spui ca asta este "discernamant duhovnicesc" in opinia ta?!...