prin fire si prin har

[anonim30]

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Amin! In cazul in care, intradevar aceasta portita nu exista, desi...am mari rezerve, nu stiu cum de noi, cei cu credinta mai suntem aici pe forum, in loc sa plangem inaintea Domnului pentru fratii nostrii

Vedeti dvs, aici pe forum sunt oameni, semeni de ai nostri, nu putem sa-i excludem din randul aproapelui fugind de ei. Forumul este un forum crestin ortodox iar prezenta noastra a ortodocsilor aici este pe deplin justificata si nu inseamna ca rugaciunile ortodocsilor ce activeaza pe forum lipsesc datorita faptului ca scriu si pe acest forum.
In ciuda ideii dvs ca rugaciunile se imputineaza sau nu ar fi de loc din cauza acestui forum tin sa va spun ca foarte multi oameni debusolati au gasit aici alinare si liman in sprijinul si ajutorul forumistilor ortodocsi care fac cum stiu ei si cum pot o misiune crestina. Si aceasta este fapta buna, iar ajutorul sufletesc dat de un ortodox aici altui seaman este el insusi o rugaciune.
Acum stie prea bine Dumnezeu pe fiecare din noi , cand suntem in genunchi in camaruta noastra ce plangem, pe cine plangem, si ce cerem. nu este nici cazul si nici nu avem masura de a face astfel de presupuneri, mai ales daca ne vrem iubitori de aproapele, decat doar daca vrem sa adunam inca un pacat langa cele pe care le avem.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

In sfarsit ati urmat de aceasta data un gand bun. Sa lasam judecata pentru Domnul, noi sa ne rugam de inteleptire si sporirea credintei a noastra si a celorlalti.

Din predica Parintelui Cleopa la rugaciunea oentru aproapele

"Cît despre vindecarea bolnavilor şi pocăinţa multor păcătoşi prin credinţa şi stăruinţa rudelor, este de ajuns să ne gîndim la atîtea fapte minunate din zilele noastre. Cîţi creştini nu se roagă acasă şi la biserică pentru cei dragi ai lor stăpîniţi de beţie, desfrîu şi necredinţă? Dumnezeu văzînd lacrimile, rugăciunea şi credinţa lor, întoarce la credinţă şi pocăinţă pe soţii şi fiii stăpîniţi de păcate. Aceleaşi minuni se săvîrşesc şi cu rudele care fac Sfîntul Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de faţă şi cu darul lui Hristos li se uşurează durerea sau se vindecă deplin. Cîţi nu se roagă lui Dumnezeu pentru cei din călătorii, pentru cei din primejdie, pentru cei ameninţaţi cu moartea şi pentru cei din examen? Datorită credinţei, rugăciunilor, Mîntuitorul ajută şi salvează pe cei din primejdie şi împlineşte cererea credincioşilor noştri.

Iubiţi credincioşi,

Să cerem de la bunul nostru Mîntuitor să ne dea şi nouă credinţa sutaşului roman din Evanghelia de astăzi. Credinţa şi smerenia lui, ca şi dragostea lui pentru sluga bolnavă, sînt virtuţi care lipsesc multor creştini din zilele noastre. Să cerem de la Dumnezeu în rugăciunile noastre mai multă credinţă şi toate virtuţile părinţilor noştri, care ne-au născut şi crescut. Oare de cîte ori s-au rugat şi s-au jertfit pentru noi tata şi mama? Oare nu credinţa lor curată şi lacrimile lor ne-au făcut de atîtea ori sănătoşi, ne-au ajutat în necazurile vieţii, ne-au întărit în credinţă şi ne-au ţinut aproape de Hristos?

Să facem deci şi noi ce au făcut părinţii şi sfinţii noştri. Să le imităm viaţa, credinţa, smerenia, răbdarea şi jertfa lor. Să ne rugăm cu credinţă tare în Dumnezeu pentru toată lumea, începînd cu cei din casa noastră. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca fiii şi rudele noastre să aibă credinţă tare şi curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte şi păcate, să se vindece de boli sufleteşti şi trupeşti şi să urmeze în toate lui Hristos.

Să ne rugăm pentru întărirea dreptei credinţe şi a unităţii creştine în lume. Să ne rugăm cu credinţă pentru cei bolnavi care suferă greu şi aşteaptă rugăciunea şi mîngîierea noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toţi oamenii şi pentru credinţa şi dragostea noastră îi va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii şi al iubirii de oameni va primi rugăciunea şi credinţa noastră, va intra în casele şi inimile noastre, va întări credinţa şi pacea în lume, va vindeca şi va alina suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, va binecuvînta pămîntul cu ploaie timpurie şi tîrzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta şi nouă păcatele şi va mîntui în dar sufletele noastre. Amin."

În prealabil postat de anonim30

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

Aş dori să-ţi adresez rugămintea de a scrie la profil măcar religia. Când am intrat eu pe acest site (respectiv forum) erau câteva threnduri unde toţi noii veniţi se prezentau.

[iustin10]

În prealabil postat de anonim30

100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel. Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.

Off, asta vreau eu sa subliniez. Ca nu orice act de dragoste ne apropie de Dumnezeu,ci doar iubirea din tot sufletul.Ca nu trebuie sa iubim cu dogme ci cu inima. Ca ultimul necredincios din lumea asta ,daca face un act de iubire intensa,precum bunul samaritean ,este mai implinitor al poruncii,decat cel mai mare si mai cunoscator ortodox .Nu intamplator in acea parabola a bunului samaritean ,trecuse inainte un reprezentant al poporului ales (un evreu) si un reprezentant al calauzitorului poporului (un preot).La nimic nu le-a folosit alegerea lor ,daca nu au tresarit in fata aproapelui cazut.
Cand e vorba de un gest de iubire intensa,jertfelnica,sincera ,din toata inima ,nu se mai aplica nici o dogma,nici o bariera, pentru ca insusi Hristos faptuieste prin acel om.
Pentru ca este o lectie si pentru noi,cei credinciosi ,ca nu trebuie sa iubim cu ratiunea si cu masura , ci cu toata inima,sa simtim real nevoia celuilalt , sa ne contopim cu ceea ce el are nevoie.
Eu apar un principiu aici,poate nu exista nici un om pe pamant ca sa ajunga la aceste fapte de dragoste asa intensa ,cu uitare de sine,sau poate exista nenumarati in jurul nostru. Desigur,cea mai sigura cale de a ajunge la iubirea desavarsita este numai si numai Hristos ,si despatimirea,si renuntarea la sine .Desigur,ortodoxia e cel mai puternic ajutor care ne duce acolo
Iubirea insa este Hristos.Nimeni nu face o fapta de iubire pe lumea asta ,nici ultimul musulman nici arborigenul ,fara Hristos.Daca nu ar fi asa,nu ar mai fi El, Fiul Omului,Mantuitorul lumii,prototipul umanitatii ,Adevarul intrupat.
Singura problema este cat de desvarsita este acea iubire,pentru ca Hristos se reveleaza doar celui care atinge desavarsirea .Daca faci o donatie ,inca esti lumesc.Dar daca faci un dar cu jertfa de sine,asa cum a facut batrana cu cei 2 banuti,atunci ajungi la asemanarea cu Dumnezeul cel desvarsit.Se vede ca nu conteaza cantitatea ci calitatea actului.
Bineinteles ca e f putin probabil ca oamenii sa ajunga la aceasta desavarsire singuri,ca au nevoie de har ,si ca acesta le e dat simplu ,prin taine,dar aceasta nu diminueaza deloc principiul ca iubirea prin sine mantuieste

[dobrin7m]

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Rugaciune sa fie sa intelegem porunca iubirii si rugaciune sa fie ca sa scriem cu duh bun.

Pune intotdeauna gandul bun inaintea gandului celui rau mai ales daca este vorba de aproapele. Nu judeca dupa fata pe om cu gandurile cele rele, ca nu dai dovada de iubire de aproapele. Lasa pe Dumnezeu sa judece pe cel nemilos. Nu judeca omul care respecta Legea Domnului - ca fariseu, ca nu stii cum e, ci stie doar Dumnezeu, ca sa nu fi tu judecat de neiubire de aproapele. Ca chiar de ai stii ca este asa si tot nu ai voie sa il judeci ca tot iubire de neaproapele este.

Adevarata iubire de aproapele vine din iubirea de Dumnezeu pentru ca de aceea Dumnezeu ne-a spus ca cea dintai porunca este sa iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta si ce-a dea doua este sa iubesti aproapele ca pe tine insuti ca de ar fi fost invers Dumnezeu le-ar fi dat invers. Insa la Dumnezeu este dreptatea.

Cu adevarat ca daca nu iubesti pe Dumnezeu nu vei stii cum sa iubesti aproapele corect si bine adica dumenzeieste. Insa daca nu exista iubire de Dumnezeu sa iubesti aproapele asa cum stii, stamb, si limitat ca atunci aproapele se va ruga pentru tine si pentru necredinta ta. Prin rugaciunile aproapelui capeti credinta si indurare de la Dumnezeu cu voia Domnului atunci cand va sa fie. Ca la Dumnezeu este a da si a lua dupa cum de la Dumnezeu este viata si moartea.

Omul care iubeste aproapele dar nu iubeste pe Dumnezeu, are iubire din fire mostenita de la neamul sau care a fost credincios. Ca asa face Dumnezeu dreptatea ca unii binecredinciosi sa duca virtutile in neam. Pentru ca asa cum pacatul se rasfrange in neam asa se rasfrange si virtutea. Nu degeaba un monah aduce binecuvantare pana la 7 generatii in familia sa.
Insa omul neiubitor de Dumnezeu are si pacatul neiubirii de Dumnezeu care poate veni din ispita diavolului sau poate veni si el din neam. Ca nu tot neamul unui om este binecredincios.

Bine ar fi ca rugaciunile noastre pentru aproapele sa prisoseasca ca sa nu prinda cumva vremea sfarsitului pe vreun aproape de al nostru necredincios. Ca daca vremea este trecuta nu o mai putem intoarce. Ca Dumnezeu nu mantuie pentru virtutile din fire (care sunt stricacioase) ci pentru virtutile din Duhul Sfant ca de aceea trebuie sa capatam firea cea noua si sa dezbracam omul cel vechi. Ca nu poti sa te dezbraci de omul vechi si imbraci pe omul cel nou si curat, fara de Dumnezeu. Ca fara Dumnezeu nimic nu putem face. Cu Dumnezeu putem imbraca firea dumnezeiasca iar fara Dumnezeu ramanem cu firea cea lumeasca care este stricacioasa.

Omul care iubeste din fire este schimbator, asa cum firea este schimbatoare si chiar daca astazi arata iubire mare, fara Dumnezeu , maine se poate schimba in ura mare. ca nedorind pe Dumnezeu si rugaciunea, cade usor in pacat pentru ca se lasa condus de miscarile inimii si de carnea lui.

Si ca sa arat mai minunat si mai bine ce inseamna aceasta aduc un alt cuvant care este vrednic si pe langa care cuvantul meu este plapand , si mic si nevrednic.

"Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o porunceşte - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însuşire veche nu i se potriveşte.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie, şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învaţă să iubim pe aproapele în chip sfânt.

Iubirea aprinsă, hrănită de Sfântul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii fireşti, trupeşti, stricate de căderea în păcat. (Scara, Cuvântul 15, cap. 3).

"Cel ce spune că poate avea pe amândouă aceste iubiri se amăgeşte pe sine însuşi", a spus Sfântul Ioan Scararul (Cuvântul 3, cap. 16).(si fireasca si dumenzeiasca)

Adevărata iubire de aproapele se întemeiază pe credinţa în Dumnezeu, "Ca toţi să fie una", a strigat Mântuitorul lumii către Părintele Sau, "după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (Ioan 17, 21)
" Sfantul Ignatie Brianceaninov

in incheiere as vrea doar sa adaug ceva legat de citatul Sf. Ioan Scararul. Cand primim pe Dumnezeu si ne schimbam firea, nu mai ramane nimic din firea veche deci iubirea acea fireasca si omeneasca este arsa de focul iubirii aprinse, hranita de Duhul Sfant. Pentru ca asa cum dumnezeirea nu este amestecata cu pacat asa si iubirea dumnezeiasca nu se amesteca cu iubirea omeneasca si fireasca.
Iertat sa imi fie cuvantul , celor care au mult umanism modern si ca nu cumva sa credeti ca daca nu va impartasesc ideile nu va iubesc. Ca vreau sa invat si sa respect de la Domnul porunca iubirii de aproapele care pentru mine inseamna tot deci aproapele meu nu este doar copilul meu sau mama mea ci sunteti voi toti oamenii care ingaduie Domnul sa ii cunosc si pe care nu ii cunosc.

cea mai mare dovada a iubirii de Dumnezeu este ati incredinta casnicii si apropiatii in mana Domnului.
A avea incredere in grija lui Dumnezeu pentru ei mai mare decat incredere in grija ta pentru ei. Si a te ruga ca Dumnezeu sa le poarte de grija.
Asadar sa incredintam in mainile Domnului pe dragii nostri cu rugaciunile noastre si atunci Dumnezeu va avea grija de ei.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

cea mai mare dovada a iubirii de Dumnezeu este ati incredinta casnicii si apropiatii in mana Domnului.
A avea incredere in grija lui Dumnezeu pentru ei mai mare decat incredere in grija ta pentru ei. Si a te ruga ca Dumnezeu sa le poarte de grija.
Asadar sa incredintam in mainile Domnului pe dragii nostri cu rugaciunile noastre si atunci Dumnezeu va avea grija de ei.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu ne ramane decat rugaciunea. Sa ne rugam cu ardoare ca Dumnezeu sa ne invete sa iubim si sa ne rugam cu ardoare sa daruiasca si credinta celor ce nu cred.
Asta trebuie sa faci draga doamna, sa te rogi cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ca acest om care vad ca iti este drag sa inceapa sa creada. Si aceasta se va face cu voia lui Dumnezeu si datorita rugaciunilor dvs.
Spor in rugaciune si nadejde la Domnul!
__________________

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

În prealabil postat de dorinastoica14

Aş dori să-ţi adresez rugămintea de a scrie la profil măcar religia. Când am intrat eu pe acest site (respectiv forum) erau câteva threnduri unde toţi noii veniţi se prezentau.

Mulţumesc pentru că ne-ai spus religia. Cred că doar ai omis.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

De ceva vreme m-a tot gandesc la calugarie si pot spune ca desi poate ca deschiderea acestui thread a fost, poate, o greseala din partea mea, finalitatea ca si efect asupra mea este acela de a mai fi facut un pas catre aceasta cale. M-a gandesc si eu la cele spuse de tine mai sus, lucruri care pana acum, printre altele, m-au retinut (credinta insuficint de puternica incat sa las toate, total, in purtarea Lui de grija).
N-am primit inca luminare de la Domnul, dar rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung ca odata sa-L urmez pe El cu toata inima.

Domnul lucreaza prin oameni. M-as putea gandi oare ca Domnul mi-a vorbit prin aceste cuvinte, toate cele de mai sus? Of, de-as putea fi in stare sa aud glasul Lui…

Da, Domnul lucreaza prin oameni. Asta este o certitudine.

Daca ai spori credinta suficient de mult , atunci cand te pui cu rugaciune la Domnul iti va da discernamantul. Tot ce trebuie sa faci este sa ai credinta tare si trezvia mintii. Acestea doua cern gandurile ca printr-o sita pana va ajunge sa ramana pe sita margaritarele.

Insa Domnul lucreaza si in noi.
La inceput glasul Domnului este constiinta. Si fiindca suntem pacatosi, constiinta de obicei ne cearta. Pe masura ce ne curatim , ne indreptam si ascultam, distingem clar gandurile bune ce vin de la Domnul. iar pe cele rele le respingem cu ura, asa cum trebuie sa uram pacatul.
Duhul lui Dumnezeu vine si cerceteaza apoi sufletul omului, si se face simtit insa nu ramane in om decat atunci cand ajunge la despaimire. pana atunci vine, il simti, te cercetaza si iti da picatura de nadejde si sporire de credinta si pleaca. te lasa, te muncesti, cazi , te ridici, si daca esti statornic in credinta si rabdator in incercari iarasi vine. uneori nu vine mult timp, acesta este semn de cadere, Cu cat nu vine mai mult timp cu atat caderea a fost mai mare. Aceasta este masura caderii.

Unii oameni deznadajduiesc inainte devreme ca spun ca nu le vorbeste Dumnezeu si cad. Asta fiindca nu au rabdare si statornicie in credinta. Sunt ca valul care se apropie si se departeaza, uneori valul apropierii e mai mic decat valul departarii si deznadajduie. Altii salveaza deznadejdea cu inchipuirea. Dar aceasta nu este adevarul. Insa totul e simplu, curat si frumos. Rabdare si statornicie cu rugaciune la Domnul, asa se sporeste credinta.

Vorbim aici ca asa a ingaduit Dumnezeu. Ca doar Dumnezeu le stie pe toate. Deci stie si de noi.
Ceea ce vine de la Dumnezeu ajunge la sufletul omului, il starneste , il rascoale spre credinta si spre El chiar daca vine prin gura unui om.


Ca sa alegi calugaria trebuie sa simti in tine o dorinta arzatoare ca si cum nu poti trai altfel. indiferent de indoielile care vin in minte, ca asa trebuie sa vina, ca sa ne intareasca, tot la dorinta arzatoare te intorci.
Si trebuie sa fie staruitoare si statornica ca sa fie adevarata chemare. este o dorinta ce o simti in tine si care nu se desprinde de tine orice ai face. Ca un om indragostit care nu poate trai fara iubirea lui. Asa si aici, sa simti ca doresti asta cu sufletul tau si sa simti asta continuu, mereu. Sa fii ca un bolnav care tanjeste dupa viata sanatoasa, asa sa fie dorinta ta dupa viata calugareasca. Si atunci cu siguranta asta este calea ta.

[dobrin7m]

Draga mea, te gandesti ca daca te duci acolo unde tanjeste sufletul tau, cel drag tie care este necredincios se pierde. de aceea ai incercat sa afli daca se mantuie prin iubirea din fire.
El are nevoie de rugaciunile tale pentru a dobandi credinta care este mai tare decat prezenta.

va trebui sa te gandesti ca ai doua alegeri:
- ramanand langa cel drag,
- mergand acolo unde sufletul tanjeste

ca sa poti face o alegere buna, cu rugaciune la Domnul sa fii. Insa vin cu un cuvant la tine sa iti spun: de este sot cel drag tie, nu se cuvine sa parasesti corabia cununiei ci alaturi sa fii cu dragoste si rugaciune si nadejde in Domnul si prin tine se va mantui si el. Ca de va fi sa fie menirea ta sa fii acolo unde sufletul tanjeste, apai Domnul arata asta si asa va fi. Ca ce vrea Domnul se infaptuie. de aceea zice Sfantul sa va lasati in voia Domnului si facase voia Lui.
Dar de nu este sot, atunci tine minte, ca omul are doua cai in mantuire: casatoria in lume sau calugaria. Si daca sufletul tanjeste dupa viata calugareasca atunci sa nu te temi sa incredintezi pe cel drag in mainile Domnului. Pentru ca cine are mai bine grija de cei dragi ? Nici noi nu putem avea grija asa de bine cum Domnul are. ca de punem nadejde in noi mai mult decat in Domnul ce indreptatire mai avem la Domnul?

Insa toate acestea cu cuviinta sa le vorbesti cu duhovnicul tau care stie sufletul tau mai bine ca mine si te va ajuta sa iei hotararea cea dreapta.

Dumnezeu sa aiba grija de tine si de toti ai tai!