|
#21
|
||||
|
||||
Citat:
Dacă ați ajuns la un asemenea grad de înaintare spirituală încât pe parcursul unui an nu ați făcut niciun păcat mare (spre exemplu: nu ați bârfit niciodată vorbind fără temei despre cineva că ar avea păcat grav, nu ați îndemnat pe nimeni să facă un păcat grav, nu ați folosit contracepția, nu ați lipsit de la slujbă în nicio zi de Duminică și nici în alte sărbători, nu ați încălcat cu bună știință postul, ați ascultat de superiorii dv, ați îndeplinit canonul de la ultima spovadă, precum și celelalte obligații prescrise), atunci, felicitări ! Tot ce vă rămâne de făcut este să mergeți în timpul pascal la spovadă și să spuneți: "nu îmi amintesc să fi făcut niciun păcat grav". În concluzie: -a fi bun creștin nu înseamnă a aștepta postul următor pentru a te spovedi, ci a căuta să te spovedești deîndată ce conștiința îți spune: "warning: sin here !" -o dată pe an, trebuie să mergem la spovadă chiar dacă o cercetare serioasă ne arată că nu avem niciun păcat grav, încălcarea acestei norme fiind ea însăși păcat grav.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 26.06.2011 at 08:08:48. |
#22
|
||||
|
||||
Citat:
Dacă, însă, e vorba de păcate de care nu ne-am amintit ulterior spovezii, ci ANTERIOR acesteia, trecându-le sub tăcere dintr-un motiv sau altul (rușine, teama de încălcarea secretului spovezii, etc), atunci situația e mai complicată: spovada nu a fost bună, adică sufletul nostru nu și-a redobândit starea de grație sfințitoare, fără de care mântuirea nu este cu putință. Ceea ce trebuie făcut, în acest caz, este să reluăm întregul proces al spovezii, menționând: -păcatele menționate anterior -păcatul trecut anterior sub tăcere -faptul că ne-am prezentat la spovadă ascunzând acel păcat, fapt care este el însuși păcat grav.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#23
|
|||
|
|||
Psalmistul David intr-un psalm ce se citeste la inceputul Utreniei ne arata ce presupune Spovedania: "Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu".
Nu este de ajuns doar a aminti pacatele in Taina Spovedaniei, fara a ne pocai din inima, fara a urma canonul primit de la duhovnic si fara a le parasi cu totul, adica fara a ne "ingriji pentru pacate". |
#24
|
||||
|
||||
Marturisirea fara pocainta echivaleaza cu ruperea unei buruieni. Cunoastem ca daca nu o scoatem din radacina, ea creste dupa rupere si de multe ori mai bine. Pocainta acest lucru aduce - smulgerea pacatului din radacina.
|
#25
|
|||
|
|||
Despre spovedanie.
De foarte multi ani nu m-am mai spovedit,iar cand ma spovedeam niciodata nu am fost usurat sau impacat cu mine! De multe ori am crezut ca sunt impetrit in suflet,(probabil),dar parca intotdeauna lipsea ceva....ori nu stiu sa ma spovedesc,ori nu inteleg sau aprofundez pacatele mele,ori...imi scapa ceva si nu-mi dau seama ce anume.Tare mult mi-as dorii sa scap de toate pacatele din trecut asa cum trebuie insa,nu stiu cum sa fac Da recunosc,sunt nestiutor si-mi pare rau,dar vreau sa ma intorc pe calea cea buna,ma doare ca trec zilele si sunt din ce in ce mai gol in suflet si parca Bunul Dumnezeu se daparteaza foarte mult de mine si ma simt singur. Daca stie cineva ce simt sau daca mai e cineva care a trecut prin astfel de stari si a reusit intr-un final sa isi gaseasca linistea il rog frumos sa-mi spuna si mie cum a procedat. Si daca cineva stie un duhovnic bun care sa stie sa umble in sufletul omului,sa-l intoarca pe toate partile,sa-l pacate de pacate,rog frumos sa-mi spuna si mei!
Multumesc mult! |
#26
|
||||
|
||||
Citat:
Cand acest lucru nu are loc, poate fi fie o incercare de la Ispititorul, care incearca prin orice mijloace sa ne indeparteze de medicamentele lui Cristos, dar poate fi si din cauza ca spovada nu a fost buna, lipsindu-i ceva. In acest caz trebuie sa ne intrebam: am spovedit toate pacatele de care ne-am amintit, ori am ascuns chiar si unul singur ? Ne-am cait de ele, sau, de fapt, consideram ca nu sunt chiar asa de mari pacate ? Am luat hotararea ferma de a nu le mai repeta, ori ne-am spus in sinea noastra: "le marturisesc pe acestea si de maine o iau de la capat". La randul lui, preotul este el hirotesit pentru a face spovezi ? (Nu toti preotii sunt hirotesiti, iar incalcarea acestui lucru face ca Sacramentul sa fie invalid). A rostit Sfanta Formula asa cum trebuie, ori a balmajit ceva ce nu am inteles ? Citat:
Desigur ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii, care se impart in urmatoarele doua categorii: dreptii si pacatosii. Dar nu-i iubeste pe toti la fel. Cu dreptii este foarte prietenos, iar pacatosii pierd prietenia Lui. Citat:
Cu fratietate in Cristos, M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Dar unde? Unde să mă spovedesc? Știam că în București sunt multe biserici; la care să merg? Care o fi un duhovnic priceput? (ziceau nebunia și prostia mea, dezvoltate cu ajutorul priceput al coconetului religios al capitalei patriei; tot felul de sfințișori și de sfințișoare de prin baruri și alte locașuri, de obicei de cultură, mă îndemnau să fiu cu mare luare aminte la cine mă spovedesc prima dată... Doamne, cum îi mai respectam și ascultam pe puii aștia de cuc!...) Și așa, meditînd steril, a mai trecut vreo juma de an. Apoi m-am prins că tergiversez, spre bucuria dracilor și spre surparea mea. Și, într-o binecuvântată zi rânduită de Domnul spre ridicarea mea din mocirla porcească în care îmi târâsem sufletul, am ieșit din bloc și am intrat în prima biserică ieșită în cale: cea de lângă bloc, evident, care mă aștepta acolo de ani și ani... Dintotdeauna, parcă...:) Părintele mi-a dat un îndreptar pentru spovedanie, ca să mă ajute să îmi fac un "tur de conștiință". Seara am parcurs tot caietul, singur, cu răbdare (și cu groază de mine însumi, realizînd nerozia mea și prăpădul pe care îl făurisem singur). Cu lacrimi, cu oftaturi, cu imagini nebunești jucîndu-mi înaintea ochilor, cu multe sentimente grele... Am plâns mult, am scris cu mâna mea păcatele mele pe o foaie, apoi am adormit, extenuat și oarecum liniștit. A doua zi a urmat prima spovedanie din viața mea. A durat cam o oră, aveam o listă de peste o sută de liniuțe... Părintele m-a ascultat fără să scoată un sunet, apoi, dîndu-mi câteva cuvinte de mângâiere și o serie de îndrumări, m-a încurajat să îmi îndrept viața și să mă deprind cu mersul la Biserică. Ceea ce am și făcut. Spre folosul meu și al familiei mele. Mai greu a fost după vreo doi ani când, în urma unor nepotriviri între nevoile mele și cuvântul părintelui, am luat amândoi hotărârea să îmi caut alt duhovnic. Treabă grea, care a durat ani de zile... Rareori mă spovedeam, pe unde apucam, când simțeam că mi s-a încărcat sufletul de păcate multe și grele... Când parcă nu mai puteam trăi nici măcar cu mine însumi, cu atât mai puțin între oameni sau înaintea Domnului... Mă spovedeam însă, oarecum disciplinat, în posturi. Au fost însă și perioade când ajunsesem să mă îndoiesc de folosul spovedaniei... Suflet golit, sfârșit... Cred acum, cred cu adevărat că ai de făcut un lucru foarte bun, cel mai folositor cu putință. Așa cum a spus și Mihnea: să intri în biserica de după colț sau, poate, de peste drum sau de pe unde o fi mai aproape. Să te smulgi pur și simplu din mâlul greu și seducător al tergiversării (face parte din vraja bolii noastre sufletești). Dezbate cu preotul locului rezistențele și frământările tale. Chiar dacă nu te va spovedi, părintele îți poate fi de folos prin lămuriri și prin energia omului sfințit de harul Duhului Sfânt și îți poate recomanda un alt preot... nu știu eu, vei descoperi acolo, pe loc... În tot cazul, să te frămânți singur pe tema mărturisirii, să te perpelești sub războiul gândurilor, e un calvar care mai degrabă îți sleiește sufletul de puteri decât te ajută la ceva bun. Curaj! Ai de înfruntat doar tendința minții noastre omenești de a fi ea dumnezeul nostru și al lumii. Ignoră-o! Ursul trece câinii latră. Fii și tu urs, deocamdată, strecoară-te printre câinii gândurilor deznădejdii, apoi te vei simți cu adevărat om! (Cât despe dracii care se adună mereu ca să ne zăpăcească și să ne descurajeze, nici nu merită să pomenim. Oricum ne vor sâcâi toată viața, că altă treabă nu au, scârboșii și viclenii... Dă-le pace și lasă-i cu soarta lor nefericită...) Domnul fie cu tine! AMIN+ Last edited by cezar_ioan; 23.02.2013 at 00:19:26. |
#28
|
|||
|
|||
Citat:
Mă refer la examenul de conștiință (nu la spovedanie). |
#29
|
|||
|
|||
Mihnea Dragomir si Cezar Ioan,
Multumesc din tot sufletul,frumoase cuvinte! Va iubesc,am prins curaj!Bunul Dumnezeu sa ne ajute!
|
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
spovedania... | myself00 | Generalitati | 2 | 25.06.2012 00:58:59 |
Spovedania | Adriana-Simona | Pocainta | 24 | 22.09.2011 21:10:10 |
Spovedania | Sf.Asteapta | Generalitati | 2 | 03.07.2010 16:04:45 |
Spovedania | Ioana-Andreea | Secte si culte | 0 | 06.04.2010 22:55:39 |
Spovedania | arlechino | Preotul | 49 | 22.11.2008 23:04:18 |
|