Patima slavei desarte

În prealabil postat de vsovi

Uite am sa fac o slava desharta, aratandu-o public ca sunt robit de ea... shi asta degeaba o fac ca poate mi se socoteshte tot slava desharta dar la care se adauga shi viclenie shi fatzarnicie...

deci:

cand am vazut noua fatza a site-ului, deshi mi-a parut rau dupa cea dinainte, pentru ca se pierduse din traditzie, totushi am studiat-o pe aceasta noua, shi parindu-mi-se parca mai utila, mai comoda de folosit am acceptat-o shi m-am bucurat dar cand am vazut ca ultimele fire de discutzie lipsesc, deci nu se vad pe pagina site-ului ci doar pe forum, atunci m-am intristat, pedeoparte din lene, ca eram obijnuit sa citesc doar ce era pe prima pagina shi apoi din slava desharta, gandindu-ma in sinea mea ca "vai de mine" ce bine ar fi ca sa ne citeasca shi altzii... asha ca o "responsabilitate" ce se arata la rubrica noutatzi printre shtiri...

deci iata cum m-am impatimit de chipul marshav interior al ereticului-sectant-ortodox care ishi apropie inima de trufie fara sa shtie shi nu intzelege cu inima aceasta... caci el ishi pune nadejdea in viseSF... nalucifariferizabilizandSF imprietenindu-se cu un gand...rau... unde se vor intalni ca sa-shi arate goliciunile unii altora, robitzi de iubirea "femeii" straine ce pare feciuara... dar nu-i fecioara nici la suflet shi nici la trup ci e un narav din sheol...

cum poate fi mai clar explicata legea II a decalogului?...
"de doua ori are sa cante cocoshul pana ai sa te lepezi de Mine de trei ori"
-iar Simon Petru sarmanul a ajuns ca sa se jure shi sa se blesteme pe sine spunand shi marturisind ca nu-L cunoashte pe Acela ce auzea ca este judecat shi i se cauta vina shi pricina... shi au gasit... Hula, ca a spus Domnul Adevarul... caci alta pricina nu i-au gasit pentru ca marturiile "martorilor" nu se potriveau shi pentru ca era clar ca este o inscenare... iar in cazul altora marturiile se potriveau... perfect... tu trebuind doar ca sa semnezi... declaratzia ta in care shi tu spuneai ca shi ei...

Foarte frumos, dar ne depaseste stilul tau. Nu ca nu s-ar intelege, dar ne ceri prea mult timp ca sa intelegem ceea ce ai pritocit tu in gandul tau. Ovidiule, timpul s-a scurtat. Nu mai e timp de deslusit. Scrie te rog pe inteles, renunta le sh, tz; caci imi place ce scrii si ce citesc, atunci cand am timp de deslusit. As vrea ca sa pot citi repede si neintarziat ceea ce scrii; dar de multe ori, din acest motiv expus mai sus, aman si multe dintre postarile tale raman necitite, iar eu regret ca m-as fi imbogatit cu ceva dar asa...
Iarta-ma , frate draga, dar prea multi iti spun acelasi lucru. Ma asociez lor.

[cristiboss56]

Posul, rugăciunea rămân simple nevointe ce nu vor da roade la cel stăpânit de patima slavei deşarte, pentru ca " şi postirea, şi rugăciunea celui stăpânit de slava deşartă, rămân fără plată, pentru că pe amăndoua le serveşte ca să caştige lauda oamenilor "( Sf. I .Sinaitul ) .
Exista o slavă pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, aşa cum ne incredinţeaza El insuşi : "Pe cei care Mă preamăresc, ii voi preamări si Eu" ( I Regi 2 , 30 ) . Există şi slava care vine de la diavol prin laudele celor din jur . "Vai de voi, când toţi oamenii vă vor lăuda " ( Luca 6 , 26 )

[cristiboss56]

Slava pe care o dăruieşte Dumnezeu o vei pricepe şi o vei cunoaşte bine când vei socoti drep paguba slava oamenilor, şi vei fugi cu orice chip, când oriunde te vei afla, vei ascunde felul vieţii tale. Aşa ne indeamna a face şi a gândi , Sfintii Părinţi.
Sfjântul Ioan Sinaitul spune : < Vei cunoaşte insă bine şi slava oamenilor, faptul că şi cea mai mică lucrare a ta o faci " spre a fi văzut de oameni". Când urmărim slava sau, când fără s-o căutăm, ne-o oferă alţii, atunci să ne amintim de tristeţea pe care trebuie s-o simţim pentru păcatele noastre, şi de evlavia pe care trebuie s-o avem inaintea lui Dumnezeu, in timpul rugăciunii personale. Astfel , il vom alunga pe diavolul urâcios al slavei deşarte, desigur dacă ne vom ingriji să facem rugăciune adevărată> .

Cristi, dar oare noi, cei care scriem pe forum si o facem cu atata siguranta de sine, ca si cum doar noi detinem adevarul absolut, nu suntem noi oare cei mai cuprinsi de slava cea desarta?
Nu gandim oare ca ideile noastre, cunostintele noastre sunt cele ce trebuie aratate lumii, ca lumea are ce invata de la noi daca citeste postarile noastre? oare nu e asta o foarte subtila manifestare a slavei de care vorbim? nu putem decat sa ne invinovatim pe noi insine, ca sa nu cadem in plasa intinsa de spatiul alb, ispititor, unde postam.

[carmina]

"Nu cel care se dispretuieste pe sine arata ca este smerit - caci cum nu se va mandri pe sine prin aceasta umilinta ? - ci acela care,insultat fiind de catre altul,nu-si va imputina iubirea sa catre dansul."

(Sf.Ioan Scararul - Cuvantul XXII Despre multele chipuri ale slavei desarte)

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

"Nu cel care se dispretuieste pe sine arata ca este smerit - caci cum nu se va mandri pe sine prin aceasta umilinta ? - ci acela care,insultat fiind de catre altul,nu-si va imputina iubirea sa catre dansul."

(Sf.Ioan Scararul - Cuvantul XXII Despre multele chipuri ale slavei desarte)

Şi când te gândeşti cât de "sensibili" şi şifonabili suntem ! Ce să mai vorbim de insultă. . .

[georgeval]

[SIZE=2]Cand vorbim despre slava desarta, trebuie neaparat sa insemnam caile pe care ea se dezvolta in noi. Una dintre aceste cai este multa graire. [/SIZE]
[SIZE=2]"Multa graire e tron, pe care slavei desarte ii place sa se arate si sa se dea in spectacol cu multa pompa". Cazand in multa graire, dezvoltam in noi insine slava desarta. Pe langa asta, nu are insemnatate doar ceea ce spun, ci si daca oamenii imi spun multe si mai ales daca ma lauda - si asta dezvolta slava desarta. Slava desarta se nimiceste prin tacere: "[/SIZE][SIZE=2]Tacerea lui Iisus l-a rusinat pe Pilat - si tacerea gurii barbatului binecredincios va surpa slava desarta".[/SIZE]

[carmina]

În prealabil postat de georgeval

[SIZE=2]Cand vorbim despre slava desarta, trebuie neaparat sa insemnam caile pe care ea se dezvolta in noi. Una dintre aceste cai este multa graire. [/SIZE]
[SIZE=2]"Multa graire e tron, pe care slavei desarte ii place sa se arate si sa se dea in spectacol cu multa pompa". Cazand in multa graire, dezvoltam in noi insine slava desarta. Pe langa asta, nu are insemnatate doar ceea ce spun, ci si daca oamenii imi spun multe si mai ales daca ma lauda - si asta dezvolta slava desarta. Slava desarta se nimiceste prin tacere: "[/SIZE][SIZE=2]Tacerea lui Iisus l-a rusinat pe Pilat - si tacerea gurii barbatului binecredincios va surpa slava desarta".[/SIZE]

indemn la tacere si meditatie la inceputul Triodului... multumesc,georgeval.
te rog,spune-mi cum pot transpune invataturile Parintilor in viata mea,de om obisnuit cu griji cotidiene;exista cale de mijloc ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

indemn la tacere si meditatie la inceputul Triodului... multumesc,georgeval.
te rog,spune-mi cum pot transpune invataturile Parintilor in viata mea,de om obisnuit cu griji cotidiene;exista cale de mijloc ?

Până iţi va răspunde George, dragă Carmen , trebuie sa-ti dau o veste tristă : calea de mijloc in credinţă este cea mai periculoasă şi cea mai dăunătoare, este calea vrajmaşului , calea amăgirilor deşarte.

[georgeval]

În prealabil postat de carmina

indemn la tacere si meditatie la inceputul Triodului... multumesc,georgeval.
te rog,spune-mi cum pot transpune invataturile Parintilor in viata mea,de om obisnuit cu griji cotidiene;exista cale de mijloc ?

Prin "cale de mijloc" sa inteleg ca te referi la modalitatea de a evita extremele unui crestinism rationalist si fals misticism-pietism. Cred ca Sfintii Parintii nu ne-au recomandat extrema misticismului, nu ne-au dat retete. Pentru fiecare s-au adresat in functie de maturitatea duhovniceasca- pentru ca sfintenia nu este o stare uniforma. Exista un exemplu, ca Sfintii sunt asemenea vaselor de dimensiuni diferite dar toate sunt pline. Cred ca in putinul si nimicnicia noastra trebuie sa-L avem mereu pe Hristos, sa nu fim singuri. Asta au incercat Sfintii Parinti sa ne invete sa devenim temple vii ale lui Dumnezeu- printr-o rugaciune cat mai deasa si prin unirea deplina - Sfanta Euharistie. Acestea sunt garantia unei relati autentice.