|
#101
|
|||
|
|||
Ironia nu este o atitudine crestina
Noi nu suntem pe vremea parintilor egipteni ,traim vremurile de pe urma Am citit undeva o viziune a unui sfant parinte ,sf.Pahomie cel Mare ,daca nu ma insel Mirenii asemenea dracilor si calugarii asemenea mirenilor Un calugar care cu mare greutate ,cu aripi firave reuseste , obosit fiind , sa survoleze marea. Dar si el se va mantui , primeste raspunsul sfantul. |
#102
|
|||
|
|||
Citat:
Daca si noi am fi asemenea lor multi s-ar schimba in lumea asta a noastra ortodoxa |
#103
|
|||
|
|||
Citat:
Ravna pt mantuire tine si de om ,unii sunt mai consecventi ,altii mai delasatori Sunt persoane care nici la necaz nu vor sa se dedice cu totul credintei Cum spunea par.Vasile Mihoc :"Cei care l-au gasit pe Dumnezeu persista in credinta ,cei care nu raman , nu L-au gasit" (citez din memorie) Ne trage materia si slava desarta |
#104
|
||||
|
||||
Citat:
Si eu la vremea mea (adica, chiar si in ziua de astazi) facem parte din marea de ortodocsi in care unii cautau ironia si rautatea, iar altii mintuirea servite la oferta de duhovnicii batosi, tari in cuvint si in marturisire prin ale lor fapte. Eu, la mine in tirg, aveam 2 medici dermatologi intr-o poloclinica: unul era un agitat, un nervos, un mistocar,un direct, un intransigent. Celalalt, un parental, un mieros, un meticulos desavirsit... Fiind foarte tinar (cred ca prin ultimul an de liceu) si avind nevoie de o asemenea exminare, fara sa stiu acest preambul, am mers din intimplare la cel linistit si calm. Mi-a vorbit frumos, nu m-a zgiltiit chair daca vedea ca eu nu marturiseam chiar adevarul, m-a examinat cu calm si mi-a dat un tratament chemindu-ma la control dupa 10 zile. Dupa acest timp m-a reexaminat si pt. ca nu se rezolvase mai nimic, m-a recehemat la 7 zile la control . Dupa acest nou timp, vazind ca tot nu se rezolva mare luxcru, mi-a propus un nou tratament dar fara sa mai aminteasca sa revin la control si fara sa imi spuna: de data aceasta te vei vindeca sigur . Vazind eu cum stau lucrurile, am schimbat doctorul si am mers la celalalt . Cind mi-a venit rindul a deschis usa(cum facea dealtfel cu toti) si mi-a zis : - haide ba, mai repede, ce te tot mocai asa ? Dezbraca-te ! - domnu' doctor... - bai, te-ai dezbracat ? Ia ??? Ihi ! Faci dracii, da ? Ia imbraca-te ! - bai, imbraca-te si taci ! Nu stam de povesti ca pierdem timpul ! Sa faci ce am scris eu pe reteta aici , da ? - si la control ? -gata ! Iesi ! Ce control ? Am plecat un pachet de nervi ca nu m-a ascultat, ca mi-a vorbit asa, de sus,ca nu m-a ascultata sa ii spsun cite tratamente mai facusem inainte dar fara rezultat, cum ajunsesem eu asa, si alte multe lucruri ! Am facut tratamentul si totul a mers deosebit de bine, facindu-ma sanatos fara resute. Ambii medici aveau cam 50 de ani, fiecare, erau la maturitate si naturala dar si artistica(adica profesionala) iar amintirea lor o am vie de peste 30 de ani . Antiteza lor, "antitehnica" lor de a isi face meseria m-a frapat toata viata si imi este aproape un exemplu calauzitor in practica mea de crestin si medic ortodox. Peste ani, am descoperit ca un alt tinar, care mergind intro gradina laudata sa culeaga roade, a dat tot peste un "batrin" care striga la el, care il mustra, care era vesnic nemultumit de el si care il muncea neincetat cu culegerea roadelor incit in mod paradoxal tinarul a exclamat : " Acesta este de mine !" Tinarul se numea Zian Boca si si-a scris intimpalrea in cartile sale, alaturi si de sfaturi pe care unii le vad mieroase . Acestea sunt povesti . Mai important este sa ma ierti soara !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . Last edited by zaharia_2009; 28.06.2013 at 13:51:02. |
#105
|
|||
|
|||
Nu mi-ați greșit cu ceva, ca să fie nevoie să vă iert.
Scriem și noi, aici, ce credem fiecare. Doamne ajută! |
#106
|
||||
|
||||
Mie mi-a placut povestioara asta, desi pot veni si contraexemple. Dar acum si Dvs. daca ii spuneati tot adevarul primului medic, poate va faceati bine din prima.
Eu nu vreau sa polemizez cu nimeni, dar orice relatie, si mai ales cele doctor-pacient, duhovnic-credincios, profesor-elev presupune, totusi, o conclucrare. Nu e asa, ca unul da si celalalt sta si primeste totul mura in gura. Poti avea cel mai bun profesor din lume, daca nu doresti sa te tii de treaba, totul e in van! Citat:
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#107
|
||||
|
||||
Da ! Conteaza din ce parte privesti aceste relatii privilegiate .
Ele se si aseamana destul de mult intre ele . Dar daca ai suficienta mindrie incit sa doresti sa privesti "nevinovat", "nepartinic" aceste raporturi , vei sfirsi exact ca in bancul cu rabinul : si tu ai dreptate, dar si tu, ba chiar si tu ai avea dreptate... In acest caz folosul nu este prea mare, mai ales pt. neofit . Ca el cauta mintuirea . Parintele stie ca mintuirea nu este obligatorie iar daca este izbavit de mindrie stie ca nu va face nici un pas tragind de tine ci doar aratindu-ti fata alba si pe cea neagra deoapotriva si lasindu-te sa afci tu ceea ce doresti . Ma indispune sa apelez iarasi la exemple. Cred ca mai bine este sa discutam idei, desigur, in masura in care si dorim, dar la fel cred ca nu vom scapa de discutia exemplelor niciodata . Asadar, eu cred ca lucrurl important si din capul locului este ceea ce vrea neofitul . Vrea sau nu sa se mintuiasca ? Vrea parintele sa scoata ceva din copilul lui pe care il da la scoala, sau nu ? Vrei pacientule, mergind la doctor, sa te vindeci sau nu ? Si nu ma mai repet ca vindecarea poate insemna si scoatere de organe si singe si amputari, etc, iar la scoala si tipete si strigaturi si urlete si note proaste si nervi si nemultumiri si un tras de urechi ori de favoriti ori cine mai stie ce, toate, toate, fara ca cineva sa renunte, pt. ca alta cele nu este ! Atunci, daca spui ca tocmai asta vrei, trebuie sa te supui si sa sculti orice vine de la cel sub grija caruia te-ai pus . A pune tu conditii, a fi tu nemultumit manifest, a cirti tu, a dori tu altceva decit ai fagaduit la inceput, a te schimba sau a te intoarce de la alegerea initala pe motiv ca "eu asa nu pot si mai ales nu sunt de acord" nu este o judecata buna . Cine de bunavoie se baga sub lege, apai trebuie sa rabde toate cele ale legii ! Hm, daca vrea... si nu este prea gingas ! Lupta adevarata si probleme legate de a apela la duhovnic vine abia cind te supui intocmai(se cheama f. bine si orbeste !) celor poruncite si incep sa iasa la suprafata neputintele, legaturile, pacatele si patimile. Abia atunci incepe lupta cea adevarata, cind vrei din tot sufletul (adica faci tot ce ti se spune si mai ales cum ti se spune) si vezi ca nu poti, nu ai tarie, nu ai putere ! Dar daca tu o iei de la inceput ca aia nu poti, cu aialalta nu esti de acord, ca in asta nu sta mintuirea, in alta nu vezi nici o ispita, ca in felul acesta nu ai fost obisnuit, ca esti educat si nu habotnic, ca parintele este bun dar ca nu intelegi de ce sare calul uneori, ca prin alte parti se procedeaza altfel, si tot asa pina mai departe ... atunci... crezi ca ai apucat pe un drum bun ? Mi-aduc aminte o intimplare : o femeie culta, profesoara, si fosta secretara de partid comunist la liceul ei, dupa revolutie, s-a dus la un preot si i-a spus : sa stiti parinte ca eu vreau sa vin in biserica dar mai mult decit intelege mintea mea sa nu imi cereti . Parintele i-a raspuns : atunci stai la tine acasa sora ! La biserica esti chemat tocmai ca sa iti deschizi mintea, sufletul, sa tai buruienile apucaturilor rele si sa le cultivi pe cele bune, sa fi smerit si supus, sa cauti necontenit sa intelegi Scriptura, sa faci poruncile, sa te nevoiesti, sa inveti sa iubesti altfel decit pina acum, sa il descoperi pe aproapele altfel decit pina acum, sa sti unde si cum sa il cauti pe Dumnezeu ! Doamna profesoara s-a inbufnat foarte si a parasit biserica dezamagita ! Ea, o adulta culta, instruita si educata ! La ce i-au folosit toate acestea daca ele nu au putut sa o duca spre mintuire ? Nu este mai ferice de baba Safta cea fara carte si care ii zice ieromonahului duhovnic : parinte, zi matale cum sti si eu voi face intocmai !? Una piere prin mindria ei cultivata ani de zile pina ce i-a ajuns idol, iar alta se poate mintui prin sufletul simplu, necurvit in universitatile si academiile neamului care vorba lui Ion Creanga, sunt : "... curat mestesug de prosteala" ! Vezi dumneata sora Glykys pe profesoarele dumitale celebre, rafinate, elegante, culte, si puse la 4 ace mereu ca dupa ce pleaca de la usa de miazanoapte a altarului sa vina sub candelabru si sa faca in fata tuturor 25 de metanii mari, ca porunca a preotului slujitor ? O profesoara, asisderea de culta si de eleganta, finuta si rafinata, s-a dus tocmai la parintele Calistrat ca sa se spovedeasca . Dupa ce i-a pus epitrafilul pe cap d-na profesoara a spus : parinte ! sunt profesoara Violeta ! Parintele si-a tras epitrafilul si i-a spsus : iarta-ma sora, mergi si te spovedeste la directorul scolii tale ca eu sunt doar un amarit de calugar ! A incercat sa mai dreaga busuiocul , dar parintele a refuzat-o . Asa se procedeaza cu adultii care culmea, mai sunt si instruiti !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . Last edited by zaharia_2009; 28.06.2013 at 14:52:06. |
#108
|
||||
|
||||
Citat:
Vai de noi, cei care ne numim crestini ortodocsi, ca raspuns greu vom da pentru ca i-am smintit pe altii! Sper sa afle ca Orthodoxia inseamna bucuria trairii cu Domnul si nu un set de reguli, si nici macar obligatia de a te nevoi in nu stiu ce chip nemaivazut...aia vine dupa, ajungi sa faci anumite lucruri de drag, de pofta de Dumnezeu, nu de stress. Sper sa afle ca fiecare avem propria noastra cale spre Dumnezeu, nu trebuie sa ne aliniem dupa altii. Numai sa ne tinem de El si de Biserica.
__________________
http://www.youtube.com/watch?v=XHbI2...eature=related Last edited by Solveig; 28.06.2013 at 16:55:16. |
#109
|
|||
|
|||
O iau de la coada cu raspunsul.
Din toate exemplele de mai sus eu trag concluzia ca exista atat medici cat si preoti care nu stiu sa se poarte cu lumea. Ei exista, stiu asta. Dar nu sunt exemple pozitive pentru profesia lor. Un medic, un preot trebuie sa fie calm si sa asculte problemele, dar trebuie si sa stie sa vindece. Asa trebuie formati. Si trebuie sa aibe chemare sa lucreze cu oamenii, sa nu-i repeada si sa nu-i jigneasca si mai ales sa nu-i alunge. Daca nu au rabdare, maniere si calm sa lucreze cu oamenii, atunci mai bine nu-si iau acea profesie si se duc la strung. Dar si acolo trebuie rabdare, ca nici cu fierul nu faci ce vrei tu si nu dai de pamant. Primul medic nu stiu de ce n-a reusit cu tratamentul. Poate ca n-a nimerit diagnosticul. Al doilea o fi invatat diagnostice si tratamente, dar nu stie sa se poarte cu pacientii. Si poate ca in cazul de fata nu a facut rau, a dat peste un om mai putin sensibil. Nici macar la armata nu este permisa aceasta atitudine fata de un om. Oamenii isi aleg medicii si duhovnicii dupa mai multe criterii si asa cum a spus si glykys, acestia trebuie sa conlucreze si sa se potriveasca. Pe urma nu inteleg ce legatura au finetea si bunele maniere cu credinta sau lipsa ei. Poti sa fii un om fin si manierat si cult, dar sa nu pricepi cele ale bisericii, sau invers, sa fii de la coada vacii si sa nu pricepi. Tot aia este. Credinta nu se face cu bata, sau cu tipatul, sau datul afara din biserica. Credinta se sadeste in om cu rabdare si gingasie si atat cat incape. Fiecare om are limitele lui. Eu am mai dat doua exemple in alte postari: doi oameni ai credintei. Fiecare cu multi adepti, dar foarte diferiti: parintele Cleopa era foarte dur si scutura oamenii, parintele Galeriu era un inger de om bland si fin. Nu se pot compara in nici un caz. Cata credinta credeti voi ca a avut si imprastiat unul si celalalt? Care a fost mai bun ca duhovnic? Cum adica sa-i spui unui credincios:"atunci mai bine stai acasa!" sau "atunci du-te la directorul tau de la scoala!". Nu stiu care a fost problema cu profesoara Violeta, dar preotul trebuie sa invete pe oameni cum trebuie sa poarte in biserica. Sunt generatii intregi care nu stiu, pentru ca nu au primit aceasta instruire, altii care ajung mai tarziu la biserica si nu avut parte acasa de rude care sa-i invete, de exemple. Cine-l stie pe fiecare cu problemele si neputintele lui? De aia exista preoti si duhovnici ca sa invete lumea. Si nu au alta treaba de facut decat slujbe si sa se ocupe de lume. Nimic altceva. Fiecare om trebuie sa-si faca profesia lui asa cum trebuie si ideal ar fi sa aibe si chemare pentru ea. Dar aici este mai greu. Sunt multi care aleg profesia pe alte considerente. Ir profesiile in care se lucreaza cu oamenii implica anumite trasaturi de caracter si temperamentale si si o pregatire psihologica. Sunt oameni care lucreaza cu sufletul omului (preoti, profesori, medici). Inclusiv medicii de orice fel. O boala a trupului are in totdeauna si o componenta sufleteasca. De aceea multe boli, poate majoritatea, nu se vindeca asa usor si au nevoie si de o terapie psihologica, de relaxare si alte cele. Ar trebui ca acesti oameni care se duc spre profesii care lucreaza cu oamenii sa aiba o verificare la admitere, daca sunt buni pentru asa ceva si sa faca si un curs in cadrul facultatii. Profesorii stiu ca fac cursuri de pedagogie si mi se pare ca si psihologie. Oare medicii fac psihologie si modul de lucrat cu pacientii? Preotii, mai ales cei care vor sa fie si duhovncii, trebuie si ei sa aibe asa o pregatire. O fac? Nu prea cred... Cu ceva ani in urma am avut o cunostinnta care a foast foarte bolnava si i-am fost aproape cat am putut. Mai mult nu intru in amanunt. Cert este ca fiind in spital si mergandu-i rau, un medic mai tanar i-a trantit ceva de genul ca nu se stie cat mai are ore, zile. Cert este ca femeia a facut un soc. Stia ca este rau si se va duce, dar modul in care i s-a vorbit a socat-o. A venit preotul, a stat de vorba cu ea, am mai linistit-o si noi cei din jur si a mai durat ceva pana s-a dus la cele vesnice. Ce folos ca medicul este bun si stie sa trateze, daca omoara pacientul socandu-l prin felul in care ii vorbeste si se poarta cu el. Mai ales cei in faza terminala trebuie luati cu blandete. Si sunt oameni si oameni si nu trebuie sa ne batem joc de ei: oameni care intr-o buna zi li se face rau in biserica (de nemancat, sau de boala, caldura sau de mai stiu eu), oameni care sunt bolnavi si trebuie sa bea apa, sau sa manance (bolnavi de rinichi, diabetici, etc.), oameni care au dureri si nu pot sta in picioare, sau nu pot ingenunchia. Acestia vin la biserica si se nevoiesc si se roaga. De ce sa nu-i luam in considerare? Revenind la mesajul initial: 1. In general o fata/femeie trebuie sa aibe in casa si fuste si rochii. Ca se poarta mult pantaloni este una, dar sa nu ai totusi si tin ute mai feminine nu prea este admisibil. Si cand stii precis ca te duci la o manastire, atunci iti faci rost de o fusta potrivita si o bluza la fel. Si pentru barbati este valabil cu pantalonii scurti. 2. Daca se intampla sa ajungi pe traseu la o manastire si sa vrei s-o vizitezi si nu ai tinuta potrivita, e bine ca exista ceva de imprumut la poarta. In rest nu stiu ce sa spun. 3. Tinuta de biserica in general, cand se merge regulat la slujba: este o discutie delicata. Trebuie sa te imbraci decent. Dar eu nu am intalnit preot sau lume care sa te trimita la plimbare pentru ca esti in pantalon, sau ai o bluza mai decoltata. Ar fi si pacat. Am vazut femei care asa cum erau imbracate se purtau cuviincios in biserica si nu deranjau. Si cele care sunt foarte stridente totusi trebuie luate de o parte si invatate (dar nu in timpul slujbei). Credinta nu are multa legatura cu imbracamintea decat la manastire. Credinta sta in suflet si in minte eventual. Poti sa te imbraci foarte decent, in fuste pana la pamant si cu batic si sa nu ai credinta si invers. La ora actuala exista o problema mare, pe care eu spun din propria-mi experienta: pentru ca majoritatea femeilor (inclusiv cele in varsta inaintata) se imbraca mai mult in pantaloni, nu prea se mai aduc fuste la vanzare, doar oarece rochii pentru ocazii speciale. Fustele aproape ca nu mai sunt, iar cele care sunt, sunt oribile, sau numere foarte mici. Si atunci esti obligat sa te imbraci cu ce gasesti si cu ce iti permiti sa cumperi. Nu stiu cum este in tara. Dar n-am prea mai gasit nici acolo fuste si costume, sau nu potrivite (ca masura, material etc.). Aici toata lumea se imbraca lejer, sport, cu pantaloni si bluze. Si in televiziune, si in politica si peste tot. Si tinuta la firme mari, in politica la toate nivelele si banci si unde mai sunt pretentii mari este pentru femei: costum (deux-piece) pantalon (nu jeans) si sacou. Din stofe diverse. Pe mine asta ma deranjeaza, nu-mi place. Pentru mine elegant inseamna deux piece cu fusta si sacou. Mai ales pentru femeile care nu au corp de pantalon. Nu mai exista din pacate nici croitorese, sau ateliere de croitorie unde sa te duci sa-ti faci la comanda. Nici in tara n-am mai vazut (bine au cam disparaut meseriasii din toate domeniile). 4. O observatie mica pentru cei care se revolta ca nu sunt lasati cu sandale la serviciu (decat cu sosete). Eu stiu asa: - la sandale nu se poarta sosete - sandalele sunt pentru vara si timp liber - la serviciu femeile pot purta o sanda mai eleganta si cu ciorapi (de nylon) - la serviciu barbatii trebuie sa poarte pantalon lung si pantof usor, cu sosete. Nu sandale, nici cu si nici fara sosete. - la locuri de munca unde nu se pune pret pe eticheta (intr-o fabrica, intr-un atelier, ca sofer, sau mai stiu eu unde) poti sa te imbraci vara mai lejer. Si daca seful da tonul si cere o anumita tinuta cam trebuie respectata, dar el trebuie sa fie cel care sa cunoasca primul niste reguli de buna purtare. Daca un sef intr-o banca se imbraca el insusi cu tricou si pantaloni scurti si sandale, inseamna ca nu e bun de sef.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 28.06.2013 at 17:40:42. |
#110
|
||||
|
||||
Citat:
era doar o remarcă. |
|