|
#11
|
|||
|
|||
Cuviosul Sofronie Saharov spune ca "oamenii, de la sine, nu pot intelege cand pacatuiesc si cand nu. Singur Domnul si Duhul Sfant o vadesc. In Rai, cand Iisus Hristos a vorbit cu Adam, acesta s-a lepadat de a se lasa osandit: Tu mi-ai dat aceasta femeie, ea mi-a dat sa mananc din acest rod. Sa ne straduim a nu osandi pe Dumnezeu.
|
#12
|
|||
|
|||
Parintele Efrem, Egumenul Manastirii Vatoped, da marturie despre un om unit cu Hristos, un om care propovaduia opusul indreptatirii de sine - prihanirea de sine - prin insasi viata sa smerita: Staretul Iosif Vatopedinul.
"Un lucru care-l caracteriza pe Staretul Iosif era prihanirea de sine, marea lui prihanire de sine, cugetul lui smerit. Totdeauna se acuza pe sine, se punea pe sine mai prejos de orice om. Ca Staret, a trecut prin multe greutati in viata lui, printre care nedreptati si prihaniri. Insa ramanea intotdeauna in pace. Nu-i invinuia niciodata pe cei care-l nedreptateau si-l cleveteau, deoarece avea ca insotitor neincetat prihanirea de sine. Sa stiti ca asta nu-i lucru usor! Sa te acuze altul pe nedrept, iar tu sa-i dai dreptate, sa-l iubesti, sa te rogi pentru el... Aceasta pornire spre iertare, aceasta partasie la patimirea celuilalt, dragostea staretului Iosif izvorau din adanca lui smerenie, din prihanirea de sine". |
#13
|
||||
|
||||
Parintele Constantin Coman spunea intr-un articol "culmea indreptatirii de sine este sa nu te bucure indreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru ca dispare o marturie a faptului ca tu esti sanatos, esti bine". Atat timp cat exista indreptatire de sine, toate sunt intelese stramb.
|
#14
|
||||
|
||||
Citat:
că ajungi la auto-invinovatire. iar asta nu este bună decât în relația cu Dumnezeu. în rest, ce ține de cele lumești, trebuie să ai puțină personalitate. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
Dar sunt de acord că există pericolul de a cădea într-o depresie, dacă nu poți trece peste gânduri de genul "am greșit, nu sunt bun de nimic...", respectiv de auto-învinovățirea de care vorbești. |
#16
|
||||
|
||||
Citat:
personalitatea nu exclude smerenia. gândește-te la marii sfinți. nu aveau ei personalitate? sf. Ioan Gura de Aur, sf. Nicolae, etc. aveau. le lipsea smerenia? |
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Altfel spus, fiecare dintre noi are o personalitate, căci fiecare ne distingem ca indivizi. Și firește că și sfinții au personalitate. Dar eu cred că a avea personalitate nu trebuie să fie un scop în sine, ci a avea caracter, a fi moral, a fi bun creștin, a fi bun... Scuze că despic firul în patru, este doar o părere! |
#18
|
||||
|
||||
Citat:
normal că este greșit să crezi că ai mereu dreptate. dar tot greșit este să crezi mereu că vina îți aparține. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Indreptatirea de sine | Simply_me | Generalitati | 5 | 04.08.2012 14:21:37 |
blestemul de sine | fallen | Intrebari utilizatori | 17 | 16.08.2011 12:31:48 |
Nihil sine Deo. | scutariusilviu | Generalitati | 2 | 27.06.2011 16:34:16 |
increderea de sine | adelina02 | Intrebari utilizatori | 8 | 22.12.2010 00:05:22 |
Mila de sine | Traditie1 | Pocainta | 9 | 03.07.2009 21:02:40 |
|