Hyperdispensationalismul

[Pestisorul de Aur]

ARE WE HYPER-DISPENSATIONAILSTS:
By David M. Havard

Keywords: hyperdispensationalism, ultradispensationalism, dispensationalism, H. A. Ironside, Charles Baker, Pastor C. R. Stam, E. W. Bullinger, J. C. O'Hair, revelation of the mystery, body of Christ, Paul's gospel, gospel of the grace of God, Apostle Paul, rightly dividing the word of truth

Many years ago, H. A. Ironside (1) published a booklet entitled Wrongly Dividing the Word of Truth in which he threw Charles Baker and C. R. Stam into the same bucket as E. W. Bullinger. Ever since then, we have been labeled as having the same extreme views as Bullinger. Men who have never looked into what we really teach continue to spread the slander started by Ironside back in the 1930's. Besides, it's much easier to label us as "hyper" and dismiss us than it is to address us based on the Scriptures.

This was recently done again in the July/August 1999 issue of Uplook magazine (published by the Plymouth Brethren). In this their Dispensationalism Issues issue, they presented an excellent overview of dispensationalism. As a matter of fact, we would agree with the majority of what was written. But then, one writer had to add this statement:

"One final word. Like all good things, the study of dispensations can be abused. There are some Christians who carry dispensationalism to such an extreme that they accept only Paul's Prison Epistles as applicable for the church today. As a result, they do not accept baptism or the Lord's Supper, since these are not found in the Prison Epistles. They also teach that Peter's gospel message was not the same as Paul's….These people are sometimes called ultra-dispensationalists or Bullingerites (after a teacher named E. W. Bullinger). Their extreme view of dispensationalism should be rejected."(2)

This article was then followed by the following excerpt from Ironside's book3)

"What is Bullingerism or Ultra-dispensationalism? This system was first advocated some years ago by Dr. E. W. Bullinger (1837-1913), who was educated at King's College, London, and was a clergyman in the Church of England. These views have been widely spread through the notes of the Companion Bible which he edited. Dr. Bullinger's positions are glaringly opposed to what is generally accepted as orthodox teaching. This movement has been carried forth in our day by ardent proponents such as Cornelius Stam, J. C. O'Hair and Charles Baker.

"There are a number of outstanding tenets of Ultra-dispensationalism. First, it is insisted that the four Gospels are entirely Jewish and have no real message for the Church. Secondly, it is maintained that in the book of Acts we do not have the Church, the Body of Christ, but that the word ekklesia (church), as it is used in that book refers to a different Church altogether than that of Paul's Prison Epistles. Thirdly, it is contended that Paul did not receive his special revelation of the mystery of the Body until his imprisonment in Rome, and that his Prison Epistles alone reveal this truth and are, strictly speaking, the only portion of the Holy Scriptures given to the members of His Body. All of the other epistles of Paul are relegated to an earlier dispensation and were for the instruction of the so-called Jewish Church of that time. Fourthly, the Christian ordinances, having been given before Paul, are supposed to have no real connection with the present economy, and therefore are relegated to the past, and may again have a place in the future Great Tribulation.

"Beside these points, there are many other unscriptural things which are advocated by Bullingerism. Many boldly advocate the sleep of the soul between death and resurrection, the annihilation of the wicked, the universal salvation of all men and demons, the denial of the eternal Sonship of the Lord Jesus Christ, and the denial of the personality of the Holy Spirit. All these evil doctrines find congenial soil in Bullingerism or Ultra-dispensationalism."

"But wait!" You're thinking, "I don't believe those things!" Well, neither do I, but these are their tactics. As far as most Acts 2 folks are concerned, we agree with Bullinger's far out views regarding soul sleep, annihilation of the wicked, universalism, and that the Body of Christ did not start until Acts 28. You either believe in their interpretation of dispensationalism or you are an extremist like Bullinger. They do not recognize any middle ground. This is what we are up against.

In the above quote, Ironside lists some the "outstanding tenets" of what he calls "ultra-dispensationalism." While this is a convenient label, it does not Biblically address the issues. Let us examine what Ironside said (and everyone else seems to repeat) and see if we agree or not.

"First, it is insisted that the four Gospels are entirely Jewish and have no real message for the Church": We do not believe that the four gospels have no real message for the church—Paul says that ALL Scripture is profitable. However, we do believe (because we hold to a literal historical interpretation of the Bible) that Christ's earthly ministry was in keeping with Israel's prophetic kingdom program (Matt. 10:5-6; 15:24). We find application in the gospels to be sure, but to say that the basic message of the gospels is directed to the Body of Christ is not being consistent or literal. As Scofield says in his reference Bible, "The Epistles of the Apostle Paul have a very distinctive character....Through Paul alone we know that the church is not an organization, but an organism, the Body of Christ; instinct with His life, and heavenly in calling, promise, and destiny. Through him alone we know the nature, purpose, and form of organization of local churches, and the right conduct of such gatherings. Through him alone do we know that `we shall not all sleep,' that `the dead in Christ shall rise first,' and that living saints shall be `changed' and caught up to meet the Lord in the air at His return. But to Paul was also committed the unfolding of the doctrines of grace…Paul, converted by the personal ministry of the Lord in glory, is distinctively the witness to a glorified Christ, Head over all things to the church which is His Body, as the Eleven were to Christ in the flesh." And if, according to traditional dispensationalism, the Body of Christ started at Pentecost, how can it be found retroactively in the gospels? The message that Peter preached at Pentecost was an offer of the millennial kingdom to Israel (Acts 2:22) conditional upon their repentance and recognition of Jesus as their Messiah—something that we now know will not happen until after the tribulation.

"Secondly, it is maintained that in the book of Acts we do not have the Church, the Body of Christ, but that the word ekklesia (church), as it is used in that book, refers to a different Church altogether than that of Paul's Prison Epistles": You'd think they would at least understand this! Regarding the assembly in the book of Acts, we have both "churches" mentioned, depending on the context. If you see the Body of Christ in the gospels, you are closer to a covenant position than a dispensational one. If the Body is found in the gospels, then to be consistent, it also has to be found in the Old Testament prophetic program as well. It was Bullinger (with whom we do not agree) who said that the Body of Christ did not start until the close of the book of Acts and that only Paul's prison epistles are for us today.

"Thirdly, it is contended that Paul did not receive his special revelation of the mystery of the Body until his imprisonment in Rome, and that his Prison Epistles alone reveal this truth and are, strictly speaking, the only portion of the Holy Scriptures given to the members of His Body": We do not agree with Bullinger on this point either. We do say that Paul received a special revelation (Gal. 1:11-12), but we do not agree that only his prison epistles are applicable to us today. Paul began to receive his special revelation of the mystery upon his conversion in Acts 9.

"Fourthly, the Christian ordinances, having been given before Paul, are supposed to have no real connection with the present economy, and therefore are relegated to the past, and may again have a place in the future Great Tribulation": Regarding the "ordinances" of the church, there is no place in Scripture where water baptism and the Lord's supper are linked. The Lord's Supper is a memorial that we are instructed in I Corinthians 11 to keep "until He come." However, we do feel that water baptism is a Jewish ordinance and is something that was phased out during the transition period. It is also rarely pointed out that we are not unique in understanding that water baptism is not for today. Other groups throughout church history, such as the Quakers, have also come to this same conclusion.

"Many boldly advocate the sleep of the soul between death and resurrection, the annihilation of the wicked, the universal salvation of all men and demons, the denial of the eternal Sonship of the Lord Jesus Christ, and the denial of the personality of the Holy Spirit. All these evil doctrines find congenial soil in Bullingerism or Ultra-dispensationalism": This is the worst sort of guilt by association, but I'm sure you see the implication. If you believe in a mid-Acts position, then, according to them, you also believe in these extreme and unscriptural viewpoints as well. By associating us with these cult-like beliefs we can be discredited without ever having to answer our Biblical arguments.

[Mihnea Dragomir]

Întreaga controversă este pe tărâm protestant. Este o problemă, ca să zic aşa, intraprotestantă. Din punctul de vedere al cuiva aparţinând unei Biserici apostolice, e ceva la care nu putem decât asista cu părere de rău şi meditând la unde se ajunge atunci când lipseşte o autoritate magisterială investită de sus cu interpretarea a ceea ce numim depositum fidei.

În sfârşit, din respect pentru cititorii care poate că nu cunosc toate limbile străine aşa cum este engleza, ca şi din respect pentru limba română, cred că postarea unui mesaj integral în limbă străină folosind copy and paste e o practică nelalocul ei aici. Vă sugerez ca, pe viitor, să faceţi un scurt rezumat în română, după care să furnizaţi legătura spre sursă, eventual folosind etichetele (paranteză dreapta)url=(adresa paginii)(paranteză dreaptă)TEXTUL PE CARE ÎL DORIŢI SĂ APARĂ CA HIPERLEGĂTURĂ(închiderea tagului url).

De exemplu, folosind paranteză dreaptă în loc de simplă:
O interesantă controversă există în unele medii de studiu biblic referitoare atât la ceea ce ar trebui considerat ca parte revelată a Bibliei cât şi la datarea, în trecut, în prezent sau în viitor a unor profeţii biblice. O prezentare a problemei, în engleză, poate fi citită (url=www.adresasurseipunctcom)uite aici (/url).

Fraternaliter in Christo,
M.D.

[Pestisorul de Aur]

Din pacate nu am gasit nimic in romana despre hiper-dispensationalism.

Este vorba de doctrina dispensatiuni care deosebeste Israelul de Biserica Crestina.Doctrina hiper-dispensationalista conform articolului spune ca mesajul celor 4 Evanghelii e iudaic si se adreseaza poporului evreu si nu au un mesaj aparte pentru Biserica Crestina.Spune ca singurele Epistole ale lui Pavel care se adreseaza Bisericii Crestine sunt cele din Inchisoarea din Roma, in urma carora Pavel a primit o revelatie divina aceasta fiind singura portiune care se refera Bisericii Crestine.Lui Pavel i-a fost incredintata descoperirea doctrinelor harului.Pavel este martorul lui Iisus in slava, la fel cum ceilalti unsprezece sunt martorii lui Hristos in trup.Pavel are o misiune distincta de ceilalti apostoli.In Fapte avem o alta Biserica decat cea din Epistolele din inchisoare ale lui Pavel.Biserica crestina nu apare decat dupa Fapte capitolul 28.Poruncile date de Pavel inainte de inchisoare nu au nici o legatura cu dispensatia curenta si sunt relegate trecutului.Poruncile botezului si ale Cinei Domnului sunt datini iudaice.

[Mihai36]

Parerea mea despre dispensationism este impartita, - cu unele lucruri sint de acort iar cu altele nu .
In marea lor majoritate nu sint de acord.

Sint de acord doar cu unele mici aspecte in care el fie prin porunca de la el insusi fie prin porunca divina din inspiratie sau rvelatie a dat citeodata niste sfaturi care erau necesare doar acelei vremi si doar acelui context -desigur cu exceptia cazului in care situatia se poate repeta la anumiti parametri.

Personal il consider pe Pavel cel mai slab dintre apostoli chiar daca ne este prezentat f mult din activitatea lui.

el crede ca este desavirsit dar doreste inca sa fie in prezenta lui Iisus obtinuta prim moartea trupului ,
acest lucru ne arata o firava intelegere a realitatilor divine si ce inseamna sa fii desavirsit cu adevarat.

Un sfint arhant (cele 7 trepte de sfintenie) nu are dorinta e a trai in preajma lui Iisus caci deja El traiste in el si el in El in mod deplin astfel ca mai mult nu este posibil nici daca ai scapa de trupul fizic .
Aceea este fericirea deplina iar daca sa zicem ca mai sint inca doua ceruri pina la 9 acest lucru tot nu are legatura cu despartirea de trup.

Cum sa fii linga Iisus in conditiile in care El nu mai are trup si nici localizare caci este raspindit in tot universul divin .

Iisus sau orice alta instanta divina nu este asa ca noi , "Dumnezeu nu este om"
In Imparatie nu se poate spune ca Iisus este aici sau acolo , El este pretutindeni este omniprezent.

iar imparatia nu este un loc in care se poate ajunge doar prin despartirea de trup ci este o stare pe care o poti trai fie cu trup fie fara .
Asa incit despartirea de trup nu aduce nimic in plus fata de cit ai obtinut deja pe pamint.
Un sfint adevarat nu este impartit intre doua tendinte sau dorinte, el stie cind ii vine ceasul , stie exact cind i se incheie misiunea pe pamint si nu are nici un regret ca se desparte de oameni caci orice inlantuire emotionala fata de pamint te desparte de Dumnezeu. Iar pentru un arhant nimic nu mai exista care sa il poata desparti astfel incit sa simta sau sa gindeasca asa.

Daca el nu a stiut ca nu este inca desavirsit arhant inseamna ca nici macar proorc nu era , fiindca altfel ar fi stiut ca mai sint unele trepte pina la desavirsirea ceruta.

Din punctul meu de vedere Pavel a avut prea putine revelatii fata de cit a parut ca are iar multe din ceea ce a spus adevarat (uneori poate inexact) si care este o noutate pentru noi ei bine multe dintre ele le-a aflat de la proorocii si proorcitele vremii , fiindca altfel ar fi scris aceste profetii exact asa cum au fost primite si nu doar sa impartaseasca unora din continutul lor asa cum l-a inteles -ca si cum ar fi vazut doar el acele lucruri folosind uneori prea multe cuvinte si repetari pentru o idee care potea fi exprimata mai concis .

In rest repet unele lucruri erau adresate doar contemporanilor avind in vedere realitatile vremii fara sa a avea intentia sa teologizeze pentru eternitate sfaturile respective.
Poate daca ar fi stiut ca vor fi ulterior teoogizare ar fi fost mai atent in exprimare .

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihai36

Parerea mea despre dispensationism este impartita, - cu unele lucruri sint de acort iar cu altele nu .
In marea lor majoritate nu sint de acord.

Sint de acord doar cu unele mici aspecte in care el fie prin porunca de la el insusi fie prin porunca divina din inspiratie sau rvelatie a dat citeodata niste sfaturi care erau necesare doar acelei vremi si doar acelui context -desigur cu exceptia cazului in care situatia se poate repeta la anumiti parametri.

Personal il consider pe Pavel cel mai slab dintre apostoli chiar daca ne este prezentat f mult din activitatea lui.
.

Aici intervine arta crestinului . de a putea si avea intelepciunea sa vada ce ar fi spus sfintii in cazurile de astazi. Sunt sigura ca indiferent cum si ce ar fi spus tot ca sfintii graiau, iar sfaturile tot prin Duhul Sfant ni le dadeau. Pentru ca Dumnezeu tine cont de vremi fiind Desavarsit

Noi cu mintea noastra limitata, pacatoasa avem nevoie sa ajugem adancimea duhovniciei ca sa indraznim sa facem astfel de judecati altfel riscam sa cadem in inselare.

a emite o judecata comparativa vizavi de unul dintre apostolii lui Hristos , care L-au si cunoscut (sa tinem cont de acest aspect important), este cea mai mare ispita in care poate cadea un pacatos.
cu iertare

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihai36

el crede ca este desavirsit dar doreste inca sa fie in prezenta lui Iisus obtinuta prim moartea trupului ,
acest lucru ne arata o firava intelegere a realitatilor divine si ce inseamna sa fii desavirsit cu adevarat.

Un sfint arhant (cele 7 trepte de sfintenie) nu are dorinta e a trai in preajma lui Iisus caci deja El traiste in el si el in El in mod deplin astfel ca mai mult nu este posibil nici daca ai scapa de trupul fizic .
Aceea este fericirea deplina iar daca sa zicem ca mai sint inca doua ceruri pina la 9 acest lucru tot nu are legatura cu despartirea de trup.

Cum sa fii linga Iisus in conditiile in care El nu mai are trup si nici localizare caci este raspindit in tot universul divin .

Iisus sau orice alta instanta divina nu este asa ca noi , "Dumnezeu nu este om"
In Imparatie nu se poate spune ca Iisus este aici sau acolo , El este pretutindeni este omniprezent.

.

24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
(Ioan 20:24-29)

Din aceste versete, devin clar următoarele adevăruri importante:

Iisus Hristos a înviat într-un corp de altă natură, astfel încât a putut să vină în mijlocul ucenicilor, chiar dacă uşile erau încuiate şi El nu întrase pe uşă.
Corpul în care s-a arătat Iisus Hristos ucenicilor era material pentru că ei au putut să-l perceapă acest trup cu cel puţin trei din cele cinci simţuri ale omului. Ei au auzit, au văzut şi Iisus l-a chemat pe Toma să pipăie rănile din urma cuielor.

Când biserica din Corint a fost supusă pericolului unei erezii care punea la îndoială învierea celor morţi, Apostolul Pavel le-a scris:

35. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
36. Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
37. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
38. Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
39. Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. (1 Corinteni 15:35-44)

Din acest pasaj vedem bine alte câteva adevăruri importante despre învierea morţilor:

Trupul în care a înviat Iisus Hristos este unul nesupus putrezirii şi tot astfel vor fi şi trupurile noastre la înviere.
Spre deosebire de trupurile noastre de acum, la înviere vom avea trupuri de slavă şi de putere.
Trupul acesta este firesc, iar trupul în care vom învia şi în care a înviat Iisus Hristos este trup duhovnicesc.
Deci, trupul duhovnicesc este cu totul diferit de trupul firesc pentru că este unul de slavă, de putere şi care nu este supus putrezirii. Dar, în acelaşi timp, trupul duhovnicesc este unul material, in sensul in care poate fi perceput de oameni cu ajutorul simţurilor cum este auzul, văzul şi pipăitul.

Iata ca Apostolul Pavel este dupa parerea mea, apostol in toata puterea cuvantului, de la care avem de invatat inclusiv faptul ca Iisus este persoana si are trup induhovnicit. Iisus nu este omniprezent in toate in sensul de a fi raspandit in creatie, dupa cum nici Tatal nu este raspandit in creatia Sa. El vede tot si stie tot , ca atoatecuprinzator, si este prezent in lume prin energiile sale, prin Duhul sau.

Cea ce expuneti are multa influienta de erezie panteista.
cu iertare

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihai36

iar imparatia nu este un loc in care se poate ajunge doar prin despartirea de trup ci este o stare pe care o poti trai fie cu trup fie fara .
Asa incit despartirea de trup nu aduce nimic in plus fata de cit ai obtinut deja pe pamint.
Un sfint adevarat nu este impartit intre doua tendinte sau dorinte, el stie cind ii vine ceasul , stie exact cind i se incheie misiunea pe pamint si nu are nici un regret ca se desparte de oameni caci orice inlantuire emotionala fata de pamint te desparte de Dumnezeu. Iar pentru un arhant nimic nu mai exista care sa il poata desparti astfel incit sa simta sau sa gindeasca asa.

Daca el nu a stiut ca nu este inca desavirsit arhant inseamna ca nici macar proorc nu era , fiindca altfel ar fi stiut ca mai sint unele trepte pina la desavirsirea ceruta.

Din punctul meu de vedere Pavel a avut prea putine revelatii fata de cit a parut ca are iar multe din ceea ce a spus adevarat (uneori poate inexact) si care este o noutate pentru noi ei bine multe dintre ele le-a aflat de la proorocii si proorcitele vremii , fiindca altfel ar fi scris aceste profetii exact asa cum au fost primite si nu doar sa impartaseasca unora din continutul lor asa cum l-a inteles -ca si cum ar fi vazut doar el acele lucruri folosind uneori prea multe cuvinte si repetari pentru o idee care potea fi exprimata mai concis .

In rest repet unele lucruri erau adresate doar contemporanilor avind in vedere realitatile vremii fara sa a avea intentia sa teologizeze pentru eternitate sfaturile respective.
Poate daca ar fi stiut ca vor fi ulterior teoogizare ar fi fost mai atent in exprimare .

Pana nu veti ajunge in Imparatia cerurilor nu puteti emite pareri despre cum este. deocamdata nu va ramane decat sa ajungeti ca sfintii si atunci Domnul va ingadui sa va duca sa vedeti o secunda raiul daca veti mai avea o astfel de dorinta in starea de sfant fie si numai pentru a da marturie celorlalti crestini de ce ati vazut.

Pana un alta va trebui sa recunoastem experientele sfintilor care s-au invrednicit de astfel de vedenii minunate pentru a fi marturisitori noua.

desparirea de trup nu aduce nimic in plus fata de ce am obtinut pe pamant legat insa de calitatea virtutilor noastre precum si de starea sufletului ca virtuti. nici intr-un caz legat de trupul stricacios si supus putrezirii.
omul cand face trecera prin moarte, sufera modificari ale starii sale ca si consecinta a despartirii sufletului de trup. Si prima etapa este acea prin care pierde simtul corpului. Nu isi mai simte trupul. Aceasta stare este asemenea cu cea a sfintilor cand sunt patrunsi de Duhul Sfant si sunt purtati in extaz. Are loc o departare de trup , sufletesc, pe care o constientizezi cu ratiunea . Te simti usor prin lipsa greutatii, ca si cum nu ai avea greutate. Mai departe vom vedea cand vom muri.

Adevarul este ca un sfant adevarat nu stie ca este sfant inca de pe acest pamant, si se socoteste cel mai mare pacatos avand smerenie si umilinta. In aceasta stare de smerenie pune nadejde la Domnul ca va fi langa Hristos in Imparatia cerurilor, deci pune nadejde in Dumnezeu ca va fi mantuit.

În prealabil postat de Mihai36

Cum sa fii linga Iisus in conditiile in care El nu mai are trup si nici localizare

Domnule, pentru aceste cuvinte si pentru acelea pe care ati indraznit sa le scrieti despre Apostolul Pavel, eu va doresc sa va ierte Bunul Dumnezeu si sa va tamaduiasca sufletul.
Va doresc asadar, ceea ce imi doresc mie insumi si tuturor oamenilor. Mila lui Dumnezeu pentru pacatele noastre!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!