Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Eutanasia
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 24.11.2011, 12:50:27
diador diador is offline
Member
 
Data înregistrării: 07.07.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 61
Implicit ce este de fapt doliul?

ca te imbraci cu haine negre?ca nu te distrezi?eu nu inteleg lucrurile astea.eu n-am tinut "doliu" in sensul asta niciodata.ce e in sufletul nostru a creionat Axios.doliul il tii toata viata.doliu e atunci cand ti se sfarseste sufletul de dorul persoanei pe care n-o mai poti avea langa tine fizic.poate ca ei ne vad si ne indruma,dar noi nu putem simti in nici un fel lucrul asta.doliul e durerea din suflet.durerea fizica trece,rana fizica se cicatrizeaza,dar durerea din suflet nu trece niciodata.doliul e un lucru intim stiut numai de tine.pt mine doliul nu poate fi impartit cu nimeni si de aceea nu il tin in sensul in care ceilalti il pot vedea.doar pe mine ma poate durea asa.compatimirea celorlalti nu-mi usureaza cu nimic chinul.o vecina spunea:fiecare pierdere prin moarte o resimti altfel,functie de apropierea sufleteasca dintre tine si cel plecat.mie nu-mi place sa spun ca au murit.mi se pare doar ca si-au mutat domiciliul fizic si sufletesc.sufleteste ii am pretutindeni cu mine,fizic... doar cand vizitez "garsoniera"aia in care s-au mutat din motive de igiena ca sa le pun cate o lumanare.Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe toti!
Reply With Quote
  #22  
Vechi 25.12.2011, 17:24:30
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit O situatie de maxima delicatete

Cu greu poate cineva sa spuna macar un cuvant, si sa fie totodata sigur ca a facut si a vorbit cu folos, atunci cand insoteste un om aflat in doliu, in grea suferinta...
"Apoi au sezut pe pamant, langa el, sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna nici un cuvant, caci vedeau cat este de mare durerea lui." (Iov, 2, 13)
Pentru ca doliul, ma refer la cel dinlauntrul inimii, este o suferinta mare ca raspuns la o pierdere deosebit de importanta.
Cand pierdem ceva sau pe cineva care a facut parte din viata noastra, simtim ca insasi viata noastra a pierdut o parte. Unii oameni simt ca au pierdut totul ... si cad in deznadejde...

Ca stare sufleteasca doliul poate fi coplesitor. Sufletul indoliatului poate sa se sfasie, sa moara el insusi, nesuportind despartirea de cel fata de care era atasat... Din nefericire unii oameni mor la scurt timp dupa ce au pierdut pe cel drag (imi vine in minte ca exemplu moartea prin sinucidere a sotiei poetului Stefan Augustin Doinas, la scurt timp dupa decesul poetului).

Am asistat multi oameni aflati in doliu, ca terapeut, am traversat eu insumi de multe ori perioade de doliu.

Multe sunt de spus, doliul e cea mai delicata problema sufleteasca, in opinia mea.

Doresc sa va impartasesc cateva din convingerile mele:
1) Doliul, ca stare sufleteasca, trebuie parcurs, asa cum parcurgi un tunel, inevitabil. Trebuie trecut prin el. Asumat. Cu ochii sufletului la lumina iesirii. Altfel ramai prins inlauntru, ca intr-o capcana.
2) Doliul cere un travaliu, un efort, ca la nastere. Travaliul nasterii, pe care il cunosc mamele si pe care copiii il experimenteaza din plin, este asemanator travaliului sau muncii de doliu. Francezii chiar asa spun: "munca de doliu", intelegind un proces, etapa cu etapa, prin care omul indurerat parcurge tot tunelul doliului.
3) Deoarece putini oameni isi permit sa mearga la un psiholog specializat in insotirea persoanelor aflate in doliu (nu subestimati aceasta! multi oameni innebunesc sau mor, ori raman toata viata o umbra a propriei fiinte pentru ca nu au parcurs corect tunelul doliului), sansa noastra este Biserica. Ne-am putea lipsi si de psihologi, avem in Biserica tot ce e nevoie pentru un doliu corect dinpunctul de vedere al sanatatii sufletesti. Il avem pe Domnul Hristos, Doctorul si Mangaietorul inimilor noastre zdrobite, laudat fie in veci!
Intelepciunea Bisericii a randuit toate actele pe care noi, indoliatii, le avem de facut in folosul nostru si cu un anumit rost privind pe cel raposat. Preotul este in masura sa conduca pe cei indoliati de-a lungul intregii perioade a doliului. Mai avem si sprijinul comunitatii, al oamenilor din jurul nostru (pe care ii putem alege, selectind DOAR pe aceia care simtim ca ne fac bine!)
Va spun din tot sufletul: sa ascultam cu toata puterea, cu toata inima, pe Preot, atunci cand suntem in doliu. Param astfel unele dintre cele mai otravitoare sageti pe care, cineva nu foarte iubitor, le arunca taman acum, desigur...

Doliul vizeaza sufletul. Asaza in raporturile noi sufletul indoliatului cu sufletul raposatului. Toate celelalte aspecte (haine, hrana, barba etc.) sunt subordonate vindecarii si salvarii sufletului. Sunt rituri sau ritualuri de trecere catre mai departe, intru continuarea vietii, sanatos si mantuitor.

Dumnezeu sa ocroteasca si sa lumineze sufletul celor indoliati! AMIN+
Reply With Quote
  #23  
Vechi 07.02.2012, 19:44:43
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Desi nu sunt adepta radiesteziei, totusi cred ca sufletul celui care moare mai are inca o cantitate sufiecienta de energie, care ramane vie o vreme dupa ce trupul e pus in pamant (se stie de cele 40 de zile). De asemeni cred ca prin actiunile noastre putem pastra vie aceasta energie mai mult timp, dar nu stiu in ce masura e bine (nu stiu sigur daca "fantoma" bantuie pentru ca nu s-a impacat ea cu lumea sau "ne " bantuie pe noi cei care nu ne-am impacat cu moartea ei). Personal cred ca trebuie sa lasam sufletul sa se odihneasca, dar nu sa-l uitam, ci sa pastram vie dragostea pe care am avut-o pentru el, si care ne poate ajuta, se poate ruga impreuna cu noi. Cred insa ca il putem si intrista, daca ne aratam disperati, neputinciosi, lipsiti de credinta.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 05.03.2012, 18:27:18
Liliana82 Liliana82 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.03.2012
Mesaje: 23
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Desi nu sunt adepta radiesteziei, totusi cred ca sufletul celui care moare mai are inca o cantitate sufiecienta de energie, care ramane vie o vreme dupa ce trupul e pus in pamant (se stie de cele 40 de zile). De asemeni cred ca prin actiunile noastre putem pastra vie aceasta energie mai mult timp, dar nu stiu in ce masura e bine (nu stiu sigur daca "fantoma" bantuie pentru ca nu s-a impacat ea cu lumea sau "ne " bantuie pe noi cei care nu ne-am impacat cu moartea ei). Personal cred ca trebuie sa lasam sufletul sa se odihneasca, dar nu sa-l uitam, ci sa pastram vie dragostea pe care am avut-o pentru el, si care ne poate ajuta, se poate ruga impreuna cu noi. Cred insa ca il putem si intrista, daca ne aratam disperati, neputinciosi, lipsiti de credinta.
Ai dreptate despre sufletul celui care moare, dar nu cred ca este neaparat doar 40 de zile. Eu as prefera sa spun ca fantoma viziteaza nu bantuie..
Reply With Quote
  #25  
Vechi 31.03.2012, 03:45:43
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Desi nu sunt adepta radiesteziei, totusi cred ca sufletul celui care moare mai are inca o cantitate sufiecienta de energie, care ramane vie o vreme dupa ce trupul e pus in pamant (se stie de cele 40 de zile). De asemeni cred ca prin actiunile noastre putem pastra vie aceasta energie mai mult timp, dar nu stiu in ce masura e bine (nu stiu sigur daca "fantoma" bantuie pentru ca nu s-a impacat ea cu lumea sau "ne " bantuie pe noi cei care nu ne-am impacat cu moartea ei). Personal cred ca trebuie sa lasam sufletul sa se odihneasca, dar nu sa-l uitam, ci sa pastram vie dragostea pe care am avut-o pentru el, si care ne poate ajuta, se poate ruga impreuna cu noi. Cred insa ca il putem si intrista, daca ne aratam disperati, neputinciosi, lipsiti de credinta.
Am gasit o viziune ortodoxa a subiectului
Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte. Cand s-a indeplinit misterul mortii, sufletul, despartit de trupul sau, locuieste pe pamant inca doua zile si viziteaza impreuna cu ingerii locurile pe unde a afacut binele; el umbla imprejurul casei unde s-a despartit de trupul sau si chiar ramane cateodata langa sicriul unde zace trupul sau. Apoi, dupa exemplul Mantuitorului, Care a inviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa se urce la cer, pentru a slavi pe Creatorul universului. De aceea, Biserica se roaga in acea zi pentru cei morti.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

O carte foarte buna si lamuritoare o gasesti pe site
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...l-dupa-moarte/

In credinta ortodoxa nu se intalneste termenul de fantoma.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare