Conversatie intre un crestin ortodox si un cautator sincer al credintei ortodoxe

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Si cu aceasta inchei...ce parere ai de canonul 9 ? Te impartaseseti in fiecare duminica la Sfinta Liturghie...sau esti afurisit si in afara Bisericii ?...sau poate nu l-am inteles eu bine si te rog sa mi-l explici.

http://www.scribd.com/doc/2122526/1-...rtodoxe-Romane

Super tare! Aveam de gand sa-l intreb eu lucrul asta.

Ca tot veni vorba :) , tu te impartasesti saptamanal?

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Super tare! Aveam de gand sa-l intreb eu lucrul asta.

Ca tot veni vorba :) , tu te impartasesti saptamanal?

Nu,dar intentionez sa ma spovedesc saptaminal.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Nu,dar intentionez sa ma spovedesc saptaminal.

E un gand bun, dar aproape irealizabil in lumea in care traim.

Arunca o privire aici si, daca gasesti interesant fragmentul, citeste tot eseul (linkul e dat in titlu). Crede-ma ca merita, desi stiu ca nu prea ai timp de lecturi suplimentare:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=462

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Primul citat al tau e ok....pentru al doilea,iarta-l Doamne ca nu stie ce spune,...desi pacatul impotriva Duhului Sfint nu se iarta...totusi iarta-l Doamne ca nu stie ce spune!

“Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată) să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.”

(Canonul XLVII Apostolic)

“Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua hirotonie de la altcineva, să se caterisească şi el, şi cel ce l-a hirotonit, afară de cazul că ar dovedi că are hirotonia (întâia) de la eretici. Căci cei ce sunt botezaţi sau hirotoniţi de unii ca aceştia nu este cu putinţă să fie nici credincioşi, nici clerici.”

(Canonul LXVIII Apostolic)

“Ci voi sinteti ingusti, eretici si in neputinta de a primi Duhul Sfint.”

(Sf. Ilarie de Poitiers in “Despre Trinitate”, Cartea 9, Capitolul 35)

“[Duhul Sfint] nu poate fi primit de le eretici, dar poate fi obtinut de la preotii catolici [ortodocsi]”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“8. Despre botezul ereticilor
Ci aceia care au primit botezul de la eretici, nefiind botezati mai inainte, sa fie confirmati prin punerea miinilor numai cu invocarea Sfintului Duh din cauza ca aceia au primit o forma de botez incompleta, fara putere de sfintire.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“Intrebarea 18 – Cu privire la cei care vin din Africa sau Mauritania si nu stiu in care secta au fost botezati, ce se cuvine facut in situatia lor?

Raspuns – Acele persoane nu au indoieli in ceea ce priveste botezul lor, dar manifesta ignoranta cu privire la credinta celor care i-au botezat. De aceea si din cauza ca au primit forma de botez intr-un fel sau altul, nu trebuie botezati, ci sa fie adaugati catolicilor [ortodocsilor] prin punerea miinilor dupa invocarea puterii Sfintului Duh, ceea ce ei n-au putut primi de la eretici.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 167)

“Si cum am putea spune ca botezul primit de la ei [eretici] nu este complet nefolositor si fara sens?”

(Sf. Vicentiu de Lerins in “Al 3-lea discurs impotriva ereticilor”)

Alte citate din Parinti ai Bisericii cu privire la botezul savairsit de eretici:

Rogatianus de Nova: Hristos a intemeiat Biserica, iar diavolul erezia. Cum atunci poate avea sinagoga lui Satan botezul lui Hristos?

Lucius de Membresa: Este scris, Dumnezeu nu il asculta pe pacatos. Cum atunci poate un eretic care este un pacatos sa fie ascultat in botez?

Victor de Assuri: Este scris, Dumnezeu este unu, Hristos este unu si Biserica este una. Cum atunci poate fi cineva botezat acolo unde nu este nici Dumnezeu, nici Hristos si nici Biserrica cea una?

Pusillus de Lambasba: Eu cred ca nu exista Har Mintuitor decit in Biserica Catolica [Ortodoxa]. Orice care nu tine de Biserica Catolica este o impostura.

Salvianus de Gazaufala: Este sigur ca ereticii nu au nimic, de aceea vin la noi, ca sa primeasca ceea ce nu au.

Victor de Octavum: Asa cum si voi stiti, am fost numit episcop nu de multa vreme si de aceea ma calauzesc dupa deciziile predecesorilor. Pentru aceasta cred ca cei care vin de la eretici trebuie fara indoiala sa fie botezati.

Liteus de Gamelli: Daca orbul il conduce pe orb, amindoi cad in sant. Si-atunci, fiindca se stie ca ereticii nu pot da lumina nimanui, din cauza ca ei insisi sint orbi, nici botezul lor nu este de vreun folos.

Junius de Neapolis: Eu n-o sa ma lepad de hotarirea pe care am luat-o odata, aceea ca trebuie sa-i botezam pe ereticii care vin la Biserica.

Iranaeus de Ululi: Daca Biserica nu botezeaza pe eretic pentru ca se zice ca acela a mai fost botezat odata, atunci aceasta este o erezie si mai mare.

Deci, dupa cum observi, nu exista Har Mintuitor in tainele savirsite de eretici. De asemenea, hula impotriva Duhului Sfint ar fi sa nu va facem macar Mirungerea, ca sa primiti ceea ce va lipseste cu desavirsire, atunci cind va lepadati de erezie si veniti la Biserica lui Hristos.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Zice însa Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroav catre Efeseni) cum c-a zis un om sfânt, ca nici sângele muceniciei poate a spala pacatul osebirii si a despartirii Bisericii.

Si a dezbina cineva Biserica este raul cel mai cumplit, decât a cadea în eres.

Scrie însusi Dionisie al Alexandriei marturisitorul în Epistolia cea catre Navat Episcopul, ca se cuvine a patimi cineva orisice rau ar fi numai a nu dezbina Biserica, si ca este mai slavita mucenicia ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar rabda pentru a nu sluji
idolilor. Fiindca în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, marturiseste pentru folosul sufletului sau, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica marturiseste pentru folosul, si unirea a toate Bisericile.

Tilcuire la tilcuirea Canonului 31 din Pidalion.

Te las sa-l citesti totusi,ca sint convins ca o sa sari de...in sus si o sa vii cu completarile specifice tie,avind in vedere ultima parte a tilcuirii...o sa continui atunci....oricum nu uita primul tau citat.

Iti bati pur si simplu joc de Sfintii Parinti scotindu-le vorbele din context. Din pacate nu am access la textul in romaneste al Sf. Ioan Gura de Aur din Omilii XI – Despre Efeseni 4:4-7, asa ca ma vad nevoit sa traduc din engleza. Iata ce spune sfintul dupa ceea ce citezi tu -

“Now a certain holy man said what might seem to be a bold thing; yet, nevertheless, he spoke it out. What then is this? He said, that not even the blood of martyrdom can wash out this sin?”

- In paragraful imediat urmator (care incepe asa, “I mean these remarks for those who give themselves up indiscriminately to the men who are dividing the Church”, Remarcile mele sint pentru aceia care merg fara sa judecece dupa cei care despart Biserica - http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf....iv.xii.html):

“Pentru ca, daca, pe de-o parte oamenii aceia au si doctrine care sint contrare alor noastre, atunci, ca si consecinta, se cuvine sa nu ne amestecam cu ei, iar daca, pe de alta parte, aceia ne impartasesc credinta, atunci motivul ca sa nu ne amestecam cu ei este si mai mare. De ce este asa? Pentru ca in acest caz boala vine din dragoste pentru putere….” (For if on the one hand those men have doctrines also contrary to ours, then on that account further it is not right to mix with them: if, on the other hand, they hold the same opinions, the reason for not mixing with them is greater still. And why so? Because then the disease is from lust of authority…)

Acuma, sa-mi spui tu mie cind si unde ne rugam si ne impartasim noi cu ereticii? daca am schimbat Traditia si in ce fel marturisim noi ecumenismul? Iar daca nu facem nimic din toate acelea, atunci voi cu siguranta nu impartasiti Credinta noastra si chiar nu avem nici un temei sa ne amestecam cu voi.

La fel, Canonul Apostolic 31 (tu chiar l-ai citit?) spune cit se poate de clar:

“Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propiul său episcop, ar face adunare osebită (separată) şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire…”

Sau tu, poate chiar crezi ca schimbind Sfinta Traditie, unii cazind in serghianism si toti infundindu-se in ecumenism n-ar fi motive strigatoare la Cer ca sa ne izolam de eretici? Ca am fost indreptatiti sa o facem, chiar Bunul Dumnezeu ne-a aratat prin Marele Semn facut la Atena in 1925, clar si in prezenta a mii de martori, inclusiv a reprezentatilor autoritatilor seculare.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Si cu aceasta inchei...ce parere ai de canonul 9 ? Te impartaseseti in fiecare duminica la Sfinta Liturghie...sau esti afurisit si in afara Bisericii ?...sau poate nu l-am inteles eu bine si te rog sa mi-l explici.

http://www.scribd.com/doc/2122526/1-...rtodoxe-Romane

Nu exista indoiala ca in primele secole de crestinism se practica impartasirea deasa a mirenilor. La fel de adevarat este insa ca Traditia s-a schimbat incet, fara convulsii si prin consimtirea tacuta a tuturor Bisericilor locale. Stiind ca Duhul lui Dumnezeu nu a incetat sa lucreze in Biserica, zic ca nu ne ramine altceva de crezut decit ca impartasirea la fiecare Sfinta Slujba a servit un anumit scop intr-o anumita perioada istorica. Primele veacuri de crestinism au dat sute de mii, poate milioane de martiri, este perioada in care multi sfinti s-au oferit cu bucurie in inima sa moara pentru Credinta in Hristos, iar acelea erau vremuri cind era suficient sa recunosti ca esti crestin ca sa-ti pierzi viata, de cele mai multe ori in chinuri groaznice. De aceea ma gindesc ca Duhul Sfint ii tinea pe cei din Biserica foarte de aproape ca sa-i mingiie si sa-i intareasca in marturisirea lui Hristos, marturisire care adesea se platea cu viata. Mai tirziu, dupa oficializarea crestinismului ca religie in Imperiul Roman, majoritatea crestinilor nu au mai fost pusi niciodata in situatii atit de radicale ca sa-si marturiseasca si sa-si traiasca Credinta, ceea ce ar explica renuntarea in timp la impartasirea deasa si inasprirea pregatirii pentru impartasire.

In secolul al XVIII-lea, Muntele Athos a fost zguduit de revolta parintilor colivasi. Numele le vine, evident, de la coliva, pentru ca ei sint cei care s-au opus practicii care incepea sa se infiripe in Athos, aceea de a face parastasuri duminica (parintii de la Schitul Sf. Ana construiau o biserica mai mare la vremea acea si, ca sa poata lucra si simbata, s-au hotarit sa faca parastasele duminica, impotriva Traditiei). Treptat, revolta parintilor colivasi s-a transformat intr-o adevarata miscare de reintoarcere la Ortodoxia traita de Sfintii Parinti. Dupa o lunga perioada de timp, vreme in care parintii colivasi (Sf. Nicodim Aghioritul a fost unul dintre colivasi) au fost aspru persecutati de patriarhul ecumenic si alti parinti athoniti care i s-au raliat, patriarhi succesivi au adus oarecum pacea in Athos prin compromis, ceea ce nu inseamna ca miscarea colivasa a incetat, chiar si astazi mai exista in Athos si in alte parti din lume parinti colivasi. Cu privire la parastase s-a convenit ca "cei care le fac simbata urmeaza Sfinta Traditie, dar cei care le fac duminica nu pacatuiesc", iar in ceea ce priveste impartasirea deasa, Patriarhul Teodosie II le-a scris parintilor din Athos ca "primii crestini se impartaseau in fiecare duminica, dar cei care le-au urmat numai tot la 40 de zile si numai dupa pocainta si post" si ca "cei care se simt pregatiti sa procedeze ca si primii, iar cei care nu, sa urmeze exemplul celor din urma".

Din pacate, ceea ce se intimpla in bisericile voastre (sherlock_holmes si Florin-Ionut) nu are nimic de a face cu miscarea colivasa (intoarcere la felul in care Sfintii Parinti au trait Ortodoxia), ci cu diluarea ecumenista a Ortodoxiei, neutralizarea si transformarea acesteia intr-o religie lumeasca in pas cu vremurile umanisto – satanice pe care le traim. In special in cazul tau, sherlock_holmes, biserica ta, OCA, este nu numai o asociatie care mimeaza ortodoxia in ritual, dar a ajuns deja o gluma proasta. La voi (si vorbesc din proprie experienta cu mai multe parohii) pentru majoritatea mirenilor cuminicarea saptaminala a devenit goala de continut, ca si la multi dintre protestanti, in Biserica voastra mai nimeni nu se mai spovedeste sau tine posturile. Imi aduc aminte ca mincam la biserica dupa slujba (in Vest mai toate bisericile au sala de mese la subsol, majoritatea echipate complet cu bucatarii, unde lumea se aduna dupa slujba sau se tin botezuri si alte evenimente legate de viata crestineasca – cel putin in teorie) si in posturi intotdeauna mincarea era de dulce, oua, brinza, iar daca "trebuia" sa fie si carne, atunci se “postea” cu peste si citeodata chiar cu pui. Cu noi minca si preotul si n-am vazut vreodata sa-si fi facut probleme (daca era vreunul mai sirguitor, atunci se intimpla sa sufere de diverse boli care il impiedecau de la regim alimentar), insa noi toti, asemenea tie, si in nici un caz nu ca si ticnitii de stilisti, umblam numai pe “Cararea Imparateasca”!… Iar in ceea ce priveste biserica ta, Florin-Ionut, ea se indreapta cu pasi uluitori de repezi tot intr-acolo, dupa suratele ei, Patriarhia Ecumenica, OCA si Biserica Antiohiana care nu mai au nici un fel de retinere si se prostituaeaza la vedere.

In Biserica Ortodoxa in zilele noastre, din cite stiu eu, HOCNA este singura Biserica locala de traditie colivasa in care se practica impartasire deasa. Holy Orthodox Church in North America (formata in 1986 in SUA si Canada prin desprinderea de la ROCOR a manastirilor si parohiilor (mai bine de o treime) grecesti si de limba engleza) are astazi trei mitropolii, de Boston, Portland si Toronto (in Canada) si, cred, ca este Biserica, daca nu si cu cele mai multe parohii in America de Nord, atunci cu siguranta cea cu cei mai multi enoriasi. Va asigur ca acolo, ca nota generala, lumea posteste si se spovedeste, dar, din cite am observat, exista si in HOCNA tendinta manifestata de ierarhi de a inaspri participarea la impartasire.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Nu exista indoiala ca in primele secole de crestinism se practica impartasirea deasa a mirenilor. La fel de adevarat este insa ca Traditia s-a schimbat incet, fara convulsii si prin consimtirea tacuta a tuturor Bisericilor locale. Stiind ca Duhul lui Dumnezeu nu a incetat sa lucreze in Biserica, zic ca nu ne ramine altceva de crezut decit ca impartasirea la fiecare Sfinta Slujba a servit un anumit scop intr-o anumita perioada istorica. Primele veacuri de crestinism au dat sute de mii, poate milioane de martiri, este perioada in care multi sfinti s-au oferit cu bucurie in inima sa moara pentru Credinta in Hristos, iar acelea erau vremuri cind era suficient sa recunosti ca esti crestin ca sa-ti pierzi viata, de cele mai multe ori in chinuri groaznice. De aceea ma gindesc ca Duhul Sfint ii tinea pe cei din Biserica foarte de aproape ca sa-i mingiie si sa-i intareasca in marturisirea lui Hristos, marturisire care adesea se platea cu viata. Mai tirziu, dupa oficializarea crestinismului ca religie in Imperiul Roman, majoritatea crestinilor nu au mai fost pusi niciodata in situatii atit de radicale ca sa-si marturiseasca si sa-si traiasca Credinta, ceea ce ar explica renuntarea in timp la impartasirea deasa si inasprirea pregatirii pentru impartasire.
[...]
...iar in ceea ce priveste impartasirea deasa, Patriarhul Teodosie II le-a scris parintilor din Athos ca "primii crestini se impartaseau in fiecare duminica, dar cei care le-au urmat numai tot la 40 de zile si numai dupa pocainta si post" si ca "cei care se simt pregatiti sa procedeze ca si primii, iar cei care nu, sa urmeze exemplul celor din urma".
[...]

Cuvintele tale alese denota ca ai avut atata grija la detalii incat ai pierdut esentialul in credinta ortodoxa. Respecti cu atentie atatea lucruri si in paralel il pierzi cu stiinta pe cel mai important, care este impartasirea cat mai deasa cu Hristos in Sfintele Taine.

Autojustificarea curajoasa ca impartasirea continua a servit unei anumite perioade istorice este atat de slaba incat ma apuca rasu'-plansu'. Am mai auzit-s si de la altii, dar parca de la tine aveam pretentii mai mari. Cat despre Patriarhul Teodosie, nu ma intereseaza afirmatiile sale cat timp ii contrazic pe Sfintii Parinti ai Bisericii.

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."


Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Poate n-ai avut timp sa observi pina acuma, dar eu ma stradui sa nu fac afirmatii fara acoperire, adica citez pe tot locul Sfinta Scriptura si invatatura Ortodoxa, iar daca, totusi, ai sentimentul ca pozitia pe care o prezint este una mindra si rece, atunci cred ca mai degraba tu esti prea “infierbintat” de slabiciunile tale omenesti ca sa poti sa accepti Cuvintul in dreptatea si constanta lui Dumnezeu.

Dragul meu (nu stiu cui ma adresez, fiindca se pare ca ti-ai insusit o personalitate "de grup"!), singura acoperire a afirmatiilor cuiva este atribuita Ingerului Pazitor - responsabil cu Duhul Sfant, sau celuilalt paznic, responsabil cu... altceva. Citatele la care facem apel ne pot sminti, desi... intentia noastra e una cat se poate de buna. Daca ne lasam dusi de valul unui detaliu, care poate la vremea lui era condamnabil, ajungem sa ne detasam de ceea ce este cel mai important in viata unui om: smerenia. Nu stiu ce anume te indreptateste sa ai o astfel de atitudine si de ce nu tii cont (inainte sa te cramponezi de citate) de faptul ca Biserica Ortodoxa Romana recunoscuta, nu este reprezentata doar de Patriarh, ci de Sfinte Manastiri si biserici unde au loc minuni pe care tu, (reprezentantul unui grup sau a unei personalitati multiple...) NU le poti ignora. Nu stiu ce anume preferi sa afli in cautarile tale, dar nu poti convinge ca nu esti subiectiv, daca nu vrei sa accepti faptul ca BOR este sub ocrotirea Lui Hristos si a Duhului Sfant. Fiind in opozitie cu noi, esti in opozitie cu insasi PACEA interioara, cu linistea si dragostea pe care Mantuitorul o doreste in fiecare dintre noi. In goana ta dupa "trasul de urechi" omiti ca esti om si poti gresi.
Iti propun - daca tii neaparat sa ajungi undeva - sa renunti pentru un timp la orice gen de lupta, sa ai o mica conversatie cu duhovnicul, apoi sa te retragi undeva unde sa te rogi necontenit si sa tii cateva zile de post negru, pentru a primi raspuns gandurilor tale, ca o confirmare sau infirmare care sa vina "direct de la sursa" (asta in cazul in care esti deja un initiat al rugaciunii si smereniei). Altfel ne irosim inutil, pentru ca nimeni nu cedeaza. Daca ne razboim in citate, riscam sa devenim penibili.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu ce anume te indreptateste sa ai o astfel de atitudine si de ce nu tii cont (inainte sa te cramponezi de citate) de faptul ca Biserica Ortodoxa Romana recunoscuta, nu este reprezentata doar de Patriarh, ci de Sfinte Manastiri si biserici unde au loc minuni pe care tu, (reprezentantul unui grup sau a unei personalitati multiple...) NU le poti ignora. Nu stiu ce anume preferi sa afli in cautarile tale, dar nu poti convinge ca nu esti subiectiv, daca nu vrei sa accepti faptul ca BOR este sub ocrotirea Lui Hristos si a Duhului Sfant.

Si pe ce te bazezi cind faci asemenea afirmatii, ca “BOR este sub ocrotirea Lui Hristos…”, pe minuni si senzatii “de cald si logic”? Eu sint tot atit de “subiectiv” pe cit de subiective sint si “Sfintele Scripturi”, care sint clare ca si cristalul, din care am citat masiv, tocmai ca sa pricepi ca nu exista Har Mintuitor in “tainele” savirsite de eretici, si nu pentru ca o spun eu. Acuma, daca tu stii mai bine, te crezi mai insufletit de duh decit Sfintii Apostoli si toti Parintii Bisericii Ortodoxe, cine te-ar putea opri, mai ales ca nu esti nici primul care vii cu o “alta evanghelie”. Tine-o tot asa si, cit se poate de logic, o sa ai un loc sigur acolo unde senzatiile de cald sint departe de a fi numai o parere! (Si, pentru ca vad fara sa ma mir ca habar nu ai ce inseamna Biserica, iti sugerez sa pui mina pe o carte de dogmatica sau sa o incepi usurel chiar de aici.)

În prealabil postat de OmuBun

Daca ne razboim in citate, riscam sa devenim penibili.

Problema e ca numai eu vin cu citate, ceea ce intr-o alta lume decit a ta se cheama seriozitate si responsabilitate pentru ceea ce spui si pui pe hirtie, iar ceialalti vin doar cu puerilisme, ineptii si sentimentalism, ceea ce orice judecata matura nu poate numi, intr-adevar, decit penibil.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cuvintele tale alese denota ca ai avut atata grija la detalii incat ai pierdut esentialul in credinta ortodoxa. Respecti cu atentie atatea lucruri si in paralel il pierzi cu stiinta pe cel mai important, care este impartasirea cat mai deasa cu Hristos in Sfintele Taine.

Autojustificarea curajoasa ca impartasirea continua a servit unei anumite perioade istorice este atat de slaba incat ma apuca rasu'-plansu'. Am mai auzit-s si de la altii, dar parca de la tine aveam pretentii mai mari. Cat despre Patriarhul Teodosie, nu ma intereseaza afirmatiile sale cat timp ii contrazic pe Sfintii Parinti ai Bisericii.

Eu nu ti-am spus nici sa te cuminici des, dar nici rar. Ti-am aratat doar ca exista doua curente in Biserica, ambele justificate. Daca Traditia s-a schimbat in timp si a fost primita in constiinta Bisericii si a ramas asa, necontestata pentru o mie de ani, atunci eu cred cu tarie ca a fost lucrarea Duhului Sfint. Altfel ar trebui sa cred ca Biserica s-a rupt undeva in timp de ortodoxie si a ramas asa pentru o mie de ani pina la miscarea parintilor colivasi, dar asta ar insemna sa admit, daca nu ca “portile iadului” au cucerit-o, atunci macar ca Duhul Sfint a lipsit din Biserica vreme de o mie de ani, insa, sa ma ierti, eu unul nu sint pregatit sa fac asemenea afirmatii. Dar asta nu inseamna ca ii condamn in vreun fel pe parintii colivasi. Probabil ca prin ei Duhul Sfint intoarce Traditia la cum a fost in primele secole, pentru ca si incercarile celor din vremurile de pe urma vor fi ca a celor de la inceput. Pina atunci eu fac doar cum mi-au spus ierarhii: nu la date fixe, insa doar cu post si pocainta.