Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[ceiutu]

Răspundem că precum în vremea potopului: ”a murit tot trupul ce se mișca pe pământ și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pământul... și a rămas Noe și ce era cu el în corabie” (Facerea 7, 14-23), tot așa la capătul veacului.


În zilele noastre câte unii cârtesc de pe margini, întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mântuire? Ceilalți toți se prăpădesc?

Răspundem că precum în vremea potopului: ”a murit tot trupul ce se mișca pe pământ și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pământul... și a rămas Noe și ce era cu el în corabie” (Facerea 7, 14-23), tot așa la capătul veacului. Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apocalipsa 7, 14), care va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Biserica cea adevărată, unde este un Domn, o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor (Efeseni 4, 5-6). Sau va întreba: oare S-a împărțit Hristos? (I Corinteni 1, 13).

(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 60)

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

'Refuz sa cred' inseamna in limba romana, daca nu m-am instrainat eu, 'refuz sa accept', 'nu accept'. Intotdeauna facem asta, alegem ceea ce credem, inclusiv tu, cand ai ales sa crezi ca oricine nu este ortodox nu poate fi numit crestin, caci nu este un consens in Orthdoxie in aceasta privinta.
Deci refuz sa accept ca unii ca cei pe care i-am numit - si lista ar putea
continua, Bach, Händel, Péguy, Graham Greene, cei care au pictat in bisericile romane si gotice (de ex. Chartres is Vezeley) si care le-au construit, Heinrich Schütz, Zelenka, Julien Green, Tolkien - atatia si atatia, a caror arta a dat atat si pentru ca erau crestini.

Cum precizam in alt mesaj, invatatura ecumensita este aproape in totalitate protestanta.
Cea mai importanta dogma, pe care a enuntat-o chiar Luther, este Sola Fide, numai credinta. Aceasta este si invatatura pe care se bazeaza conceptiile ecumeniste. E o invatatura gresita, opusa celei ortodoxe. Protestantii, si mai ales neoprotestantii, cred ca doar sa creada cineva in Iisus e important, botezul e considerat doar un legamant, la fel ca taierea imprejur la evrei. La fel Sfanta Impartasanie, e o aducere aminte a evenimentului de acum 2000 de ani.
Dimpotriva, in ortodoxie doar credinta nu are niciun efect pentru mantuire, importante sunt Botezul si Impartasania, adica Sfintele Taine. Credinta exista si in Vechiul Testament, sunt chiar primele trei puncte din decalog. In Sfanta Scriptura scrie ca prin har suntem mantuiti, nu prin fapte, adica botezul si celelalte Sfinte Taine. Luther si protestantii, fiind exclusi din BC, probabil au vazut ca nu mai au succesiunea apostolica, asa ca au spus ca nu mai are importanta acest lucru, conteaza doar sa creada cineva in Iisus.
Aceasta invatatura este transferata si in ecumensim, adica negarea sau minimalizarea importantei Sfintelor Taine. Si, implicit, a Bisericii. Pentru ca Biserica nu e daor o comunitate de credinciosi, cum cred protestantii, rolul ei principal este transmiterea harului credinciosilor, prin Sfintele Taine.
De aceea toti sfintii si catehismul spun ca nu exista mantuire in afara Bisericii, pentru ca nu exista Sfintele Taine si nu este transmis harul, vital pentru mantuire. Pentru ca Iisus a spus ca cine nu se boteaza si nu se impartaseste nu se poate mantui.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

1) Nu am spus ca ar trebui sa ne unim renuntand la adevaruri de credinta.
Sigur, fiecare isi inchipuie acea unire altfel, in momentul de fata. Dupa mintea si posibilitatile omenesti, pare imposibil sa se ajunga din nou la unirea de credinta dinainte de schisma (ca sa nu mai vorbim si de celelalte schisme).

Nu pare si nu doar dupa mintea omeneasca ci si dupa cum Dumnezeu invata ca lumina sa se amestece cu intunericul, ratacirea sa se uneasca cu dreapta credinta.

NU EXISTA unire in sensul in care fiecare sa-si pastreze setul lui de convingeri dar sa se afle in unitate.

Cineva care cred ca Luther a facut ceva bun pentru credinta crestina, nu se poate afla in comuniune cu un ortodox.

De fapt se merge pe ideea persuasiunii ca ortodocsii de exemplu ar trebui sa renunte la o buna parte din convingerile care sunt definitorii pentru ei in numele conceptului de unitate care inteles astfel devine un fel de monstruoasa struto-camila.

Tocmai de asta este important sa ne rugam. La Dumnezeu ne rugam si pentru cauzele disperate: mantuirea unui mare pacatos, vindecarea unui bolnav declarat incurabil sau facut bucati de o masina, schimbarea unui om cu inima impietrita - si unitatea in credinta, intru credinta soborniceasca si apostoleasca.

Sigur ca ne rugam, dar ne rugam pentru cea ce este bun, folositor, real, posibil.
Nu ne rugam de exemplu ca Dumnezeu sa produca un animal care e o combinatie intre un strut si o camila, pentru ca peste noapte ne-am gandit noi ca ar fi simpatic sa avem in curte asa ceva, daca ma intelegi.

Chiar ati putea spune, cu mana pe inima, ca Dumnezeu nu doreste unitatea in credinta adevarata, apostoloca, a tuturor crestinilor - deci ca este un lucru care contravine dorintei Lui si nu ar trebui sa ne rugam pentru el?

Pot sa spun, cu mana pe inima, ca ai un defect major de intelegere in ceea ce priveste definitia crestinului.

Mi-e greu sa cred ca un adventist sau un martor a lui Iehova sau un penticostal sau un episcop anglican homosexual sunt crestini dupa intelesul ortodox al termenului.
Aspiranti catre acest statut, pentru cei mai sinceri dintre ei, poate ca da.

Dar din pacate tu nu te raportezi la intelesul ortodox al notiunii de crestin ci la cel ecumenist, reductionist, in care folosirea Bibliei si a notiunii de Iisus Hrisost automat il transforma pe acel individ intr-un crestin.

O data ce ai facut aceasta greseala teribila, automat accepti si restul rationamentelor inselatoare care vin la pachet.

2) Este o problema teologica intr-adevar a spune ca 'Biserica este dezunita' sau despartita. Corect este intr-adevar sa spunem ca Biserica este Biserica ortodoxa, dar ce statut au cei care nu sunt in ea este o tema care se dezbate inca intre teologi (problema 'limitelor Bisericii'). Nu este asa usor de tratat.

Se dezbate pentru ca unii nu pot accepta punctul de vedere ortodox, dar eu cred ca pentru un ortodox lucrurile sunt destul de clare.

3) Asta nu inseamna ca ceilalti nu pot fi numiti crestini. Refuz asa ceva. Nu este crestin Francisc din Assisi, sau ca sa ajungem mai aproape de noi, teologi ca Jean Daniélou, Yves Congar, Henri Lubac sau, ca sa revin la cei care ma preocupa pe mine in mod special, Chesterton (catolic) sau C. S. Lewis (anglican)? Ca sa numim doar cativa.

Cum ziceam mai sus, e dificil poate sa gasim un termn adecvat pentru statutul lor, nu le putem nega contributia sau simpatia lor pentru o parte din filosofia si morala crestina insa pe de alta parte cred ca nu putem accepta nici pe deplin, ca ortodocsi, notiunea de crestini pentru ei, cel putin daca o intelegem in sens deplin, ortodox.

Mai ales in aceste vremuri in care se pare, ca datorita acestei caderi la nivel de limbaj urmeaza si altele mult mai grave la un nivel mult mai inalt.

4) Faptul, Alin, ca 'duhovnicii indragiti contemporani' (duhovnic folosit in sens larg) nu sunt de acord intre ei in ceea ce priveste ecumenismul, sigur ca nu demonstreza cine ar avea dreptate, ci arata ca problema nu este transata.

E ca si cand ai spune ca datorita faptului ca exista credinciosi care spun ca exista Dumnezeu si atei care spun ca nu exista, noi ca si credinciosi ar trebui sa acceptam ca problema nu este transata, eventual, Dumnezeu ar putea sa nu existe sau exista dar nu chiar asa cum credem noi, eventual ca un fel de forta vitala, impersonala, etc.

Eu, personal, prefer sa il urmez pe Steinhardt in aceasta privinta si sunt de)-a dreptul socata de unele afirmatii ale parintelui Cleopa sau ale parintelui Staniloaie inainte de moarte (dar cred ca contrazice cam tot ce spusese inainte; am citat candva pe forum pasaje din cartile lui in care spunea fix contrariul frazei binecunoscute contra ecumenismului, banuiesc, sa-mi fie cu iertare, ori ca e o contrafacere, ori ca isi pierduse o parte din minte).

Poate postezi un link, oricum ca sa punem verdicte daca greseste Steinhardt sau Staniloaie sau Cleopa, trebuie sa vorbim la concret si la context.

Sfintii nu sunt nici ei infailibili. Nu cred ca sfantul Ioan de Kronstadt a fost prea inspirat cand a scris randurile de mai sus, asa cum n-au fost neaparat inspirati nici sfintii care s-au mai inselat, in priviintele in care s-au inselat. Asta nu le da la o parte sfintenia. Desavarsirea ii apartine doar lui Dumnezeu.

Nu o fi, dar cred ca putem vedea ca, care e consensul intr-o anumita problema.
Consensul ortodox intr-o chestiune de asta, nu prea pare sa favorizeze ecumenismul asa cum este promovat si inteles din pacate chiar si de unii ortodocsi.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Parintele abia aflase cate ceva despre crestinism, e evident ca nu avea de unde sa stie adevarul, neavand nici surse de informare. Ce am mai putea spune atunci de sfantul Nicolae Velimirovici, care cand era tanar a scris o carte in care spunea ca zeii din religiile pagane sunt sfinti. Sau Sfantul Pavel, care ii prigonea pe crestini. Si eu cand am devenit credincios cateva luni ma rugam inca pentru vietile anterioare. Apoi credeam ca toate cultele sunt al fel. Chiar si un sfant trebuie mai intai sa citeasca adevarul, nu primeste totul prin revelatie.
Invatatura ortodoxa este aceeasi de la inceput, sfintii doar au lamurit unele invataturi. In zilele noastre se gaseste rezumata in catehisme, la ea se raporteaza toti, inclusiv sfintii.

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Lectiile de catehizare merg foarte repede; parintele Mina e ingaduitor si nepretentios, si e drept ca si eu ma dovedesc a cunoaste destul de multe. Cei trei preoti se sfatuiesc intre ei, apoi vin sa ma intrebe, ce vreau sa fiu, catholic sau ortodox. Le respund fara sovaiala ca ortodox. Foarte bine. Ma va boteza calugarul . Dar cei doi Greco-catolici vor asista la botez si ca un omagiu pentru credinta lor si, ca o dovada ca intelegem cu totii a da viata ecumenismului intr-o vreme in care Ioan al XXIII-le e pe tronul pontifical, voi rosti crezul in fata preotilor catolici. Toti trei imi cer sa ma consider botezat in numele ecumenicitatii s sa fagaduiesc a lupta – daca-mi va fi dat sa ies din inchisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce fagaduiesc din toata inima." 84-89

Cred ca realizezi cat de speciale au fost acele circumstante, nu?
Si oare de ce a ales sa fie ortodox si nu "crestin ecumenic" sau ceva de genul?
A fost oare o alegere intamplatoare?

In cazul lor, naivitatea era de inteles, erau uniti omeneste in primul rand, prin amenintarea comuna.
Din cate imi aduc aminte insa, asta nu le anula constiinta identitatii confesionale, aveau loc din cand in cand dispute in acest sens.

Este destul de greu insa sa intelegi si mai ales sa accepti ca exista astfel de bariere care vin parca intr-o contradictie flagranta cu latura umana a relatiei ce exprima dimpotriva, o unitate cvasi-desavarsita (inca o data, avand in vedere circumstantele si amenintarea comuna).

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Şi de această dată, sunt întru totul de acord cu Fani71.

La fel cum invatatura ortodoxa este aceeasi pentru cei ce cred in ea, conceptiile ecumeniste sunt aceleasi. Toti cei ce au aceste conceptii cred in aceleasi lucruri si gandesc la fel, deci e normal sa impartaseasca aceleasi puncte de vedere. Difera doar gradul de implicare, cei mai moderati spun ca ortodoxia e cea mai buna, iar celelalte culte sunt putin mai jos, iar ecumensimul radical sustine ca toate cultele sunt la fel de bune, fara diferentieri.
Scriam in alt mesaj ca intrand pe un forum baptist am avut discutii in contradictoriu mai mult cu un ortodox cu astfel de conceptii ecumeniste. Facuse si facultatea de teologie, preda religia sau a predat. Spunea ca fratele sau e preot greco-catolic, iar prietenul cel mai bun e baptist. M-a surprins cand a spus ca i-ar parea rau ca prietenul sa renunte la baptism si sa devina ortodox, cam la asta se ajunge cu ecumensimul.

În prealabil postat de laurastifter

Hmm... Cred că îngerii căzuţi şi-au luat demult doctoratul... din data de 16 iulie 1054.
Acum, însă, din fericire, mişcarea ecumenică a început să le conteste din ce în ce mai puternic validitatea tezei de doctorat. :)

Asta scriam in mesajul anterior celui scris de tine, cred ca nu l-ai citit. Ce rezultate a avut in cei 100 de ani miscarea ecumenista? S-a unit vreun cult cu altul? Sau au venit din alte culte la ortodoxie? Eu stiu un efect, chiar de la inceputul ei, schisma stilistilor. S-a datorat eforturilor Patriarhiei ecumenice de a merge pe calea ecumenismului. In 1920 au vrut sa faca unele concesii pentru apropierea de celelelalte culte. Au propus mai multe, printre altele schimbarea calendarului, a posturilor, etc. S-a aprobat doar schimbarea calendarului, singura care nu avea legatura cu dogma sau canoanele. Si asa s-a produs o schisma.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Nu pare si nu doar dupa mintea omeneasca ci si dupa cum Dumnezeu invata ca lumina sa se amestece cu intunericul, ratacirea sa se uneasca cu dreapta credinta.

NU EXISTA unire in sensul in care fiecare sa-si pastreze setul lui de convingeri dar sa se afle in unitate.

Eu nu am spus - de ce tot se revine la asta? - aunirea ar fi unire buna daca ortodocsii ar trebui sa renunte la o parte din credinta lor. Nu, ar fi un 'nivellement par le bas'.

În prealabil postat de AlinB

Cineva care cred ca Luther a facut ceva bun pentru credinta crestina, nu se poate afla in comuniune cu un ortodox.

De fapt se merge pe ideea persuasiunii ca ortodocsii de exemplu ar trebui sa renunte la o buna parte din convingerile care sunt definitorii pentru ei in numele conceptului de unitate care inteles astfel devine un fel de monstruoasa struto-camila.

Ce inseamna 'se merge'? Unii poate gandesc asa. Altii nu.
Nu poti generaliza. Exista multe lucruri de criticat in miscarea ecumenica actuiuala, dar un lucru ramane bun, dupa parerea mea: Ca ne intalnim, ca discutam, ca incercam sa vedem si ce ne uneste.
In fata unei lumi unde Dumnezeu pare din ce in ce mai absent, esete foarte important sa strangem randurile si sa pornim de la ce ne uneste, nu de la ce ne desparte.
In ceea ce-l priveste pe Luther, sau pe altii, cred ca nu este gresit sa spunem ca au avut si contributii bune. In cazul lui, ideea ca Biblia si slujbele ar trebui tinute intr-o limba inteligibila. Idee promovata si de ortodocsi (dar nerespectata astazi de ei, in general - caci foarte putini inteleg slavona sau greaca veche).

În prealabil postat de AlinB

Sigur ca ne rugam, dar ne rugam pentru cea ce este bun, folositor, real, posibil.
Nu ne rugam de exemplu ca Dumnezeu sa produca un animal care e o combinatie intre un strut si o camila, pentru ca peste noapte ne-am gandit noi ca ar fi simpatic sa avem in curte asa ceva, daca ma intelegi.

Nu am zis sa ne rugam pentru o unire gresita.
De asta zic ca pare imposibil.
Numai Dumnezeu ne-ar putea face sa revenim la Biserica din primul mileniu.

În prealabil postat de AlinB

Pot sa spun, cu mana pe inima, ca ai un defect major de intelegere in ceea ce priveste definitia crestinului.

Mi-e greu sa cred ca un adventist sau un martor a lui Iehova sau un penticostal sau un episcop anglican homosexual sunt crestini dupa intelesul ortodox al termenului.
Aspiranti catre acest statut, pentru cei mai sinceri dintre ei, poate ca da.

Dar din pacate tu nu te raportezi la intelesul ortodox al notiunii de crestin ci la cel ecumenist, reductionist, in care folosirea Bibliei si a notiunii de Iisus Hrisost automat il transforma pe acel individ intr-un crestin.

O data ce ai facut aceasta greseala teribila, automat accepti si restul rationamentelor inselatoare care vin la pachet.

Cum ziceam mai sus, e dificil poate sa gasim un termn adecvat pentru statutul lor, nu le putem nega contributia sau simpatia lor pentru o parte din filosofia si morala crestina insa pe de alta parte cred ca nu putem accepta nici pe deplin, ca ortodocsi, notiunea de crestini pentru ei, cel putin daca o intelegem in sens deplin, ortodox.

Mai ales in aceste vremuri in care se pare, ca datorita acestei caderi la nivel de limbaj urmeaza si altele mult mai grave la un nivel mult mai inalt.

Nu cred ca este cazul sa inventam alt cuvant sau sa ne incurcam in formulari dificile.
Crestin inseamna cel ce crede in Stanta Treime si crede ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Se accepta, in majoritatea bisericilor locale ortodoxe, botezul facut in numele sfintei Treimi, deci se accepta statutul acestora de crestini, daca se convertesc la ortodoxie.

Participarea ala Biserica poate fi si graduala, si oricum este o Taina a Sfantului Duh. Nu tine numai de apartenenta propruzisa. Este parerea unor teologi ortodocsi ca de ex. Michel Stavrou, daca nu ma insel.

În prealabil postat de AlinB

E ca si cand ai spune ca datorita faptului ca exista credinciosi care spun ca exista Dumnezeu si atei care spun ca nu exista, noi ca si credinciosi ar trebui sa acceptam ca problema nu este transata, eventual, Dumnezeu ar putea sa nu existe sau exista dar nu chiar asa cum credem noi, eventual ca un fel de forta vitala, impersonala, etc.

Nu, nu este de loc acelasi lucru, pentru ca vorbeam de ortodocsi care au scris despre asta, nu despre atei. Problema nu este transata deoarece nu sunt toti de aceeasi parere in aceasta privinta. Ce au ateii de-a face cu asta?

În prealabil postat de AlinB

Poate postezi un link, oricum ca sa punem verdicte daca greseste Steinhardt sau Staniloaie sau Cleopa, trebuie sa vorbim la concret si la context.

Am citat deja ceva din Steinhardt, pasajele cu p. Staniloae nu le-am regasit inca. Poate iti amintesti tu unde le postasem acum 4 ani.

În prealabil postat de AlinB

Nu o fi, dar cred ca putem vedea ca, care e consensul intr-o anumita problema.
Consensul ortodox intr-o chestiune de asta, nu prea pare sa favorizeze ecumenismul asa cum este promovat si inteles din pacate chiar si de unii ortodocsi.

Nu prea. Daca ar fi asa, nu ar participa aproape toate bisericile ortodoxe locae la dialogul ecumenic.
Exista in mediul calugaresc actual, si de acolo pornind intr-un anumit mediu laic, o opozitie, care este departe de a fi majoritara.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

Daca cineva citeste despre zebra nu inseamna ca stie din aceasta cauza si despre camila. Trebuie citite invataturile care tin de aceste lucruri, pentru ca invatatura ortodoxa e vasta.
De exemplu, in catehism aceste invataturi sunt la cele despre Biserica:
"47. Ce este Biserica?
Biserica este asezamantul sfant intemeiat de Donmul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea oamenilor.
In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii.
Adevarul mantuirii in Biserica este mare si taina lui este adanca; de primirea si urmarea lui atarna insasi mantuirea noastra. Pentru a apropia acest adevar de intelegerea noastra, Mantuitorul face asemanarea cu vita si mladitele: "Ramaneti intru mine si eu intru voi. Precum mladita nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti inru mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic. Daca unul nu ramane intru mine, este lepadat ca o mladita ce s-a uscat" (Ioan 15, 4-6). Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos. "

Daca, de exemplu, cineva citeste tot catehismul fara capitolul asta isi va da seama mai greu ce sa creada in aceasta privinta.

[stireana]

În prealabil postat de Fani71

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.


* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Eu nu am spus - de ce tot se revine la asta? - aunirea ar fi unire buna daca ortodocsii ar trebui sa renunte la o parte din credinta lor. Nu, ar fi un 'nivellement par le bas'.

Ecumenismul actual nu mai pretinde acest lucru, ci acceptarea si a altor credinte, invataturi, ca fiind la fel de bune. Sau la trecerea in plan secund a invataturii de credinta, adica "sa ne uitam la ce ne uneste, nu la ce ne desparte". Ortodoxia nu numai ca nu poate schimba ceva, dar nu poate nici accepta alte invataturi ca adevarate. Toate invataturile gresite sunt considerate erezii, deci doar de aici se poate porni. Ii place unui eterodox sau unui cult sa i se spuna ca invatatura lui este erezie? Cam cat ii placea si lui Arie sau altui eretic sa auda asta. Cu atat mai mult BC sa auda ca dupa Schisma nu a mai fost Biserica, au pierdut harul, invatatura a fost gresita, iar infailibilitatea papei a fost de fapt 1000 de ani de eroare.

În prealabil postat de Fani71

In ceea ce-l priveste pe Luther, sau pe altii, cred ca nu este gresit sa spunem ca au avut si contributii bune. In cazul lui, ideea ca Biblia si slujbele ar trebui tinute intr-o limba inteligibila. Idee promovata si de ortodocsi (dar nerespectata astazi de ei, in general - caci foarte putini inteleg slavona sau greaca veche).

Asta era doar pentru catolici, ei aveau doar in latina. In ortodoxie se tinea in limba poporului, din cate stiu chiar si in primul mileniu era aceasta norma in rasarit. Luther a avut treaba doar cu catolicismul, nu cunostea BO. Chiar pe site-uri protestante am citit ca avea perioade de deprimare, a schimbat toata invatatura crestina.

În prealabil postat de Fani71

Crestin inseamna cel ce crede in Stanta Treime si crede ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Se accepta, in majoritatea bisericilor locale ortodoxe, botezul facut in numele sfintei Treimi, deci se accepta statutul acestora de crestini, daca se convertesc la ortodoxie.

Crestin este cel ce s-a botezat, sa ne amintim cum se spune la botez, am luat un pagan si am adus un crestin.
Cred ca am mai scris de o sute de ori pe forum despre iconomie. Biserica ortodoxa nu recunoaste tainele din afara ei, deci nici botezul oricarui cult. Celelalte culte nici macar nu au aceeasi conceptie despre har, ca sa avem macar un punct comun. La protestanti harul e un fel de binecuvantare, ei nu inteleg nimic din aceasta invatatura.
Din iconomie nu s emai repeta uneori botezul ce a fost facut corect, dar doar ca forma exterioara, fara har. Doar prin convertire capata si fond, adica har.

În prealabil postat de Fani71

Nu prea. Daca ar fi asa, nu ar participa aproape toate bisericile ortodoxe locae la dialogul ecumenic.

Ecumenic este diferit de ecumensim. Ecumenismul este o miscare initiata de protestanti, pe model protestant, ecumenic este un termne ortodox. BO participa la dialoguri cu scopul de a face cunoscuta invatatura ortodoxa. Dupa parerea mea se face mai mult rau decat bine, eterodocsii nu vin din aceasta cauza la ortodoxie, in schimb ortodocsii devin confuzi, crezand ca si alte culte sunt bune.