Minuni ale zilelor noastre

[cosmin_lovin]

Citat:
„...şi morţii se vor scula nestricaţi...” (1Cor.15:52)

Minunea din Siria

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine.

Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).

Obosit, neliniştit şi deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales să plece în vacanţă cu soţia sa în Siria. Ajunşi acolo, au închiriat o limuzină şi un şofer care să îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacanţei, şoferul a observat că perechea saudită părea amărâtă, îndurerată, mâhnită. Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?

Perechea i-a mărturisit şoferului că pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era şi el musulman, le-a spus atunci că, în Siria, creştinii – şi anume creştinii ortodocşi – au o mănăstire numită Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta şi un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mănăstire şi li se dă să mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Maria” creştinilor le dă cele ce doresc, după credinţa lor.

Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit şi soţia sa i-au cerut şoferului să îi ducă la mănăstirea „Saidnaya” a „Doamnei Creştinilor”, spunând: „Dacă vom avea un copil, mă voi întoarce şi îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la mănăstire şi au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă şi după ceva vreme, femeia a fost găsită însărcinată. După câteva luni, a născut un băieţel minunat. A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea.

Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut să se întoarcă în Siria, ca să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să îl ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul era un om viclean şi rău, şi i-a convins pe doi prieteni ai săi să meargă împreună cu el la aeroport ca să îl ia pe bogatul arab saudit, să îi ia banii şi să îl omoare. Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fără să îşi dea seama că plănuiseră să îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului că le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul către mănăstire şi au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului său (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta groaznică pe care tocmai o săvârşiseră, au pus rămăşiţele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc să le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce mai avea, au purces să caute un alt loc pustiu pentru a scăpa de rămăşiţe.

Apoi, pe când se aflau pe autostrada naţională, maşina a făcut o pană şi s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca să vadă ce se întâmplase cu motorul. Un trecător s-a oprit să îi ajute, însă ei, temându-se ca nu cumva să se descopere fapta lor cea groaznică, au spus că nu au nevoie de ajutor. Însă în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sânge picurând din spatele vehicolului, şi a chemat poliţia pentru investigaţii, căci întreaga scenă şi cei trei oameni dădeau de bănuit. Poliţiştii a sosit şi, văzând sângele de sub maşină şi de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci când au deschis portbagajul, dintr-odată!, bărbatul saudit s-a sculat, în chip vădit şi minunat în viaţă şi teafăr, zicându-le: „Chiar acum această Panaghia a isprăvit să-mi coasă gâtul, chiar aici (şi le-a arătat zona mărului lui Adam), după ce mi-a cusut restul trupului”. Văzând aceasta, cei trei ucigaşi şi-au pierdut de îndată minţile – au înnebunit. Poliţia le-a pus cătuşele şi în timp ce erau purtaţi către un spital de nebuni, criminalii strigau că este cu neputinţă ca bărbatul saudit pe care îl omorâseră, decapitaseră şi măcelăriseră să mai fie în viaţă.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de către doctori, iar aceştia au confirmat şi au întărit faptul că cusăturile erau făcute de puţină vreme, validând astfel această întâmplare minunată. Cusăturile erau, şi sunt încă, evidente. Atunci când sauditul a ieşit din portbagajul maşinii, părea a fi, literalmente, făcut din nou (pus laolaltă), mărturisind într-una că Panaghia a pus la loc trupul său şi l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat după aceasta, arabul saudit şi-a chemat rudele în Siria, şi au mers toţi împreună la mănăstirea Panaghiei Saidnaya, dând laudă, slavă şi rugăciuni, iar în locul darului iniţial de 80.000 dolari SUA (pe care îl făgăduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Astăzi, atunci când bărbatul acesta istoriseşte amănuntele acestei minuni copleşitoare, îşi începe povestirea cu cuvintele: „Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează...” – ceea ce arată că nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Această minune a covârşit cu înfricoşată surprindere toată lumea arabă – musulmană şi întreg Orientul Mijlociu.

„SLAVĂ DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU, DOMNUL PUTERILOR”
(Frăţia Sfântului Mormânt, Patriarhia Ierusalimului)
Părintele Igantie, Egumen
Sfânta Mănăstire a Păstorilor
Bt Ahur-Vithleem
POSTUL MARE, MARTIE 2005
Text cules de arhimandritul Nectarie Serfes,
Boise, Idaho, SUA
Ajunul Înălţării Domnului, 8 Iunie 2005
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[veilur]

Daca chiar s-a intimplat asa, inseamna ca in lume Dumnezeu mai face si minuni, iar noi nu stim nimic de ele. Cum sunt oamenii, le dai bani ca te-au ajutat si nu sunt multumiti, de parca ar fi facut mare lucru pentru arabul bogat, pana la urma nu a trebuit decat sa-i duca la manastirea aceea, eu daca eram in locul soferului eram extramultumit cu 10.000$ in buzunar pentru serviciul prestat.

[AnD1]

Am auzit si eu de intamplarea asta asa... vag dar de vreo 1 an 1 an si ceva si de atunci nu am gasit site-ul sau ceva pe net pe care sa fie ceva postat cu asa ceva;de si as vrea din tot sufletul sa vad si eu o poza cu respectivul om.Daca stiti Site-ul va rog sa mi-l dati si mie.

[dulcineea]

e nemaipomenita intamplarea,eu nu am mai auzit-o.MAICUTA SFANTA sa fie laudata in veci!!
e asa greu pentru unii din ziua de azi sa creada asa ceva...dar este ADEVARAT! DUMNEZEU TOATE POATE FACE.NIMIC NU E CU NEPUTINTA LA EL!!!
SLAVA TIE DUMNEZEUL NOSTRU IN VECI!!!

[ion52]

Spunea Pr. Nechifor ca cea mai mare minune este ca traim.

http://groups.google.com.au/group/ortodoxia/browse_thread/thread/6264d4fc275d48fb/5e19aedc7e3293a0?hide_quotes=no

http://www.dervent.ro/scrieri.php?cID=scrieri-art-Ortdx&rID=scrieri-art-Ortdx-O_MARE_MINUNE_A_MAICII_DOMNULUI_DIN_ZILELE_ACESTEA-SIRIA&show=true

pe site-ul Manastirii Dervent cautati la Scrieri/ Articole/ Ortodoxie

[maggie]

Sunt foarte fericita ca am gasit acest thread. Va multumesc pentru el!

Tocmai am auzit ieri aceasta poveste de la cineva care a fost acolo. Am intrebat in alta parte a forumului despre icoana de la Saidnaya, a carei copie sfintita am primit-o zilele trecute, impreuna cu putin mir... Nu stiam nimic despre aceasta manastire, nici macar cea care a fost acolo nu stia, nici macar daca e cu siguranta ortodoxa... Dar Maica Domnului i-a dus pasii acolo chiar in zilele in care ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea un copil, si ea a primit iconita si mirul de la o maicuta, care i-a spus sa i-o dea unei femei care nu reuseste sa aiba copii...

Imi vine sa plang, acum, cand inteleg ce s-a intamplat... Nu stiu daca se poate numi "minune", probabil ca nu, dar pentru mine e un semn ca Sfanta Fecioara, al carei nume il port, va avea grija de mine!

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!

[geo.nektarios]

Este Adevarata minunea, am cunoscut pe cineva care stia minunea direct din Siria!

[Iustin32]

[SIZE=3]
"Sfantul Nectarie asteapta doar sa fie rugat, pentru ca viata noastra sa se schimbe in bine"

Va scriu pentru prima data, cu speranta ca imi veti acorda atentia dvs. pentru cateva minute. Povestea mea este simpla, dar sunt convinsa ca in ea se vor regasi multi romani, care, la fel ca mine, se confrunta cu o multime de greutati si de necazuri, ajungand la o disperare atat de mare, incat nu mai stiu ce sa faca, la ce usi sa mai bata, pana nu le mai ramane decat Dumnezeu, doctorul tuturor. Atunci te opresti si te intrebi: cu ce am gresit?[/SIZE] [SIZE=3][/SIZE][SIZE=3] [/SIZE]


[SIZE=3] Ce trebuie sa schimb in viata mea? Eu am primit raspunsul la aceste intrebari, cand mi-a cazut in mana o carte. O carte cu viata Sfantului Nectarie Taumaturgul. Atunci am inteles cate greseli am facut, cat l-am maniat pe Dumnezeu cu nestatornicia mea la rugaciune. Nu mergeam regulat la biserica, nu-mi spovedeam pacatele, viata mea devenise tot mai trista, povara tot mai greu de dus, glasul rugaciunii mele (atunci cand o faceam) nu mai urca la cer, din pricina negurii pacatelor. Dar Sfantul Nectarie este cel care m-a primit atunci cand toti m-au dat afara, cel care mi-a auzit glasul deznadejdii atunci cand nimeni nu ma auzea si cel care m-a ajutat atunci cand nu mai vedeam nici o solutie. Insa cel mai important lucru e ca nu meritam nimic din tot ce mi-a daruit. Recunostinta si speranta mi-au umplut sufletul atunci cand m-am rugat Sfantului Nectarie sa-mi ajute sa-mi gasesc un alt loc de munca, pentru ca acolo unde lucram era groaznic, nu aveam duminica, nu aveam sarbatori, nimic. Se muncea 12 ore cu 24, neintrerupt. Nu mai stiam de e luni sau joi, de e zi sau e noapte. Intr-o duminica am cerut ajutorul Sfantului, iar luni am primit un telefon de la o firma unde-mi depusesem CV-ul in urma cu cateva luni. Erau sute de CV-uri. Cum m-au ales pe mine, dupa atata timp, si chiar la o zi dupa ce ma rugasem Sfantului Nectarie? Sunt sigura ca doar el stie. I-am promis ca nu va mai trece nici o zi fara sa-mi citesc canonul primit la spovedanie si acatistul Sfantului. Asta fac, si darurile lui nu inceteaza sa se reverse asupra mea si a familiei mele.
Schimbandu-mi serviciul, mi-a fost greu cu banii. Pierdusem din luna de lucru, dar banca trebuia platita, gazul, lumina, baiatul meu incepuse scoala... Dar am simtit ajutorul Sfantului Nectarie zi de zi si ceas de ceas. Parca toti prietenii, cunostintele, rudele, se intelesesera sa ma ajute, care mai de care. Oameni pe care nu-i cunosteam m-au ajutat fara sa pretinda nimic in schimb. E o minune? Pentru mine, da! Mare de tot. Pentru ca acum, in sufletul meu, in loc de deznadejde este speranta, in loc de tristete este bucurie. De cine sa ma tem, cand un Sfant atat de placut lui Dumnezeu ma apara si ma ajuta, exact atunci cand am nevoie?
Sa va povestesc inca ceva. Aveam doar o singura tristete: ca din cauza banilor nu voi putea sa merg in insula Eghina din Grecia, sa ma inchin moastelor Sfantului meu drag. Dar o revista despre care nu stiam pana atunci ca exista, "Formula AS", mi-a fost adusa de o vecina si prietena draga, cu indemnul sa citesc un articol in care se spunea ca la Manastirea "Radu-Voda" din Bucuresti a fost adusa de un arhiereu grec o cutiuta cu o parte din moastele Sfantului Nectarie. O intamplare? Nu! O alta minune pentru mine si pentru toti oamenii care, daca vor, pot sa se inchine Sfantului si sa-i ceara ajutorul. Il vor primi cu siguranta.
Acum, din tot sufletul, va rog, mai publicati un articol cu Sfantul Nectarie, cu minunile Lui, pentru ca sunt atatia romani in nevoie, in suferinta, iar Sfantul Nectarie asteapta doar sa fie rugat, pentru ca viata noastra sa se schimbe in bine. Sfintia Sa este atat de iubit de bunul Dumnezeu, incat obtine iertarea pacatelor noastre si, deci, si ajutorul necesar. De cate ori nu a spus Domnul nostru Iisus Hristos celor pe care i-a vindecat: "Du-te si nu mai pacatui!". Asa sa facem si noi, dragi semeni, sa cerem mijlocirea Sfantului Nectarie pentru iertarea pacatelor noastre, sa ne rugam, sa mergem duminica la biserica, sa incercam sa fim mai buni, si toate celelalte se vor adauga noua.
Slavit fie Dumnezeu si toti Sfintii Lui, in veci. Amin!
MUNTEANU ANGELA - Cugir, jud. Alba

"Minunea s-a implinit. Fiul meu este azi vindecat"

Rugati-va neincetat si cu toata increderea! Sfintii ne aud! Am promis in momentul cand ma rugam Preasfintei si de viata facatoarei Treimi, Maicii Domnului si tuturor sfintilor, ca daca ma vor auzi si copilul meu se va vindeca, voi face publica aceasta minune in "Formula AS", pe care o citesc si este prezenta in casa mea inca de la aparitia ei.
Iata povestea: in postul Pastelui anului 2007, intr-o vineri, am aflat de boala copilului meu, o boala necrutatoare, care la ora actuala bantuie lumea, secerand fara mila batrani si copii, anume - cancer Hodkin gr. III. Doctorii i-au dat trei saptamani de viata dupa ce i-au facut biopsia, dar iata ca bunul Dumnezeu nu a vrut acest lucru si a hotarat altfel, intarindu-ma, inainte de toate, pe mine. In momentul cand am auzit diagnosticul, in loc sa ma prabusesc in disperare, am spus: este o incercare de la bunul Dumnezeu. [/SIZE] [SIZE=3][/SIZE][SIZE=3] [/SIZE]


[SIZE=3]Cauta-ti un duhovnic, spovedeste-te si, daca e cu putinta, sa te si impartasesti. Apoi ia drumul bisericii cu copilul de mana, ca sa participi la tainele Sfantului Maslu. Asa am facut. Primul Maslu la care am participat impreuna a fost la biserica Sfantul Antonie cel Mare, mare facator de minuni, care se tine martea. Urmatorul pas, inainte de a incepe tratamentul cu citostatice, a fost sa mergem la un mare si dumnezeiesc duhovnic al nostru, al romanilor, care inca mai este printre noi si pentru care trebuie sa-i multumesc bunului Dumnezeu, anume parintele Iustin Parvu, de la sfanta manastire "Petru Voda". Cand am ajuns acolo, pentru a putea lua o binecuvantare de la dansul, l-am intrebat: "Credeti ca baiatul meu se va vindeca?". Iar dansul a raspuns: "Numai o minune dumnezeiasca il mai poate vindeca". Acest cuvant spus de dansul mi-a dat cea mai mare speranta si am crezut din acea clipa in minuni. Baiatul a inceput tratamentul, iar eu nu am incetat a ma ruga, a merge la sfinte manastiri, a trimite acatiste. Intr-un tarziu, am ajuns la inca un mare duhovnic al nostru, si anume, parintele Calistrat de la manastirea Barnova. In cele din urma, s-a intamplat si minunea de care mi-a spus parintele Iustin Parvu, si anume: am ajuns cu totul intamplator si fara nici un ban la Eghina, in Grecia, la Sfantul Nectarie, chiar de ziua lui, datorita unei prietene care stia de boala fiului meu. L-am rugat pe sfantul Nectarie, cu lacrimi fierbinti, sa ma ierte daca am gresit, dar sa-l vindece pe fiul meu. Iar rugaciunea mi-a fost ascultata. Acum, dupa 18 luni, cand fiul meu a facut o noua analiza pe un computer tomograf, boala nu mai exista. Si oare nu este aceasta o minune? Ba este, si din cauza asta doresc sa spun lumii intregi: rugati-va, oameni buni, rugati-va si iarasi rugati-va sfintilor, ei va aud si va indeplinesc cererile, drept dovada, fiul meu este vindecat prin puterea sfintilor lui Dumnezeu si al sfintilor pe care inca ii mai avem printre noi.
Doamne, slava Tie si tuturor sfintilor Tai din cer si de pe pamant.
ELENA E. - Azuga, jud. Prahova [/SIZE]