Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Nunta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 10.10.2021, 01:22:47
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit

Relațiile la nivel micro ale enoriașilor pot fi niște indicii de ce nu mai sunt comunități bisericești puternice, e interesant și cum se furișează unii la strană.
Dacă știi că viața ta nu e cum trebuie, că-ți brutalizezi soția, că o înșeli cum mai ai curaj să citești sfintele cântări, Mineiul, Apostolul, Viețile Sfinților din strană?[/quote]

Da.. El crede ca face bine.. Zice sa fiu eu sfânta ca el nu poate... Ca ea e marea lui dragoste, ca se simte cu sufletul gol și nu mai poate continua asa, ca a făcut ce a putut și a încercat în felul lui dar mai mult n-a putut... Ca ce vina are ca nu a reușit sa simtă? De rugat seara în genunchi nu l-am văzut niciodata
. Ii place mult psaltica.. Au fost luni când venea seara la 7 de la munca și repeta pana la 10, apoi abia manca.. Asta înainte de a o cunoaște pe ea.. După 9 ani nu știu ce e în sufletul lui... Nici măcar o data nu și-a deschis inima să-mi vb despre el... Nu stiu nici ce gândește despre Dumnezeu.. La strana e nevoie de el, nu mai e nimeni cu pregătire aici în zona, e cunoscut și apreciat și de preoții din protopopiatul pt cantat... Parintele zice ca dacă îl pune la punct e atât de ispitit acum încât e capabil sa lase și biserica.. Și apoi e pierdut cu totul.. Tot trage nădejde ca pt jertfa și ajutorul dat, Dumnezeu n-o să-l lase... Soțul meu, pe vremea când nu aveam bis și făceam slujbe într o sala,a mers vreme de 10 ani în fiecare duminica dimineața la 7 la sala și o transforma într o mica biserica, iar la terminare plecam ultimii după ce strângeam tot... De asta zice părintele asa... Apoi duhovnicul dansului l-a sfătuit sa nu i zică nimic, ca oricum are 45 de ani, si odată cu trecerea timpului i se mai sting pornirile... E greu de mers pe cale... Dar asa cum spui, anii trec, și eu risc mult... De asta deocamdată am decis sa încerc sa merg înainte asa, și intre timp sa ma pun eu pe picioarele mele...
Reply With Quote
  #12  
Vechi 10.10.2021, 02:16:05
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Deci din ce scrii acolo tu ai nevoie de cineva mai priceput si in cele lumesti.

Nu merge asta cu femeia neingrijita langa barbat si neiubita - o femeie trebuie sa fie foarte ingrijita - asta cauta un barbat la o femeie. Nu merge cu nemachiat, fara o rochie frumoasa, fara ... a fi feminina.

Asta cu neglijatul intre soti, nu stiu daca merge.

Cu rugaciunea, instaleaza-ti aplicatia Acatistier pe telefon si oricand in cursul zilei poti citi pe fuga (doar condacele si icoasele) un acatist, doua.
https://play.google.com/store/apps/d...er&hl=en&gl=US

Tu vorbesti despre niste aspecte functionale din casatoria ta care nu merg. Ei pe astea trebuie sa le rezolvi lumeste. Aici trebuie sa vorbesti cu cineva care stie sa puna pe picioare o casatorie, care stie cum trebuie sa fie lucrurile intre soti.

Oricum iti zic sa citesti pe fuga, oriunde ai fi din acatistier.

Ai prea multe fixatii, visezi la toate, dar nu poti face nimic de fapt. Tot vrei ca toate sa fie ca la linie, dar ... nu iti iese mare lucru.

Nu mai visa la din astea sa fie perfecte. Ca viata nu e perfecta.

Poate o pauza intre voi v-ar prinde bine. Poate are dreptate episcopul.


Tu ai nevoie sa te ingrijesti de tine un timp mai mare, sa te repui pe picioare tu ca om.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 10.10.2021, 18:15:01
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.847
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Da.. El crede ca face bine.. Zice sa fiu eu sfânta ca el nu poate...
N-are ce căuta în nicio treaptă bisericească nici cântăreț, citeț, dacă nu face toate eforturile omenești posibile să-și sfințească viața.
În Italia erau 1.200.000 de români în 2020, mai mult decât următoarele 3 etnii străine la un loc, nu cred eu că nu se găsește un cântăreț bisericesc.

Nici măcar vânzător la lumânări nu ar trebui să fii dacă nu vrei să-ți sfințești viața, să crești în înțelegere și în dragoste.

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Ca ea e marea lui dragoste, ca se simte cu sufletul gol și nu mai poate continua asa, ca a făcut ce a putut și a încercat în felul lui dar mai mult n-a putut... Ca ce vina are ca nu a reușit sa simtă? De rugat seara în genunchi nu l-am văzut niciodata
Căsătoria e o jertfă nu e o toană, cine știe se plictisește și de cealaltă și o lasă și tot așa, dar la noi enoriașii nu se gândește nimeni, că nu vrem pentru Biserică decât cei mai drepți bărbați slujitori care se găsesc într-o comunitate și cei mai râvnitori întru Domnul.

Eu nu vreau ca banii din contribuția mea la Biserică să se scurgă către viciile unuia care-și ține amanta, ca principiu general vorbesc acum, nu vreau să țin pofta de fumat a vreunuia, sau alte risipe.

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
La strana e nevoie de el, nu mai e nimeni cu pregătire aici în zona, e cunoscut și apreciat și de preoții din protopopiatul pt cantat...
Exagerează și preoții de acolo, de parcă ar fi vreun Ioan Cucuzel de pe Athos, cu adevărat mare psalt.
Față de ce Psalți are Biserica din toate timpurile, cu adevărat ar trebui să avem cunoștința nevredniciei și a nimicniciei în fața darului Lui Dumnezeu care s-a manifestat prin acele personalități.

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Parintele zice ca dacă îl pune la punct e atât de ispitit acum încât e capabil sa lase și biserica..
Păi oricum a lăsat Biserica atunci când s-a dus după pofta lui, dacă nu se pocăiește și-l găsește sfârșitul adulterind ce răspuns va da pentru sufletul său ?

Trebuie să se smerească și el, mai ales dacă trăiește din banii pe care i dă Biserica, și chiar de nu ar lua niciun ban, asta nu înseamnă că poți să-i dai Domnului orice.

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Apoi duhovnicul dansului l-a sfătuit sa nu i zică nimic, ca oricum are 45 de ani, si odată cu trecerea timpului i se mai sting pornirile... E greu de mers pe cale... Dar asa cum spui, anii trec, și eu risc mult... De asta deocamdată am decis sa încerc sa merg înainte asa, și intre timp sa ma pun eu pe picioarele mele...
Faci cum poți și cum te-o lumina Dumnezeu, e o jertfă să reziști.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 10.10.2021, 23:23:52
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 3.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iorest Vezi mesajul
Trebuie să se smerească și el, mai ales dacă trăiește din banii pe care i dă Biserica, și chiar de nu ar lua niciun ban, asta nu înseamnă că poți să-i dai Domnului orice.
Aceasta activitate este pro bono, adica gratis si dintre cei dispusi sa faca asta gratis se aleg cei mai buni.
Bag'sama el este foarte bun acolo.

Citat:
În prealabil postat de Iorest Vezi mesajul
Faci cum poți și cum te-o lumina Dumnezeu, e o jertfă să reziști.
Adevarat, este o jertfa sa reziste si asta a scos ea in evidenta si in titlu, si in primul post, desi are si ea patimile ei pe care le-a amintit. De aceea i-am spus sa taca si sa rabde ca are binecuvantarea episcopului, dar ea incepe sa se sature; si episcopul sufera, nu ca ea, dar sufera si a facut o alegere binecuvantand-o pe ea si indemnand-o sa continue ca sa nu faca el circ si sa-l piarda pe el.

Altfel spus, ea poate sa-l lase si el tot ramane la strana, dar fiind singura si fara bani, copilul va dori la tata; poate ea trai la fel si fara copil? Oare de ce a vrut ea sa se marite: fiindca a vrut sa fie perechea unui barbat, sau fiindca voia sa fie mama?
Asa ca daca nu vrea sa mai reziste si astfel sa respecte legamantul cu Dumnezeu dat la cununie, ea va trebui sa-si caute de lucru, iar daca-si gaseste, atunci chiar ca Dumnezeu a ajutat-o., ca altfel...
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #15  
Vechi 11.10.2021, 01:42:04
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Aceasta activitate este pro bono, adica gratis si dintre cei dispusi sa faca asta gratis se aleg cei mai buni.
Bag'sama el este foarte bun acolo.

Adevarat, este o jertfa sa reziste si asta a scos ea in evidenta si in titlu, si in primul post, desi are si ea patimile ei pe care le-a amintit. De aceea i-am spus sa taca si sa rabde ca are binecuvantarea episcopului, dar ea incepe sa se sature; si episcopul sufera, nu ca ea, dar sufera si a facut o alegere binecuvantand-o pe ea si indemnand-o sa continue ca sa nu faca el circ si sa-l piarda pe el.

Altfel spus, ea poate sa-l lase si el tot ramane la strana, dar fiind singura si fara bani, copilul va dori la tata; poate ea trai la fel si fara copil? Oare de ce a vrut ea sa se marite: fiindca a vrut sa fie perechea unui barbat, sau fiindca voia sa fie mama?
Asa ca daca nu vrea sa mai reziste si astfel sa respecte legamantul cu Dumnezeu dat la cununie, ea va trebui sa-si caute de lucru, iar daca-si gaseste, atunci chiar ca Dumnezeu a ajutat-o., ca altfel...
Pentru cantatul la strana este plătit, la fel și pentru alte slujbe...E adevărat ca e greu sa rabd, și clar ca sunt sătulă... Dar nu vreau sa renunț... Nu pt banii lui, pt ca în fapt nu are nimic decât salariul lunar.. În rest eu sunt cea care în tara am casa mamei, și în tara sunt convinsa ca mi-ar fi mult mai ușor sa muncesc... Aici ca femeie pot face doar muncile fizice care se obțin greu fără referinte, acolo îmi pot folosi diploma de fac și celelalte aptitudini.. Aici recunoașterea è un proces ft complicat, iar diploma de relații internaționale nu-mi folosește la nimic. Fără copil nici nu se pune problema... Orice ar fi, copilul e cea mai mare binecuvântare din viata mea și pt binele lui pot suporta orice.. Problema aici e... Ca uneori ma îndoiesc, nu sunt pe deplin convinsa indiferent de ce as alege... Pentru el nu contează ce aleg. E de acord cu orice. Zice ca rămâne oricum tatăl copilului și i va purta de grija.. Financiar, evident, ca altfel, nici acum cu el în casa nu se preocupa mult... Il pupa la plecare, la întoarcere, îl mai întreabă ce face, mai o gluma, il cearta de câte ori prinde ocazia, și cam atât.. Nu merge cu el în parc, la scoala, nu se joaca cu el, nici măcar atunci când copilul se roagă de el. Daca ma întorc în tara cu copilul mi-arvfi greu la început, pana as găsi un loc de munca... Dar mai teama mi e de suferință copilului, de dorul lui de tata, de prieteni, de viata de aici, singura pe care o știe.. Acolo nu am pe nimeni, decat pe mama de 60 ani care a trăit mai tot timpul retrasa.. Aici pot răbda, uneori cu mila lui Dumnezeu sunt atât de linistita.. Parca prea linistita pt tot ce trăiesc.. Și timpul trece, soțul vine și pleacă la munca, în rest își ia masa în camera lui și e tot timpul pe telefon cu ea.. Nici nu prea ne mai certam ca înainte.. Eu îmi vad de casa.. De copil, el pe treaba lui.. De când s-a întâmplat asta nu mai pot sta cu el la strana..mi-a zis ca l deranjez acolo.. Asa ca stau în bis... Uneori il privesc la strana, îmi amintesc ca îl iubeam odată, ca am visat la o viata creștină lângă el...imi amintesc ca mi-a fost mereu mila pt viata grea pe care a dus-o.. Azi privindu-l acolo, la locul lui, ma întrebam dacă e ok ce fac... Daca nu cumva Dzeu l-a binecuvantat si i-a dat în cale pe cea pe care o simte pe sufletul lui... Daca acum după atâta viata grea è si el fericit, oare cununia mea cu el îmi da dreptul sa ma agat de el, chiar și pt copil?Nu mai îmi e clar ce e corect sa fac, creștinește vorbind.. Sa rabd pot... Dar dacă eu nu i sunt soție in sufletul lui.. Daca nu i sunt mângâiere, și ajutor.. Daca nu i sunt nimic.. Ce valoare mai are cununia noastră? Ca sa nu mai zic ca timpul asta trece, dar la nesfârșit nu vom putea continua asa... Oricum ceva trebuia sa se întâmple, nu puteam s-o ținem asa pe veci..
Un alt gand care ma frământă și pare puțin ciudat.. Dar parca viata mea areun curs identic cu al mamei..Parca oarecum în linii mari de repeta în viață mea ceea ce ea a trăit.. La 19 ani am avut un avort, reecent am aflat ca și ei I s-a întâmplat la fel... La 25 si mie si ei ni s-a declansat anxietatea.. Pt amândouă căsătoria a început cu un compromis. Mama s-a despărțit de tata când eu aveam 4 ani.. Eu.. oricât m-am luptat sa rabd sa nu ajung acolo... Tot am ajuns în acest punct.. Poate fi un blestem... Sau m-am autoprogramat cumva...
Reply With Quote
  #16  
Vechi 11.10.2021, 10:09:34
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.847
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Aceasta activitate este pro bono, adica gratis si dintre cei dispusi sa faca asta gratis se aleg cei mai buni.
Bag'sama el este foarte bun acolo.
În Occident e totul scump, chiriile + ultilități - apă-gaz-electricitate-salubritate+gunoi, carburanți, în Italia și taxele de autostradă sunt măricele și sunt multe puncte unde trebuie să tot plătești, au fragmentat în mai multe segmente loturile de autostrăzi pentru profit.

Doar mâncarea e ceva mai ieftină ca în România /raportat la puterea lor de cumpărare pt că aceia nu sunt cretini să nu producă nimic la ei în țară spre deosebire de români și poate hainele sunt la un raport bun calitat/preț când sunt la lichidare de stoc.

Deci așa am dedus că ar fi plătit, pt că atlfel nu s-ar putea rezista, în Germania numai chiria e 1.000 de oiro într-un apartament cu o cameră, deci sunt țări în care dacă nu sunt doi soți și soție și să muncească amândoi în ture suplimentare, iar un salariu să se ducă pe cheltuieli și din celălalt să se pună bani deoparte, greu ar rezista un singur om.

În vreo 10 ani și în România raportat la chirii, se va ajunge ca o coșmelie de garsonieră de până-n 25 de mp să coste în Cluj Napoca sau alte orașe de peste 300.000 de locuitori vreo 600 de euro, acum e undeva la 250 spre 300 și a scăzut doar din cauza crizei.
https://www.digi24.ro/stiri/actualit...itante-1462988

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Adevarat, este o jertfa sa reziste si asta a scos ea in evidenta si in titlu, si in primul post, desi are si ea patimile ei pe care le-a amintit.
Ea are ispite pentru că e neglijată de soț, altfel nu le-ar avea e totuși un om tânăr iar cine se căsătorește să-și facă datoriile conjugale, dacă nu și monahismul sau celibatul sunt opțiuni.
Pentru celelalte greșeli a plătit și plătește anxietatea, problemele cu cântarul, tratamentul disprețuitor din partea soțului, pe lângă că s-a spovedit și teoretic prin spovedanie i s-a mai ușurat din povară și i se iartă.

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
De aceea i-am spus sa taca si sa rabde ca are binecuvantarea episcopului, dar ea incepe sa se sature; si episcopul sufera, nu ca ea, dar sufera si a facut o alegere binecuvantand-o pe ea si indemnand-o sa continue ca sa nu faca el circ si sa-l piarda pe el.
Nu cred că merge să sacrifici o soție pt un om,nu e ca la șah că dai un nebun pe o regină, dacă aceea are o existență grea care-i poate declanșa suferințe psihice.
Din ce văd pentru ea contează mult și mediul parohial și mulțumirile sufletești pe care le are din grupul de la Biserică asta o face să meargă mai departe plus bucuria de a-și crește pruncul.

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Altfel spus, ea poate sa-l lase si el tot ramane la strana, dar fiind singura si fara bani, copilul va dori la tata; poate ea trai la fel si fara copil?
De obicei instanțele încuviințează tutela mamei, cel puțin în România, dar din ce scrie doamna nu prea are copilul activități cu tatăl, acel bonding time când merg băieții la un meci, la un showroom auto, în parc la un tenis de masă.
Întrebarea e dacă el ar putea supraviețui și cu pensie alimentară de achitat și cu cheltuieli pt noua relație și dacă-l mai vrea aialaltă cu veniturile semnificativ diminuate ?

Și dacă-l mai vrea și parohia, a doua oară divorțat și nu apare altcineva din țară sau din alt oraș din It la fel de bun ca el dar fără probleme de conduită, și el poate pierde mult fără soție.


Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Oare de ce a vrut ea sa se marite: fiindca a vrut sa fie perechea unui barbat, sau fiindca voia sa fie mama?
De obicei femeile au un instinct matern foarte dezvoltat și slavă Domnului că e așa pt că altfel nu s-ar reîmprospăta demografic o parohie, mănăstirile, o țară șamd și mulți bărbați ar rămâne necăsătoriți și ar putea suferi psihic din cauza singurătății iar talanții și înzestrările lor nu s-ar mai transmite mai departe.


Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Asa ca daca nu vrea sa mai reziste si astfel sa respecte legamantul cu Dumnezeu dat la cununie, ea va trebui sa-si caute de lucru, iar daca-si gaseste, atunci chiar ca Dumnezeu a ajutat-o., ca altfel...
Părerea mea să încerce să mai reziste, dar să caute de lucru ca să nu riște să fie aruncată pe străzi fără un venit după ce a muncit atât într-o gospodărie să facă mâncare să țină casa, să-i țină cu hainele curate călcate pe bărbații din casă.

Și menajul e o muncă care se marketizează pe afară și know-howul culinar e o muncă care în Occident se plătește, munca în restaurante.

Plus durerile nașterii, revenirea după sarcină, nu e puțin lucru să ai o femeie în casă și ea să facă treabă casnică să nu înșele, să nu fie o femeie feministă care să nu pună mâna pe nimic în casă cum se întâmplă în unele căsnicii etc.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.

Last edited by Iorest; 11.10.2021 at 10:56:23.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 11.10.2021, 13:44:47
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Draga Carina, un sfat pe care il dau tuturor.

Rugaciunea nu minte niciodata - in rugaciune te poti intotdeauna regasi.

Asa ca te-as sfatui sa te duci acasa, sa iei o pauza pentru tine si sa iti pui viata pe picioare.

Ca acum nu prea ai o viata. Si nu mergi nicaieri.

Vezi ca o sa ai nevoie de o pensie de ceva si pentru tine.

Asa ca pune-te pe picioare cat de repede poti.

Si roaga-te un canon de rugaciune la 2 sfinti, cateva luni de zile sa te ajute sa tepui pe picioare.

Cu drag suntem aici langa tine.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 11.10.2021, 16:19:16
Moroco's Avatar
Moroco Moroco is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.04.2019
Locație: Crestin Ortodox cu Calea ✝ Apocalipsa
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.532
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Bună tuturor, ....nici el nu m-a încurajat în nici un fel, am ajuns acum lav136 kg. Am mers înaimte si am răbdat totul pt copil, ca el sa aibe tata, sa nu creasca fără ca și mine.. Pt ca eu mereu am crezut în sinea mea ca dacă mama răbda mai mult poate s-ar fi înțeles cu tata.. Am ales sa rabd cât pot, sa ma smeresc pt pacatele mele din tinerețe, sa mi duc crucea, convinsa ca dacă Dumnezeu pe el mi l a rânduit înseamnă că el e calea mea spre mantuire.. .....CE ziceți... Nu mai înțeleg nici ce și cât mai e corect creștinește....
Draga mea, problema ta e ca esti foarte grasa si furioasa pe nedrept ca o victima nedreptatita.

Ar trebui sa ai 70kg si tu in loc sa ai 70 ai aproape 140 adica dublu!

Poti sa slabesti. Eu am putut. De la 110-120kg am ajuns la 85kg.

Foloseste ganterele, dansul, alergarea, genoflexiuni, tractiuni, abdomene, multe abdomene, innot, exercitii spate, respiratie, orice exercitii, jocuri sportive, munca fizica grea, zilnic, 3-5 antrenamente pe zi pana nu mai poti de oboseala si transforma toate grasimile in fibra subtire.

Nu manca nimic cat mai mult, respecta posturile cele mari si posturile negre de peste saptamana si te roaga in permanenta in taina.

Nimeni nu vrea sa stea cu o femeie obeza ce se da victima agresiva daca nu o iubeste foarte mult.

Lasa iubirea fizica cu sotul, leapada sexul si iubeste-L pe Dumnezeu si devino perfecta pentru Dumnezeu, slaba, plina de forta musculara si cu trup perfect.

Poti sa slabesti, asta te doare ca nu esti pe cale, ca te delasi, ca poftesti toate ziua si manci mult de nervi si de stress, de anexietate pe fond emotional si faci crize de panica si ca sa te calmezi de frica manci si manci mult.

SLABESTE pana ajungi la 70kg! Crezi ca poti? Crezi ca vrei?

Pentru asta 6 zile din saptamana trebuie sa lupti timp de 3 luni. In fiecare zi 3-5 reprize de antrenament si sa nu manci si sa nu bei nimic. Trebuie sa te doara stomacul de foame si de sete si sa rezisti, sa te antrenezi pana aproape lesini si rabdand prin vointa sa progresezi.

Alt sfat bun nu am.

Credinta ortodoxa buna locuieste in trupuri bune si armonioase. Adu slava divinitatii si lupta sa ajungi pentru Domnul la 70kg fara sa folosesti substante de slabit, doar prin rugaciune si post si prin munca fizica si sport, exercitii, rabdare si vointa. In fiecare zi mai mult pana ajungi la telul pe care ti-l propui cu binecuvantare de la duhovnic sau de la sfintii din icoane si cu lepadare de sine si de iubirea de sine insuti.

Arata tuturor ca se poate ajungand la un corp perfect asa ca Anamaria Izabella belisima.

Cred ca daca asculti de Dumnezeu si ramai cu Hristos iti va fi bine.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈LUMEjuglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-min∈rabdur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârfEU-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporksd∈cnelups sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa

Last edited by Moroco; 11.10.2021 at 16:24:03.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 11.10.2021, 21:45:58
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.847
Implicit

Pt Carina referitor la subiect:

Am găsit o mărturie din cartea Despre Divorț - scriitorul ortodox Danion Vasile, ed. Areopag, 2020, pag 261-265 care mi se pare interesantă citez: -


[...]„Una dintre imaginile cele mai clare cu ajutorul căreia se poate înțelege viața de familie o oferă o mărturie despre viața unor călugări de la Muntele Athos.

(notă subsol): „Mărturia este preluată din capitolul Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor, apărut în volumul monahului Andrei Aghioritul Patericul Sfântului Munte, apărut la Editura Sophia, București, 2010, pp. 122-124.
Aș vrea să recomand chiar lectura integrală a volumului respectiv.

O reproduc în continuare, iar apoi voi face câteva comentarii…

„La Coliba Sfânta Treime trăiau în nevoință cinci frați după trup, care s-au făcut monahi și au luat numele Atanasie, Grigorie, Artemie, Filaret și Macarie.

La început ei trăiau cu aceleași gânduri, în pace, dragoste, ascultare și respect față de schima monahală și călugărie, în acord cu voturile monahale.

Cu trecerea timpului, însă, evlavia cea dintâi s-a răcit, câte puțin și-a făcut loc îndrăzneala de frate și voia proprie, pe care diavolul cu artă și multă viclenie le ațâță, începând fiecare să facă ceea ce vrea, fără să întrebe pe nimeni.

Astfel, fără să prindă de veste, au intrat între ei răceala și înstrăinarea.

Au urmat învinuirile și neînțelegerile, care s-au încheiat cu incidente grave, certuri, încât ajunseseră să-și spargă capetele între ei, să-și rupă mâna, piciorul sau alt mădular, până când unul reușea să-l supună voii sale pe celălalt.

Fratele mai mic nu-l respecta pe cel mare și nici cel mai mare nu punea preț pe cel mai mic.

Certurile și situațiile acestea neplăcute continuau aproape în fiecare zi; rar se întâmpla să treacă o zi fără ca nevoitorii din împrejurimi să nu-i audă pe acești frați certându-se și
lovindu-se.

Oricare dintre vecinii și părinții din apropiere sau din altă parte încerca să intervină,
pentru a-i despărți, fugea snopit în bătaie, astfel că nimeni nu putea să-i ajute.

Au trecut patruzeci de ani de viață mucenicească, în care acești cinci frați s-au certat zi de zi.

Părinții de la Schit se obișnuiseră cu țipetele lor și-și spuneau: «Netrebnicii iar se ceartă și se omoară între ei!»

Până într-o zi, când țipetele s-au oprit. A trecut o zi, au trecut două, dar în Coliba lor domnea o liniște deplină.
Părinții s-au mirat, dar nimeni nu îndrăznea să meargă să vadă ce se întâmplă.

În cea de-a treia spre cea de-a patra zi, Sfânta Ana i se arătă în vis dicheului Schitului și-i spune:
«Duceți-vă împreună cu părinții să-i îngropați cu slavă și cu cinste pe cei cinci Mucenici ai lui Hristos, pe cei cinci frați care pentru dragostea lui Dumnezeu s-au făcut călugări și din pizma diavolului se certau fără motiv și în pofida voii lor, dar în fiecare seară, după Pavecerniță, se iertau din inimă unul pe celălalt și nu țineau răutatea niciodată mai mult de o zi, pentru că împlineau cu strășnicie spusa evanghelică:

Soarele să nu apună peste mânia voastră; mâniați-vă, dar nu greșiți (Ef. 4, 26).

Dicheul (înainte-stătătorul Schitului - n.n.),auzind acestea de la Sfânta Ana, i-a chemat deîndată pe părinți la Sinaxă și s-au dus cu toții la Coliba unde trăiau cei cinci frați.

Au găsit ușa deschisă, au intrat înăuntru și i-au găsit așezați în poziția în care monahii iau iertare [unul de la celălalt] după Pavecerniță în biserică.

Toți cinci răspândeau o mireasmă negrăită; s-a împlinit, în ceea ce-i privește, cuvântul Sfintei Scripturi: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați (Matei 7, 1-2) și acolo unde te voi afla, acolo vei și fi judecat.

Atunci toți părinții, după ce și-au însușit lecția despre neținerea de minte a răului, cu cinstiri și tămâieri i-au însoțit pe Mucenicii lui Hristos și le-au îngropat trupurile la cimitirul de obște, împreună cu ceilalți părinți, slăvindu-L pe Dumnezeu, care rânduiește în tot chipul mântuirea oamenilor.”

Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte?

Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.)

Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor.
Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici.

Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară.

Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii.

Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii.

Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii.

La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor.

Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos.

Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte.
Dar, din păcate, în multe familii există.
Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire.


Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor.

Da, spre deosebire de familia ideală, familia reală presupune și trudă, durere, lacrimi, lipsuri și iar durere, dar, în toate aceste încercări, este prezent și Hristos.

El nu ne-a recomandat o cale spre rai plină de glorie, de succes și de bogății lumești.
Ci ne-a arătat calea pătimirilor.
Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii.

Dar crucea nu lipsește din ea, ci, dimpotrivă, crucea ajută ca iubirea să se curățească de tot praful și să crească mai mult și mai mult.
Până la urmă, familia creștină este o cale a iubirii și a crucii, iar divorțul este tocmai lepădarea acestei cruci.
Motivele sunt multe, ba chiar din ce în ce mai multe, iar șansele de a duce așa cum trebuie
crucea căsătoriei par din ce în ce mai puține.

Totuși, Hristos le vorbește creștinilor prin cuvintele Sfintei Scripturi: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea (Ioan 16,33).”[/...]
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.

Last edited by Iorest; 11.10.2021 at 21:54:18.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 19.11.2021, 19:11:04
Nietzsche Nietzsche is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2021
Mesaje: 179
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iorest Vezi mesajul
Pt Carina referitor la subiect:

Am găsit o mărturie din cartea Despre Divorț - scriitorul ortodox Danion Vasile, ed. Areopag, 2020, pag 261-265 care mi se pare interesantă citez: -


[...]„Una dintre imaginile cele mai clare cu ajutorul căreia se poate înțelege viața de familie o oferă o mărturie despre viața unor călugări de la Muntele Athos.

(notă subsol): „Mărturia este preluată din capitolul Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor, apărut în volumul monahului Andrei Aghioritul Patericul Sfântului Munte, apărut la Editura Sophia, București, 2010, pp. 122-124.
Aș vrea să recomand chiar lectura integrală a volumului respectiv.

O reproduc în continuare, iar apoi voi face câteva comentarii…

„La Coliba Sfânta Treime trăiau în nevoință cinci frați după trup, care s-au făcut monahi și au luat numele Atanasie, Grigorie, Artemie, Filaret și Macarie.

La început ei trăiau cu aceleași gânduri, în pace, dragoste, ascultare și respect față de schima monahală și călugărie, în acord cu voturile monahale.

Cu trecerea timpului, însă, evlavia cea dintâi s-a răcit, câte puțin și-a făcut loc îndrăzneala de frate și voia proprie, pe care diavolul cu artă și multă viclenie le ațâță, începând fiecare să facă ceea ce vrea, fără să întrebe pe nimeni.

Astfel, fără să prindă de veste, au intrat între ei răceala și înstrăinarea.

Au urmat învinuirile și neînțelegerile, care s-au încheiat cu incidente grave, certuri, încât ajunseseră să-și spargă capetele între ei, să-și rupă mâna, piciorul sau alt mădular, până când unul reușea să-l supună voii sale pe celălalt.

Fratele mai mic nu-l respecta pe cel mare și nici cel mai mare nu punea preț pe cel mai mic.

Certurile și situațiile acestea neplăcute continuau aproape în fiecare zi; rar se întâmpla să treacă o zi fără ca nevoitorii din împrejurimi să nu-i audă pe acești frați certându-se și
lovindu-se.

Oricare dintre vecinii și părinții din apropiere sau din altă parte încerca să intervină,
pentru a-i despărți, fugea snopit în bătaie, astfel că nimeni nu putea să-i ajute.

Au trecut patruzeci de ani de viață mucenicească, în care acești cinci frați s-au certat zi de zi.

Părinții de la Schit se obișnuiseră cu țipetele lor și-și spuneau: «Netrebnicii iar se ceartă și se omoară între ei!»

Până într-o zi, când țipetele s-au oprit. A trecut o zi, au trecut două, dar în Coliba lor domnea o liniște deplină.
Părinții s-au mirat, dar nimeni nu îndrăznea să meargă să vadă ce se întâmplă.

În cea de-a treia spre cea de-a patra zi, Sfânta Ana i se arătă în vis dicheului Schitului și-i spune:
«Duceți-vă împreună cu părinții să-i îngropați cu slavă și cu cinste pe cei cinci Mucenici ai lui Hristos, pe cei cinci frați care pentru dragostea lui Dumnezeu s-au făcut călugări și din pizma diavolului se certau fără motiv și în pofida voii lor, dar în fiecare seară, după Pavecerniță, se iertau din inimă unul pe celălalt și nu țineau răutatea niciodată mai mult de o zi, pentru că împlineau cu strășnicie spusa evanghelică:

Soarele să nu apună peste mânia voastră; mâniați-vă, dar nu greșiți (Ef. 4, 26).

Dicheul (înainte-stătătorul Schitului - n.n.),auzind acestea de la Sfânta Ana, i-a chemat deîndată pe părinți la Sinaxă și s-au dus cu toții la Coliba unde trăiau cei cinci frați.

Au găsit ușa deschisă, au intrat înăuntru și i-au găsit așezați în poziția în care monahii iau iertare [unul de la celălalt] după Pavecerniță în biserică.

Toți cinci răspândeau o mireasmă negrăită; s-a împlinit, în ceea ce-i privește, cuvântul Sfintei Scripturi: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați (Matei 7, 1-2) și acolo unde te voi afla, acolo vei și fi judecat.

Atunci toți părinții, după ce și-au însușit lecția despre neținerea de minte a răului, cu cinstiri și tămâieri i-au însoțit pe Mucenicii lui Hristos și le-au îngropat trupurile la cimitirul de obște, împreună cu ceilalți părinți, slăvindu-L pe Dumnezeu, care rânduiește în tot chipul mântuirea oamenilor.”

Bă, mă, (ca să folosesc expresiile tale) realizezi de ce doamna Carina nu ți-a mai răspuns? Pt că ești netot. Cum să argumentezi cu o asemenea prostie de nedescris, violența în familie? Tu ești sănătos la cap? Adică dacă eu vin și îți rup capul cu badigardul meu de te bag in spital iar seara îmi cer scuze, Dumnezeu mă iartă pt că am urmat o lozincă idioată. Vezi cât ești de nătărău? Nu! Normal că nu, pt că ești limitat!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare