Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 17.07.2010, 17:20:04
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Despre Sfintele și Prea Curatele Taine ale Domnului(Dogmatica, editura Apologeticum 2004, Pag. 142-147)

Așadar, omul, fiind făcut rațional și liber a primit puterea de a se uni pentru totdeauna cu Dumnezeu prin proprie alegere, dacă va rămâne în bine, adică dacă va asculta de Creator. Dar pentru că a călcat porunca Creatorului său și a fost supus morții și stricăciunii, Făcătorul și Creatorul neamului nostru, din pricina îndurărilor milei Sale, s-a făcut asemenea nouă, făcându-se întru totul om fără de păcat și s-a unit cu firea noastră. Și pentru că ne-a dat chipul Lui și Duhul Lui și nu l-am păzit, el însuși ia firea noastră săracă și slabă ca să ne curățească, ca să ne facă nestricăcioși și să ne facă iarăși părtașii Dumnezeirii Lui.

Trebuia, însă, să se împărtășească de cel mai bun nu numai pârga firii noastre, ci tot omul care vrea să se nască a doua oară, să se nutrească cu o hrană nouă și proprie nașterii, ca astfel să ajungă la măsura desăvârșirii. Prin nașterea lui Dumnezeu Cuvântul, adică prin întrupare, prin botez, prin patimă, prin înviere, a eliberat firea de păcatul strămoșesc, de moarte și de stricăciune, a devenit pârga învierii, s-a făcut pe Sine cale, pildă și exemplu, ca și noi, mergând pe urmele Lui, să ajungem fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin poziție așa cum este El prin fire, și împreună moștenitori cu El. Așadar, după cum am spus, ne-a dat a doua naștere, pentru ca după cum fiind născuți din Adam, ne-a asemănat Lui, moștenind blestemul și stricăciunea, tot astfel născându-ne din El, să ne asemănăm Lui, moștenind nestricăciunea, binecuvântarea și slava Lui.

Pentru că acest Adam este duhovnicesc trebuia ca și nașterea să fie duhovnicească; tot astfel și mâncarea. Dar pentru că suntem dubli și compuși trebuie ca și nașterea să fie dublă; tot astfel și mâncarea compusă. Nașterea ni s-a dat prin apă și prin Duh, adică prin Sfântul Botez; iar mâncarea este însăși pâinea vieții, Domnul nostru Iisus Hristos, cel care s-a pogorât din cer. El, voind să primească în locul nostru moartea cea de bunăvoie, în noaptea în care s-a dat pe Sine a lăsat moștenire testament nou sfinților săi ucenici și apostoli și prin ei tuturor celor care cred în El. Așadar, în foișorul Sfântului și slăvitului Sion, după ce a mâncat pastele cel vechi cu ucenicii Săi și a plinit testamentul cel vechi, spală picioarele ucenicilor; prin aceasta le-a dat un simbol al Sfântului Botez. Apoi, frângând pâinea, le-a dat-o zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”, „care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor”. De asemenea, luând și paharul, în care era vin și apă, l-a dat lor zicând: „Beți din acesta toți, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor”. .Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea, căci de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, vestiți moartea Fiului omului și mărturisiți învierea Lui până ce va veni”.

Dacă „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător” și „toate câte a voit Domnul a făcut”, și dacă a zis: „Să se facă lumină” și s-a făcut; „să se facă tărie” și s-a făcut; dacă „prin Cuvântul Domnului s-au întărit cerurile și prin Duhul gurii Lui, toată puterea lor”, dacă cerul, pământul, apa, focul, aerul și toată podoaba lor s-au alcătuit prin Cuvântul Domnului și chiar această ființă faimoasă, omul; dacă voind însuși Dumnezeu Cuvântul s-a făcut om și și-a făcut fără sămânță corp Lui și din sângiurile curate și neîntinate ale Sfântei Pururea Fecioare, nu poate oare să facă pâinea Trup al său și vinul și apa, sânge? La facerea lumii a spus: „Să scoată pământul iarbă verde și până acum când plouă, pământul fiind împins și împuternicit scoate vlăstarele sale prin porunca dumnezeiască. Dumnezeu a spus: „Acesta este trupul Meu" și „acesta este sângele Meu" și „aceasta faceți-o întru pomenirea Mea" și se face prin porunca Lui atotputernică, până ce va veni. Căci așa a spus" „Până va veni”. Și plouă, prin invocare, în această țarină nouă puterea umbritoare a Sfântului Duh. După cum toate câte a făcut Dumnezeu le-a făcut cu energia Sfântului Duh, tot astfel și acum, energia Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decât credința. „Cum îmi va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, pentru că eu nu cunosc bărbat”. Iar arhanghelul Gavriil îi răspunde: „Duhul cel Sfânt se va pogorî peste tine și puterea celui prea înalt te va umbri”. Și acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos și vinul și apa sângele lui Hristos? Ți-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele și face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt și de cuget.

Se ia pâine și vin. Dumnezeu cunoaște slăbiciunea omenească; El știe că de multe ori se întoarce cu dezgust de la acelea pe care nu le săvârșește în mod obișnuit. Așadar, făcând uz de îngăduința obișnuită face, prin cele obișnuite ale firii, pe cele mai presus de fire. Și după cum la botez, pentru că este obiceiul oamenilor să se spele cu apă și să se ungă cu untdelemn, a unit harul Duhului cu untdelemnul și cu apa și a făcut-o baie a renașterii, tot astfel, pentru că este obiceiul oamenilor să mănânce pâine și să bea apă și vin, a unit cu acestea Dumnezeirea Lui și le-a făcut trupul și sângele Lui, ca să ajungem la cele mai presus de fire prin cele obișnuite și potrivite firii.

Pâinea și vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălțat, ci că însăși pâinea și vinul se prefac în trupul și sângele Domnului. Dar dacă cauți să afli chipul în care se face aceasta, îți este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul și-a făcut prin Duhul Sfânt, luiși în El însuși, trup din Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaștem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem și aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul și apa se prefac în trupul și sângele celui care mănâncă și bea, și nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel și pâinea punerii înainte, vinul și apa, prin invocarea și pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul și sângele lui Hristos și nu sunt doi, ci unul și același.

Pentru cei care cu credință, în chip vrednic, se împărtășesc, împărtășania este spre iertarea păcatelor, spre viața veșnică, spre păzirea sufletului și a trupului; dar pentru cei care se împărtășesc cu necredință în chip nevrednic, este spre muncă și pedeapsă, după cum și moartea Domnului pentru cei care cred a devenit viață și nestricăciune spre desfătarea fericirii veșnice, iar celor necredincioși și ucigătorilor Domnului, muncă și pedeapsă veșnică.

Pâinea și vinul nu sunt tipul trupului și sângelui lui Hristos — să nu fie! — ci însuși trupul îndumnezeit al Domnului, însuși Domnul când a spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; și n-a spus: „Acesta este tipul sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Și înainte de aceasta, a spus iudeilor: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată și sângele Meu băutură adevărată”. Și iarăși: „Cel care mă mănâncă va trăi”.

Last edited by kesarion_breb; 17.07.2010 at 17:25:53.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 17.07.2010, 17:20:37
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit continuare

Pentru aceea să ne apropiem cu toată frica, cu conștiința curată și cu o credință neîndoielnică și negreșit ne va fi nouă după cum credem, dacă nu ne îndoim. Să o cinstim pe aceasta cu toată curățenia, atât sufletească cât și trupească, căci este dublă. Să ne apropiem de ea cu o dorință înfocată, și încrucișând palmele să primim trupul celui răstignit. Punând peste dânsul ochii, buzele și fruntea să ne împărtășim cu dumnezeiescul cărbune, pentru ca focul dorinței din noi, luând arderea din cărbune, să ardă complet păcatele noastre, să lumineze inimile noastre, să ne aprindem și să ne îndumnezeim prin împărtășirea focului dumnezeiesc. Cărbune a văzut Isaia. Cărbunele nu este un lemn simplu, ci este unit cu focul. Tot astfel și pâinea împărtășaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea; iar trupul unit cu Dumnezeirea nu este o singură fire, ci una a trupului și alta a Dumnezeirii unite cu el; pentru aceea amândouă împreună nu sunt o fire, ci două.

Melchisedec, preotul Dumnezeului celui prea înalt, a primit cu pâine și cu vin pe Avraam care s-a întors după învingerea celor de alt neam. Masa aceea preînchipuia masa aceasta mistică, după cum și preotul acela era tipul și icoana adevăratului arhiereu Hristos. „Tu, spune Scriptura, ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. Pâinile punerii înainte închipuiau această pâine. Aceasta este jertfa cea curată, adică nesângeroasă, care a spus Domnul, prin profet, să i se aducă de la răsăritul soarelui până la apus.

Trupul și sângele lui Hristos slujesc la menținerea sufletului și trupului nostru; ele nu se mistuiesc, nu se strică, nu se aruncă afară — să nu fie! — ci slujesc ființei și menținerii noastre. Sunt un mijloc de pază pentru orice vătămare și un mijloc de curățare pentru toată întinăciunea, întocmai ca acela prin care cureți, prin foc curaților, aurul fals pe care l-ai luat, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea în veacul ce va să fie — căci curăță prin boli și tot felul de necazuri — după cum spune dumnezeiescul apostol: „Dacă ne-am fi judecat pe noi înșine, n-am fi judecați. Dar fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea”. Cuvintele acestea se referă la ceea ce a spus puțin mai sus: „încât cel care se împărtășește cu nevrednicie cu trupul și sângele Domnului, osândă luiși mănâncă și bea”. Fiind curățați prin El, ne unim cu trupul Domnului și cu Duhul Lui și ajungem trup al lui Hristos.

Pâinea aceasta este pârga pâinii ce va să fie, care este spre ființă. Cuvântul „pâinea cea spre ființă” indică fie „pâinea ce va să fie", adică pâinea veacului ce va să fie, fie pe aceea cu care ne hrănim pentru conservarea ființei noastre. Fie că este luat într-un sens, fie că este luat în celălalt, pâinea va fi numită în chip propriu trupul Domnului. Duh făcător de viață este trupul Domnului, căci a fost zămislit din Duhul făcător de viață. Cel născut din Duh, Duh este. Spun aceasta fără să distrug firea trupului, ci voiesc să arăt că acesta este făcător de viață și dumnezeiesc.

Dar dacă unii au numit pâinea și vinul antitipuri ale trupului și sângelui Domnului, după cum a spus purtătorul de Dumnezeu Vasile, nu le-au numit așa după ce ele au fost sfințite, ci înainte de a fi sfințite. Ei au numit astfel acest dar de jertfă.

Ea se numește împărtășanie, căci prin ea ne împărtășim cu Dumnezeirea lui Hristos. Se numește și cuminecătură și este cu adevărat, pentru că prin ea ne cuminecăm cu Hristos și participăm trupului și Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecăm și ne unim unii cu alții, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine și devenim toți un trup și un sânge al lui Hristos și mădulare unii altora, ajungând toți împreună — trup al lui Hristos.

Așadar, cu toată puterea să ne păzim să nu luăm o împărtășanie de la eretici și nici să dăm. Căci spune Domnul: „Nu dați cele sfinte câinilor, și nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor”, ca să nu ne facem părtași relei lor credințe și osândirii lor. Dacă negreșit împărtășania este unire cu Hristos și a unora cu alții, atunci negreșit ne unim cu toții cei care, potrivit voinței libere, se împărtășesc împreună cu noi. Într-adevăr, această unire se săvârșește prin voință liberă și nu fără asentimentul nostru. Căci, după cum spune dumnezeiescul apostol: „toți suntem un trup, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine”.

Pâinea și vinul se numesc și antitipuri ale celor viitoare, nu pentru că ele n-ar fi în chip real trupul și sângele lui Hristos, ci pentru că acum participăm prin ele Dumnezeirii lui Hristos, iar atunci numai spiritual prin contemplație.

Last edited by kesarion_breb; 17.07.2010 at 17:33:41.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 17.07.2010, 17:26:12
tricesimusquintus tricesimusquintus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 09.05.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.822
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Ce vrei sa zici ? Ce a facut sau nu a facut acesta?
Nu vreau să intru în detalii off-topic, gândește-te doar la episodul alungării evreilor din Alexandria însoțit de inevitabilul cortegiu al crimelor. E drept că acesta a fost un răspuns la crimele comise de evrei, însă te așteptai ca un creștin să răspundă altfel, conform învățăturii lui Hristos. Ca să nu mai vorbim de faptul că acel creștin este și un "sfânt".
Reply With Quote
  #24  
Vechi 17.07.2010, 17:30:35
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus Vezi mesajul
Nu vreau să intru în detalii off-topic, gândește-te doar la episodul alungării evreilor din Alexandria însoțit de inevitabilul cortegiu al crimelor. E drept că acesta a fost un răspuns la crimele comise de evrei, însă te așteptai ca un creștin să răspundă altfel, conform învățăturii lui Hristos. Ca să nu mai vorbim de faptul că acel creștin este și un "sfânt".
Ia uite-l pe sectar cum se ia in piept cu unul dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii. Ia uite-l cum se trage de sireturi cu sfintii si cum ii judeca el pe sfinti !!! Dar ce le-a facut ma, i-a omorat ? Si atunci, ce te tot ridici atat de sus ma impertinentule ? Cine esti tu sa judeci sfintii Bisericii ? Nu stii ca sfintii vor judeca lumea ? Esti penibil, retrogradule eretic !

Si tu ce impresia ai ma sectare, ca primii sfinti au aparut numai dupa perioada anilor 1840 cand au rasarit sectarii adventisti ? Esti culmea impertinentei, a penibilului si a obrazniciei, a tupeului nesimtit !

Last edited by kesarion_breb; 17.07.2010 at 17:32:42.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 17.07.2010, 17:51:00
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus Vezi mesajul
Nu vreau să intru în detalii off-topic, gândește-te doar la episodul alungării evreilor din Alexandria însoțit de inevitabilul cortegiu al crimelor. E drept că acesta a fost un răspuns la crimele comise de evrei, însă te așteptai ca un creștin să răspundă altfel, conform învățăturii lui Hristos. Ca să nu mai vorbim de faptul că acel creștin este și un "sfânt".
Ca i-a alungat pe evrei este un adevar, dar datorita faptului ca se aparau, insa afirmatia ca au si ucis dintre evrei este falsa, impotriva adevarului istoric. In realitate crestinii doar i-au gonit pe evreii ucigasi din Alexandria, le-au distrus locuintele si le-au ars sinagoga; deci crestinii nu i-au omorat pe evrei !

Pe de alta parte, tu care esti mare studios al Bibliei, nu stii de crimele pe care le-au facut israelitii cand au mers sa cucereasca pamantul Canaanului ? Cate popoare au trecut prin sabie pentru a ajunge in pamantul fagaduit ? Si vrei sa zici ca aceste comportamente pot fi exemple pentru tine ? Daca nu sunt, atunci de ce nu te apuci sa decupezi din Sfanta Scriptura pasajele care nu iti plac, asa incat sa ai tu Bibila ta ? Nu stii tu de crimele lui David, nu stii de crimele lui Ilie, ale lui Elisei ?
Reply With Quote
  #26  
Vechi 17.07.2010, 17:56:01
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Ca tot veni vorba ,ce parere au NP despre martirii din primele veacuri,care au murit la propriu,pt ca au marturisit credinta in Hristos?
Cum oare ar fi posibil ca Duhul sa nu fie mai bogat in daruri ,fata de o epca ce a generat atata credinta ? Cati s-ar lasa astazi ucisi pt Hristos?
Reply With Quote
  #27  
Vechi 17.07.2010, 17:59:11
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Ca tot veni vorba ,ce parere au NP despre martirii din primele veacuri,care au murit la propriu,pt ca au marturisit credinta in Hristos?
Cum oare ar fi posibil ca Duhul sa nu fie mai bogat in daruri ,fata de o epca ce a generat atata credinta ? Cati s-ar lasa astazi ucisi pt Hristos?
Nu te supara dar ar fi bine sa ramana pe acest topic discutii doar despre sfnta taina a impartasaniei. Sper ca nu te superi ! Insa daca o luam cu discutii paralele o sa ne abatem de la subiectul topicului.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 17.07.2010, 18:20:48
penticostalulmantuibil penticostalulmantuibil is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.04.2010
Locație: Constanta
Religia: Protestant
Mesaje: 649
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru penticostalulmantuibil Send a message via Skype™ to penticostalulmantuibil
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Ca tot veni vorba ,ce parere au NP despre martirii din primele veacuri,care au murit la propriu,pt ca au marturisit credinta in Hristos?
Au fost vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, exemple de purtare pentru noi.

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Cum oare ar fi posibil ca Duhul sa nu fie mai bogat in daruri ,fata de o epca ce a generat atata credinta?
Cred ca nu inteleg intrebarea. Duhul Sfant a impartit darurile lui peste acei crestini, desigur. Cine afirma altceva?

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Cati s-ar lasa astazi ucisi pt Hristos?
Opinia mea este ca multi crestini daca ar fi in contextul martirajului s-ar lasa ucisi pentru Hristos.
Se pare ca in secolul XX au fost mai multi martiri decat in toata istoria crestinismului la un loc.
De altfel nu cred ca chemarea si puterea de a muri ca martir vine din interiorul omului sau din cucernicia lui.
Este o chemare si o putere speciala venita de la Dumnezeu.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 17.07.2010, 18:24:53
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Sfantul Chiril, patriarh al Alexandriei (cca 375-444)

Sfantul Chiril, patriarh al Alexandriei (cca 375-444)

1. "Deoarece Cuvântul de viață făcător al lui Dumnezeu S-a sălășluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viață, și l-a arătat prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viață făcător, precum este El însuși prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtășesc de El." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 400)

2. "Căci cei ce n-au primit pe Fiul prin binecuvântare tainică rămân nepărtași de viața întru sfințenie și fericire. Căci El e viața după fire, întrucât S-a născut din Tatăl cel viu. Dar nu mai puțin de viață făcător e și Duhul Lui cel Sfânt, venit în mod negrăit de sus, fiind unit cu Cuvântul Celui ce face toate vii. Căci prin El s-a cugetat și se înțelege ca Una cu El. Este neîmpărțit după înomenire, deși știm că Cuvântul venit din Dumnezeu-Tatăl și templul Lui din Fecioara nu sunt una prin fire, deoarece trupul nu e de o ființă cu Cuvântul din Dumnezeu. Dar, fiind una prin întâlnire și îmbinare negrăită și deoarece trupul Mântuitorului s-a făcut de viață făcător, ca cel ce s-a unit cu Viața după fire, adică cu Cuvântul din Dumnezeu, când îl mâncăm, avem viață în noi, fiind uniți și noi cu Cuvântul, precum este el unit cu Cuvântul sălășluit în el." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 407-408)

3. "Se cuvine să-l admirăm și acum pe sfântul Evanghelist, care a declarat: „Și Cuvântul trup S-a făcut.” Căci nu a spus că a venit în trup, ci că S-a făcut trup, ca să arate unirea. Dar nici nu spune că Cuvântul cel din Dumnezeu a prefăcut firea trupului, sau că trupul s-a transformat în Cuvântul. Căci Hristos rămâne amândouă cele ce sunt prin fire, dar Unul din amândouă, Cuvântul unindu-Se în mod negrăit și mai presus de mintea omenească cu trupul Său și mutându-1 întreg în Sine după lucrare, ca prin ea să poată face vii cele ce au nevoie de viață. Așa a alungat din firea noastră stricăciunea, dar a scos și moartea care a câștigat odinioară putere împotriva ei prin păcat. Deci, cel ce mănâncă sfântul trup al lui Hristos „are viață veșnică”, deoarece trupul are în el pe Cuvântul, Care e Viața după fire. De aceea, zice: „Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi.” În loc de a spune că trupul îl va învia pe acela, adică pe cel ce mănâncă trupul Meu, a spus: „Eu”, ca nefiind altcineva decât trupul Său, desigur nu prin fire. Căci nu suporta să fie tăiat într-o doime de firi după unire. Deci Eu, zice, Cel ce am venit în acela, se înțelege prin trupul Meu, „îl voi învia în ziua cea de apoi”. Căci era cu neputință ca Cel ce era Viața prin fire să nu biruiască stricăciunea și moartea. Deoarece vine în noi prin trupul Său, și învinge moartea, care a apărut în trupul omenesc prin păcat, spre trebuința de-a se corupe, în mod sigur vom învia. Căci e improbabil, mai bine-zis cu neputință, ca Viața să nu facă vii pe cei în care vine. Fiindcă, precum dacă cineva ia o scânteie, trebuie să o învelească în multe paie ca să salveze sămânța focului, la fel Domnul nostru Iisus Hristos ascunde în noi viața, prin trupul Său, și o pune ca pe o sămânță a nemuririi, făcând să dispară din noi stricăciunea." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 410-411)

4. "Opune iarăși darului manei binecuvântarea tainică, și undelor din crăpăturile pietrelor, cunoștința potirului. Și spune iarăși aici ceea ce a spus prin multe altele, desfășurând în multe feluri aceeași învățătură. Pentru că nu le îngăduie să admire prea mult mana, ci le cere să-L primească pe El ca pâine din cer și ca Dăruitor al vieții veșnice. „Căci părinții voștri, zice, au mâncat mana în pustie și au murit, dar aceasta este Pâinea care s-a pogorât din cer, ca cel ce mănâncă din ea să nu moară” (In 6, 49-50). Fiindcă mâncarea manei satisface pentru puțin timp trebuința trupului și, înlăturând slăbiciunea lui produsă de lipsa ei, îl lasă iarăși să slăbească, neprocurând celor ce o mănâncă viața veșnică. Deci nu era hrana adevărată, cum este pâinea cea din cer. Iar sfântul trup al lui Hristos, hrănind spre nemurire și viață veșnică, este hrana adevărată. Dar aceia au băut și apă din piatră. Și ce a urmat, zice, din aceasta, sau ce folos au avut cei căzuți? Căci au murit. Deci nici aceea nu era băutura adevărată, ci băutura adevărată este cinstitul sânge al lui Hristos, care dezrădăcinează din temelii toată stricăciunea și desființează moartea sălășluită în trupul omenesc. Căci nu e sângele unui om oarecare, ci al însăși Vieții după fire. De aceea suntem și trup și mădulare ale lui Hristos, ca unii ce am primit în noi, prin binecuvântare, pe Fiul însuși." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 411-412)

5. "Trupul Tău cel sfînt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sîngele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin." (Rugaciunea a patra de multumire dupa sfanta impartasanie, a sfantului Chiril al Alexandriei)

Am dat aceste cateva exemple din opera sfantului Chiril al Alexandriei pentru ca sa se vada credinta in sfanta taina a impartasaniei marturisita de marii sfinti ai Bisericii lui Hristos in jurul anilor 400 dupa Hristos, anume credinta cea adevarata a Bisericii din perioada patristica; bineinteles ca in Biserica credinta, doctrina si experienta erau si sunt unite, cu alte cuvinte credinta in sfanta taina a impartasirii cu trupul si sangele Domnului era (si este si astazi) coexistenta cu impartasirea reala sacramentala cu trupul si sangele lui Hristos.

Aceasta este deci adevarata credinta, doctrina si practica a Bisericii lui Hristos inca din perioada apostolica si patristica, total opuse celor pe care le afirma sectele eretice. Celor care se opun sfintei taine a impartasirii cu trupul si sangele Domnului, le punem in fata credinta sfintilor parinti, dintre care unul este marele Chiril al Alexandriei. Aceasta credinta marturisita si traita real in Sfanta Biserica a lui Hristos arata ca noi crestinii ortodocsi nu reprezentam niste eretici sau extremisti cum pretind unii ratati si sectari eretici, ci dimpotriva ei sunt eretici, extremisti, mincinosi, impotrivitori ai Bisericii si ai Duhului Sfant care lucreaza in ea, tagaduitori ai adevarului evanghelic propovaduit noua de Hristos si de Biserica, adevar crezut si trait in Biserica Crestina Universala si mai apoi in Biserica Ortodoxa Universala inca din perioada apostolica si patristica !

Aberatiile pe care le indruga, atat in teorie cat si in practica, sectarii adventisti si penticostali (si nu numai acestia) contrazic, de un mod strigator la cer, credinta si practica Bisericii lui Hristos pe care aceasta le avea inca din perioada apostolica si patristica (si pana azi), contrazic evanghelia si deci adevarul dumnezeiesc revelat. Se vede deci cine sunt adevaratii extremisti, adevaratii eretici, adevaratii sectari !!!
Reply With Quote
  #30  
Vechi 17.07.2010, 18:25:56
kesarion_breb kesarion_breb is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Despre Sfintele și Prea Curatele Taine ale Domnului(Dogmatica, editura Apologeticum 2004, Pag. 142-147)

Așadar, omul, fiind făcut rațional și liber a primit puterea de a se uni pentru totdeauna cu Dumnezeu prin proprie alegere, dacă va rămâne în bine, adică dacă va asculta de Creator. Dar pentru că a călcat porunca Creatorului său și a fost supus morții și stricăciunii, Făcătorul și Creatorul neamului nostru, din pricina îndurărilor milei Sale, s-a făcut asemenea nouă, făcându-se întru totul om fără de păcat și s-a unit cu firea noastră. Și pentru că ne-a dat chipul Lui și Duhul Lui și nu l-am păzit, el însuși ia firea noastră săracă și slabă ca să ne curățească, ca să ne facă nestricăcioși și să ne facă iarăși părtașii Dumnezeirii Lui.

Trebuia, însă, să se împărtășească de cel mai bun nu numai pârga firii noastre, ci tot omul care vrea să se nască a doua oară, să se nutrească cu o hrană nouă și proprie nașterii, ca astfel să ajungă la măsura desăvârșirii. Prin nașterea lui Dumnezeu Cuvântul, adică prin întrupare, prin botez, prin patimă, prin înviere, a eliberat firea de păcatul strămoșesc, de moarte și de stricăciune, a devenit pârga învierii, s-a făcut pe Sine cale, pildă și exemplu, ca și noi, mergând pe urmele Lui, să ajungem fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin poziție așa cum este El prin fire, și împreună moștenitori cu El. Așadar, după cum am spus, ne-a dat a doua naștere, pentru ca după cum fiind născuți din Adam, ne-a asemănat Lui, moștenind blestemul și stricăciunea, tot astfel născându-ne din El, să ne asemănăm Lui, moștenind nestricăciunea, binecuvântarea și slava Lui.

Pentru că acest Adam este duhovnicesc trebuia ca și nașterea să fie duhovnicească; tot astfel și mâncarea. Dar pentru că suntem dubli și compuși trebuie ca și nașterea să fie dublă; tot astfel și mâncarea compusă. Nașterea ni s-a dat prin apă și prin Duh, adică prin Sfântul Botez; iar mâncarea este însăși pâinea vieții, Domnul nostru Iisus Hristos, cel care s-a pogorât din cer. El, voind să primească în locul nostru moartea cea de bunăvoie, în noaptea în care s-a dat pe Sine a lăsat moștenire testament nou sfinților săi ucenici și apostoli și prin ei tuturor celor care cred în El. Așadar, în foișorul Sfântului și slăvitului Sion, după ce a mâncat pastele cel vechi cu ucenicii Săi și a plinit testamentul cel vechi, spală picioarele ucenicilor; prin aceasta le-a dat un simbol al Sfântului Botez. Apoi, frângând pâinea, le-a dat-o zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”, „care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor”. De asemenea, luând și paharul, în care era vin și apă, l-a dat lor zicând: „Beți din acesta toți, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor”. .Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea, căci de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, vestiți moartea Fiului omului și mărturisiți învierea Lui până ce va veni”.

Dacă „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător” și „toate câte a voit Domnul a făcut”, și dacă a zis: „Să se facă lumină” și s-a făcut; „să se facă tărie” și s-a făcut; dacă „prin Cuvântul Domnului s-au întărit cerurile și prin Duhul gurii Lui, toată puterea lor”, dacă cerul, pământul, apa, focul, aerul și toată podoaba lor s-au alcătuit prin Cuvântul Domnului și chiar această ființă faimoasă, omul; dacă voind însuși Dumnezeu Cuvântul s-a făcut om și și-a făcut fără sămânță corp Lui și din sângiurile curate și neîntinate ale Sfântei Pururea Fecioare, nu poate oare să facă pâinea Trup al său și vinul și apa, sânge? La facerea lumii a spus: „Să scoată pământul iarbă verde și până acum când plouă, pământul fiind împins și împuternicit scoate vlăstarele sale prin porunca dumnezeiască. Dumnezeu a spus: „Acesta este trupul Meu" și „acesta este sângele Meu" și „aceasta faceți-o întru pomenirea Mea" și se face prin porunca Lui atotputernică, până ce va veni. Căci așa a spus" „Până va veni”. Și plouă, prin invocare, în această țarină nouă puterea umbritoare a Sfântului Duh. După cum toate câte a făcut Dumnezeu le-a făcut cu energia Sfântului Duh, tot astfel și acum, energia Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decât credința. „Cum îmi va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, pentru că eu nu cunosc bărbat”. Iar arhanghelul Gavriil îi răspunde: „Duhul cel Sfânt se va pogorî peste tine și puterea celui prea înalt te va umbri”. Și acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos și vinul și apa sângele lui Hristos? Ți-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele și face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt și de cuget.

Se ia pâine și vin. Dumnezeu cunoaște slăbiciunea omenească; El știe că de multe ori se întoarce cu dezgust de la acelea pe care nu le săvârșește în mod obișnuit. Așadar, făcând uz de îngăduința obișnuită face, prin cele obișnuite ale firii, pe cele mai presus de fire. Și după cum la botez, pentru că este obiceiul oamenilor să se spele cu apă și să se ungă cu untdelemn, a unit harul Duhului cu untdelemnul și cu apa și a făcut-o baie a renașterii, tot astfel, pentru că este obiceiul oamenilor să mănânce pâine și să bea apă și vin, a unit cu acestea Dumnezeirea Lui și le-a făcut trupul și sângele Lui, ca să ajungem la cele mai presus de fire prin cele obișnuite și potrivite firii.

Pâinea și vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălțat, ci că însăși pâinea și vinul se prefac în trupul și sângele Domnului. Dar dacă cauți să afli chipul în care se face aceasta, îți este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul și-a făcut prin Duhul Sfânt, luiși în El însuși, trup din Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaștem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem și aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul și apa se prefac în trupul și sângele celui care mănâncă și bea, și nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel și pâinea punerii înainte, vinul și apa, prin invocarea și pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul și sângele lui Hristos și nu sunt doi, ci unul și același.

Pentru cei care cu credință, în chip vrednic, se împărtășesc, împărtășania este spre iertarea păcatelor, spre viața veșnică, spre păzirea sufletului și a trupului; dar pentru cei care se împărtășesc cu necredință în chip nevrednic, este spre muncă și pedeapsă, după cum și moartea Domnului pentru cei care cred a devenit viață și nestricăciune spre desfătarea fericirii veșnice, iar celor necredincioși și ucigătorilor Domnului, muncă și pedeapsă veșnică.

Pâinea și vinul nu sunt tipul trupului și sângelui lui Hristos — să nu fie! — ci însuși trupul îndumnezeit al Domnului, însuși Domnul când a spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; și n-a spus: „Acesta este tipul sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Și înainte de aceasta, a spus iudeilor: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată și sângele Meu băutură adevărată”. Și iarăși: „Cel care mă mănâncă va trăi”.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Taina Botezului in cadrul Sfintei Liturghi georgeval Botezul 22 22.02.2012 00:08:48
Cele 12 rugaciuni ale Sf. Impartasanii carmina Impartasania (Taina Euharistiei) 18 19.12.2010 14:50:01
Taina sfintei impartasaniei DAMIAN Impartasania (Taina Euharistiei) 4 18.12.2010 17:32:23
Despre Taina Spovedaniei adimirea Generalitati 10 10.11.2009 16:09:52
taina sfintei spovedanii rotarufelicia Pocainta 6 02.01.2007 14:41:14